de Laura Zmaranda
Odată cu evoluţia ştiinţei am reuşit să găsim răspunsuri pentru întrebări ce erau odinioară puse fie pe seama misticismului, fie erau considerate peste puterea raţională a omului. Dar chiar şi în contextul în care astăzi omenirea dispune de tot felul de mijloace pentru a cutreiera universul, există încă mistere ce nu pot fi desluşite. Este şi cazul aşa-numitelor pietre ce cresc şi ale căror dimensiuni variază de la câţiva centimetri până la câţiva metri înălţime.
Alcătuite din ciment carbonic
În România, acest fenomen este întâlnit în mai multe regiuni ale ţării, însă cea mai spectaculoasă privelişte poate fi admirată la Muzeul Trovanţilor din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea. Aici, „pietrele vii” se întind pe mai bine de un hectar şi se dezvăluie privirii în forme dintre cele mai bizare.
În jurul aspectului lor neobişnuit s-au ţesut multe legende privind forţele pe care trovanţii le au asupra oamenilor, dar, înainte de a pătrunde pe tărâmul fantastic, vă propun să ne oprim puţin asupra explicaţiilor ştiinţifice ce stau la baza acestui fenomen ciudat. Potrivit geologilor, trovanţii sunt nişte concreţiuni grezoase, iar secreţia neuniformă a cimentului carbonic conduce la diferite forme ale acestora. În ceea ce priveşte procesul de formare a acestor pietre, părerile sunt împărţite. Unii oameni de ştiinţă susţin că acestea s-au format în urma repetatelor şocuri seismice, a căror putere ar fi condus la crearea unei sfere mai bine conturată. Potrivit datelor geologice interpretate de oamenii de ştiinţă, în urmă cu mai bine de şase milioane de ani în locul în care acum se întinde legiunea trovanţilor din Vâlcea a existat un bazin de sedimentare, care s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de râuri pe continent.
„Rădăcini” pietrificate
Pe de altă parte, există şi oamenii de ştiinţă care cred că trovanţii reprezintă veriga ce face legătura între regnul mineral şi cel vegetal. Această teorie este susţinută şi de existenţa unor prelungiri a trovanţilor care se aseamănă unor rădăcini. Se pare că dacă acestea sunt tăiate pot fi observate inelele colorate specifice structurii trunchiului de copac.
Deşi întrebările legate de procesul de formare a trovanţilor nu şi-au găsit pe deplin răspunsul, geologii cred că apariţia acestor pietre ciudate este condiţionată fie de existenţa unor sedimente nisipoase, fie de prezenţa unor fluide carbonatice în nisipuri. Mai mult decât atât, savanţii au ajuns la concluzia că aceste pietre cresc după fiecare ploaie. O putere, pentru care nu s-a găsit încă o explicaţie ştiinţifică, face ca nisipul din apropiere să se strângă în jurul trovanţilor şi să-şi mărească volumul. La fel de ciudat este faptul că astăzi aceste pietre vii au început să apară aproape peste tot.
Oare şi rocile au inimă?
Ca o confirmare a faptului că trovanţii sunt „vii“ sunt şi studiile întreprinse de doi geologi francezi. În urma experimentelor întreprinse de aceştia s-a constatat faptul că, în afara factorilor deja cunoscuţi care transformă pietrele de-a lungul timpului, are loc şi o modificare structurală datorată unei energii interioare. Unul dintre studiile geologice controversate are ca principală teorie faptul că, asemeni organismelor vii, pietrele respiră şi chiar au bătăi ale inimii. În urma îndelungilor observaţii, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că schimbarea nuanţei de culoare a pietrelor este de fapt consecinţa oxigenării realizate prin respiraţie. Mai mult decât atât, aceştia susţin că pietrele prezintă anumite filamente aproape imperceptibile, care, o dată la trei zile, se accentuează, ca şi cum ar avea puls. Explicaţia pentru acest fenomen ar fi faptul că acestea ar fi traversate de un curent de energie necunoscută, care le vitalizează.
„Puii”, un fenomen unic în lume
În natură, apa este sculptorul suprem, care reuşeşte să modeleze chiar şi cele mai puternice stânci. Însă niciodată formele pe care le va da pietrei nu vor fi identice. Nu este însă şi cazul trovanţilor, care peste tot în lume prezintă doar două forme şi anume sferică şi elipsoidală.
Deşi astfel de pietre se mai întâlnesc şi în alte colţuri ale lumii, în muzeul de la Costeşti trovanţii sunt unici în lume. Pe suprafaţa multora dintre ei au apărut alţi trovanţi mici, ce imită perfect forma pietrelor deasupra cărora şed aceşti „pui”.
Dincolo de toate explicaţiile şi teoriile ştiinţifice, oamenii simpli au creat în jurul trovanţilor legende ce vorbesc despre creaturi care vin din afara sistemului nostru solar şi care au adus aceste pietre pe pământ cu un scop încă necunoscut omenirii. Alţii susţin că pietrele vii sunt încărcate cu energii care pot influenţa viaţa oamenilor care intră în contact cu ele. În pofida tuturor teoriilor care încearcă să dea existenţei trovanţilor o notă mistică, rezervaţia nu a fost ferită de acţiunea distructivă a oamenilor. Privilegiul de a avea propriul trovant în curte sau de a clădi casa folosind astfel de pietre a şters orice teamă născută din aceste legende. Aşa se face că astăzi munca de mii de ani a naturii riscă să se piardă dacă vizitatorii nu vor înţelege să respecte acest muzeu aşa cum se cuvine.
• Teoria potrivit căreia aceste pietre ar avea viaţă este susţinută şi de studiul a doi geologi francezi, Arnold Rheshar şi Pierre Escollet, care au emis teoria potrivit căreia trovanţii sunt străbătuţi de o energie încă necunoscută, ce le permite să „respire“ şi chiar să se mişte.
• Muzeul trovanţilor, situat la intrarea în comuna Costeşti, a fost declarat rezervaţie naturală în anul 2005 şi este inclus în lista ariilor protejate.
• Cei mai mari trovanţi din lume pot fi admiraţi în Egipt, în oaza Faiyum. Pietrele de aici sunt înalte de nouă metri şi s-au format în urmă cu 45 de milioane de ani. Potrivit oamenilor de ştiinţă, aceştia cresc prin depunere constantă cam 4-5 centimetri în 1.200 de ani.