de Dana Purgaru
Era un om „de succes”, lucra în publicitate, aspira cât mai sus, ca majoritatea, prins în materialismul vieţii de zi cu zi... Până a intrat într-o librărie şi a găsit o carte. Sau ea l-a găsit pe el?... „Osho: Cartea despre ego”. Din acel moment, totul s-a schimbat pentru Octavian Segărceanu, zis Sega, care a lăsat totul baltă şi a plecat în India, în lume, un an. Un an cât un secol, un secol cât o clipă, o clipă cât o viaţă, care a adus schimbarea şi, poate, inspiraţia pentru cei care vor să se „trezească”.
„Faptul că visezi ar trebui să îţi dea de veste că dormi. Şi că e timpul să te trezeşti...”
„Sacru e lăcaşul din tine unde sălăşluieşte universul întreg. Din iubire, înţelepciune şi pace e locul acela. Când şi tu, şi eu suntem acolo, amândoi suntem unul. Eşti în inima mea, sunt în inima ta, Namaste”. Aşa începe romanul de aventuri spirituale în India al lui Sega. Namaste e mai mult decât o pildă. E mai mult decât titlul unei cărţi. E mai mult decât un salut indian.
Desprinderea este teribilă, dureroasă, dar necesară, atunci când vrei cu adevărat să o faci, să te trezeşti din această viaţă şi să o cauţi pe cea adevărată. „Eşti jobul tău, rolul tău social, contul tău din bancă, educaţia ta, diplomele tale, relaţiile tale, costumul tău, gaşca ta, maşina ta, casa ta, nevasta ta, copiii tăi, familia ta, credinţa ta, religia ta, eşti imaginea ta despre tine şi imaginea pe care şi-au făcut-o ceilalţi despre tine. Eşti împlinit şi realizat, toate sunt ale tale, dar tu nu eşti pentru că ai ajuns «cineva». Îţi dai seama cine eşti când eşti «nimeni»”, ne-a spus Sega. „Asta dacă vrei să vezi, la modul cel mai sincer. Dacă nu, visează la libertate în continuare. E un vis plăcut, poate singurul care ţi-a mai rămas. Dar faptul că visezi ar trebui să îţi dea de veste că dormi. Şi că e timpul să te trezeşti... Dar poate că tu nu îţi doreşti decât un job mai bine plătit, o funcţie mai înaltă, o maşină mai mare, copii mai deştepţi, o casă mai vilă, o amantă mai bună sau un amant mai bun, sperând că toate astea te vor face să te simţi în largul tău, sperând că aşa îţi vei câştiga libertatea”.
„Eram plin de realizări, dar gol pe dinăuntru”
Sega de dinainte de anul petrecut „în lume” era „cineva”. „Făcusem publicitate 12 ani, fusesem copywriter apoi deputy creative director, iar în următorii patru ani am evoluat ca regizor independent - tot de reclame. Câştigasem bani, premii şi faimă, eram plin de realizări, dar gol pe dinăuntru. Sega ajunsese «cineva», dar, de fapt, nu ajunsese nicăieri”.
Cartea descoperită în librărie l-a făcut să-şi dea seama că are nevoie de o schimbare. „«Cartea despre ego» a fost cartea despre mine. Atras de numele autorului, Osho, despre care aveam să aflu mult mai târziu că nu e nici autor, nici călugăr japonez, aşa cum îmi închipuisem, am deschis-o la întâmplare. Am început să citesc, şi din acel moment nu am mai putut s-o las din mână. Această carte m-a împins spre India. Restul... mă trăgea înapoi cu putere, în coconul întunecos, construit cu atâta migală din fragedă pruncie”, ne-a spus Sega.
