de Carmen Ciripoiu

- Legume ce ţin de legende, superstiţii şi leacuri-minune

Legume modeste, umile şi deseori detestate, ceapa şi usturoiul au generat de-a lungul secolelor nenumărate legende, superstiţii şi credinţe ce le-au înălţat la rangul de leacuri-minune.

De la dar de nuntă la amuletă contra holerei
Nimeni nu poate preciza cu exactitate momentul în care ceapa şi usturoiul au fost cultivate pentru prima dată, însă se pare că acestea au fost folosite drept alimente cu mii de ani în urmă. De altfel, unele cercetări spun că au început să fie consumate, împreună cu smochinele, chiar din epoca bronzului, existând dovezi că ar fi fost chiar conservate în perioadele de iarnă.
Printre primii care au venerat ceapa s-au numărat egiptenii, numeroase morminte ale Egiptului Antic fiind tapetate cu coji de ceapă ce simbolizau eternitatea. De asemenea, liderii egipteni nu depuneau jurământul fără să ţină în mâna dreaptă o ceapă.
Romanii considerau ceapa şi usturoiul drept excelente remedii pentru vindecarea afecţiunilor ochilor, a dizenteriei, muşcăturilor de câine, durerilor de dinţi, legumele fiind totodată cunoscute ca şi somnifere.
Potrivit specialiştilor, în perioada Evului Mediu, ceapa era atât de preţuită, încât era folosită ca dar de nuntă, monedă de schimb pentru plata chiriilor, dar şi amuletă împotriva holerei. Cercetările au scos la iveală faptul că multe lăcaşuri creştine aveau cupolele sub forma unui bulb de ceapă, ce reprezenta eternitatea.
Atât ceapa, cât şi usturoiul aveau şi rol important în ritualul de mumificare, arheologii găsind în regiunea toracelui, pe tălpile celor decedaţi sau chiar pe urechi urme de ceapă. De altfel, cel mai bun exemplu îl constituie cazul lui Ramses al IV-lea, care, în momentul în care a fost înmormântat, avea urme de ceapă în zona oculară. Explicaţia utilizării cepei în aceste ritualuri constă în faptul că în Egiptul Antic oamenii credeau că aceasta le este de mare ajutor decedaţilor în viaţa de apoi, uneori chiar înviindu-i!

Îl mâncau să alunge bărbaţii, să-şi păstreze castitatea!
Utilizarea usturoiului datează din perioada construcţiei piramidelor egiptene, fiind utilizat atât ca aliment, cât şi ca medicament. Descoperirile arată că în Franţa anilor 1700 groparii consumau usturoi zdrobit amestecat cu vin, în credinţa că acesta îi va proteja de ciuma care secera vieţile în acea perioadă. Nu în ultimul rând, în Primul şi în Cel De-al Doilea Război Mondial, soldaţilor li se dădea usturoi pentru a preveni apariţia cangrenelor.
În urma descoperirii unor tăbliţe cu scriere cuneiformă, se spune că un rege al Babilonului a comandat usturoi pentru a fi folosit în scop personal, ordonând ca acest lucru să fie consemnat.
În perioada Greciei Antice, femeile mâncau usturoi pentru a alunga bărbaţii, în acest fel păstrându-şi castitatea. Atleţii erau convinşi de efectele sale incredibile şi îl foloseau în timpul Olimpiadelor.
În perioada legionarilor romani, usturoiul devenise un simbol al vieţii militare, iar în jurul anilor 1300, din cauza mirosului său înţepător, cavalerii nu aveau voie să consume acest aliment, pentru că altfel riscau să fie alungaţi din acest ordin.
În vechime, usturoiul era purtat la gât sau la picior sub formă de coliere formate din căpăţâni. De asemenea, ca şi în cazul cepei, usturoiul apare în scrierile vechi alături de cei morţi, pentru a-i însoţi în viaţa de dincolo. Un exemplu în acest sens îl constituie însuşi Tutankamon, în mormântul căruia au fost găsite şase căpăţâni de usturoi, care au rolul de a-i conferi acestuia vigoare.
În secolul al V-lea, indienii utilizau usturoi pentru a avea o voce puternică, iar cei din Persia medievală trăiau în credinţa că acesta ajută la circulaţia sângelui. Multă vreme, francezii aveau obiceiul de a da un căţel de usturoi nou-născuţilor, în credinţa că aceştia vor creşte viguroşi.

