de Elena Şerban

Scriitor, mason, ziarist şi Erou al Muncii Socialiste. Este vorba despre Mihail Sadoveanu, graţie căruia românii s-au putut bucura de „Fraţii Jderi”, „Nicoară Potcoavă”, „Hanul Ancuţei” sau „Neamul Şoimăreştilor”.

Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Paşcani. Tatăl său era avocatul Alexandru Sadoveanu, originar din Oltenia, iar mama, Profira Ursache. Întrucât părinţii săi nu erau căsătoriţi, abia în 1891, Mihail este recunoscut oficial ca fiu al lui Alexandru Sadoveanu. După absolvirea cursurilor Liceului Naţional din Iaşi, s-a mutat la Bucureşti pentru a studia Dreptul. S-a îndrăgostit însă de scris şi, în 1897, a debutat în revista „Dracul”.

În 1904 a ieşit pe piaţă cu patru volume deodată - „Povestiri”, „Dureri înăbuşite”, „Crâşma lui Moş Precu” şi „Şoimii”. Recunoaşterea în lumea culturală românească a venit în 1921, când a devenit membru al Academiei Române.

Chiar dacă era mason convins, Sadoveanu s-a lăsat îndoctrinat în ideologia comunistă, fapt ce s-a văzut ulterior şi în scrierile sale: romanul „Mitrea Cocor” sau cartea de reportaje din URSS „Lumina vine de la Răsărit”. Ca recompensă a fost numit preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi a primit titlul de Erou al Muncii Socialiste.

A fost căsătorit de două ori. O dată între 1901 şi 1942 cu Ecaterina Bâlu, cu care a avut 11 copii. La doar câteva luni de la decesul Ecaterinei, Mihail Sadoveanu s-a căsătorit cu Valeria Mitru.

Scriitorul, numit în dese rânduri „Ceahlăul literaturii româneşti”, a murit la 19 octombrie 1961.