Din India în Nepal, Coreea de Sud, Thailanda şi înapoi în India
Şi-a vândut maşina şi a plecat în India, într-o „călătorie sprâncenată”, aşa cum îi place să spună. A trecut prin junglă, meditaţii, izolare, temeri, aşteptări, prejudecăţi, năluciri, iubire... şi s-a întors mai sărac, dar atât de... bogat. „Am petrecut trei luni la «Osho International Meditation Resort» din Pune, o lună şi jumătate în Nepal, de la Kathmandu în junglă, din junglă la poalele Annapurnei, de la poalele Annapurnei la un curs de meditaţie intensivă în izolare, de la cursul de meditaţie la Lumbini, locul naşterii lui Buddha, de la Lumbini pe cărări de munte cu un ghid local, fratele nepalez al lui Zorba Grecul. Au urmat patru luni înapoi în India, de la nord la sud, trecând prin Dharamsala, unde stă Dalai Lama, Rishikesh, capitala mondială a yoga, Varanasi, oraşul sfânt unde Gangele are gust de cenuşă, Bodh Gaya unde Siddhartha Gautama s-a descoperit Buddha, Goa unde am cunoscut iubirea care avea să mă ducă în Coreea de Sud, Puttaparthi, orăşelul lui Sai Baba, Kerala, patria mirodeniilor, Kanyakumari, cel mai sudic punct al Indiei unde soarele răsare din Oceanul Indian şi apune în Marea Arabiei... Apoi am stat două luni în Coreea de Sud - ţara dimineţilor mele liniştite, o lună şi jumătate în Thailanda, pe care am bătut-o de la nord la sud, din Chiang Mai până la Bangkok, de la Bangkok până în Krabi, din Krabi până în Koh Samui. Şi m-am întors în India, la Calcutta, de unde am luat un avion spre Mumbai, de unde am luat alt avion spre România”, ne-a povestit Sega traiectoria sa dintr-un an plin de miracole.
„M-am adapat din înţelepciunea unor oameni”
Nici măcar o singură zi petrecută de Sega în India nu a semănat cu alta, şi asta nu neapărat din punct de vedere al activităţilor, cât mai ales din cel al trăirilor interioare. „Iniţial, mintea-mi era atât de închisă, atât de rigidă, atât de «ştiutoare», atât de încrâncenată, atât de temătoare... Treptat, am început să văd de unde vin loviturile şi, încetul cu încetul, am început să simt, înfricoşat, cum îmi bate inima. Experienţele de care am avut parte au fost providenţiale. Parcă mă aşteptau de mult, parcă aşteptam de mult să le trăiesc. Fiecare dintre acestea m-a marcat într-un fel sau altul. M-am adapat din înţelepciunea unor oameni, am primit ajutor, am fost de ajutor, am iubit şi am suferit. Şi am plecat mai departe”.
Aparent, oamenii de acolo par extrem de diferiţi de noi, europenii, agitaţi, mereu în căutare de mai bun, mai mare, mai puternic, mai preţios. Deosebirile ţin însă de altceva. „Diferenţele sunt la suprafaţă, şi asta poate să ne fascineze, poate să ne repugne, poate să ne facă să ne urâm pe noi şi să îi adulăm pe alţii sau invers... Lăuntric însă, noi, oamenii, suntem la fel peste tot. Numai că ei, cei de acolo, ştiu asta mult mai bine decât noi, cei de aici”, este de părere Sega.
L-am întrebat pe Sega ce va urma după aceste aventuri, iar răspunsul său s-a rezumat la singurul lucru la care se concentrează acum: călătoria înlăuntrul istoriei sale. „M-am întors un est-european şi mai confuz, şi mai fără de repere reale. Am plecat spre India bou şi m-am întors vacă, aşa cum se spune. Nicidecum una sfântă, ci una confuză, cu burta plină de lucernă nerumegată. M-am apucat să-mi scriu istoria de nevoie, să-mi povestesc totul pe îndelete, pas cu pas, ca să mă pricep. Privind înapoi, înţeleg că nu a existat o altă cale pentru mine. Am fost nevoit să-mi scriu. După «Namaste - un roman de aventuri spirituale în India», care va apărea la Editura Humanitas şi va fi lansat la Târgul Bookfest sâmbătă, 2 iunie, la ora 19:30, va urma volumul 2, «Namaste - un roman de aventuri spirituale în Nepal», poate la toamnă.
Şi apoi, dacă voi mai reuşi să scriu, volumul 3, «Înapoi în India»”, ne-a spus Sega (www.sega-namaste.com).
„Experienţele de care am avut parte au fost providenţiale. Parcă mă aşteptau de mult, parcă aşteptam de mult să le trăiesc“