„Antica” reglează şi menţine echilibrul vitaminelor
În vremea faraonului Akhnaton, la porunca acestuia a fost elaborată o reţetă magică, ce avea rolul de a-i menţine în putere pe sclavii care construiau piramidele. Preparată de vechii preoţi egipteni, licoarea, ce a fost denumită „Antica”, menţinea şi, totodată, regla echilibrul vitaminelor din organism, sporind densitatea pielii şi împiedicând transpiraţia în exces. Pentru prepararea miraculosului remediu, se folosesc patru lămâi şi trei căpăţâni de usturoi. Lămâile se storc într-un vas de sticlă, iar coaja şi pulpa se dau prin maşina de tocat. Căţeii de usturoi se zdrobesc şi se amestecă bine cu apă, transformându-se în mujdei. Peste aceste ingrediente se toarnă doi litri de apă fiartă şi răcită. Se lasă la macerat 72 de ore. Ulterior, conţinutul se strecoară prin patru straturi de tifon, se pune în sticle şi se închide etanş, apoi se păstrează la frigider. Se recomandă consumul a 50 ml de patru ori pe zi, timp de cinci zile, de patru ori pe zi înainte de masă. După o pauză de zece zile, procedeul se poate repeta. Excelent tonic, remediul poate fi folosit şi de persoane sănătoase.

Fereşte de deochi
Vechii vraci foloseau ca remediu, pentru a preîntâmpina o boală, tot ceapa, pe care o legau de unul dintre picioarele patului sau o puneau sub pat. Ceapa arsă are, de asemenea, rolul de a vindeca de boli. Potrivit acestei superstiţii, leguma ţinută într-o cameră distruge microbii şi alungă răceala sau alte maladii. Pentru ca aceasta să îşi facă efectul trebuie însă neapărat să fie arsă. Tot vracii populari recomandau ceapa pentru orice problemă legată de rinichi, răceală, dureri ale gleznelor sau încheieturilor mâinilor. Potrivit unei alte superstiţii, negii dispar dacă sunt frecaţi cu marginea tăiată a unei cepe, care se aruncă peste umărul drept. La fel de veche ca istoria este şi superstiţia deochiului, de aceea bunicii pun şi acum în buzunarele nepoţilor câţiva căţei de usturoi.

• Morţii nu apar în vis dacă li se dă ceapă de pomană

De ce vrăjitoarele nu consumă... ai!

Usturoiul (aiul) e o plantă extrem de eficace împotriva vrăjitoarelor. De aceea, în perioada în care se spune că magia are efecte maxime, adică în seara de ajun a Sfântului Andrei, a Sfântului Gheorghe sau de Sânziene, oamenii îşi ung umerii, pieptul sau genunchii cu usturoi, precum şi uşile şi ferestrele. Pus în leagănul unui bebeluş, usturoiul îl fereşte de Muma-Pădurii. Pentru ca morţii să nu devină strigoi, li se pun căţei de usturoi în gură sau măcar în sicriu. Potrivit tradiţiei, cine ucide un şarpe în ziua Sfântului Gheorghe şi îi pune acestuia un căţel de usturoi în gură capătă puterea de a recunoaşte vrăjitoarele. O veche superstiţie arată că tot usturoiul ajută şi la găsirea lucrurilor furate.

• Cojile de ceapă aruncate pe jos aduc ghinion

Sunteţi indecise în alegerea partenerului?

Din bătrâni s-a păstrat şi acum obiceiul potrivit căruia, atunci când o femeie este nehotărâtă ce bărbat să aleagă, să scrie numele fiecăruia dintre pretendenţi pe câte un bulb de ceapă şi să-i aşeze apoi în întuneric. Prima ceapă care încolţeşte dezvăluie decizia corectă! De asemenea, mireasa care vrea să aibă fericire şi noroc în căsnicie aruncă o ceapă după ea. Bătrânii spun că un bulb al cepei aşezat la fereastră sau în care se înfig mai multe bolduri apără de spiritele rele.

• Ca proaspetele mame să aibă lapte e bine să mănânce ceapă