de Laura Zmaranda

Oare de câte ori, doamnelor, nu am găsit rătăcită printre paginile unei cărţi o floare uscată care ne-a răscolit amintiri? Imaginaţi-vă pentru o clipă cât de plăcut trebuie să fie să priveşti tulpina firavă a unor ghiocei în toiul iernii sau să te bucuri de stropii de magie răspândiţi de o Crăciuniţă, care a rămas în plină floare chiar dacă s-au scurs luni bune de când aceasta şi-a îmbujorat petalele cu roşu corai. Graţie unei tehnici japoneze străvechi, acest lucru este posibil. Şi pentru că florile au fost dintotdeauna „aliatul” celor care au vrut să îşi exprime sentimentele altfel decât prin cuvinte, vă sugerăm o alternativă a clasicelor buchete de flori pe care doamnele le primesc în luna martie, şi anume tablourile cu flori presate.

Oshibana, o îndeletnicire japoneză străveche
Presarea plantelor sau oshibana are câteva secrete, iar pentru pasionaţii ei, bogăţia luxuriantă de plante şi flori se transformă în oportunitatea de a crea adevărate atlasuri biovegetale. Este şi cazul doamnei Parascheva Căldăraş, care de patru ani buni a transformat un hobby într-un mod de viaţă. Înconjurată de plantele pe care le iubeşte atât de mult, recreează în tablourile sale glastre cu flori sau buchete colorate. Încurajată de iniţiativa noastră de a descoperi măcar o parte din tainele oshibanei, doamna Parascheva ne-a vorbit despre cum începe povestea tablourilor cu flori uscate pe care le creează. Fără a cuteza să se considere un artist în deplinătatea cuvântului, neavând vreo pregătire în domeniul artelor plastice, domnia sa este totuşi un creator de artă.
Misiunea sa începe cu alegerea florilor care vor fi puse la presat, dar provocarea reală o reprezintă felul în care acestea se vor reîntrupa pe colile de hârtie. Aşezate frumos în plicuri, florile presate îşi aşteaptă şansa de a se transforma în opere de artă. „Combin culorile şi florile aşa cum îmi imaginez. Nu urmez niciun fel de regulă, motiv pentru care pun, spre exemplu, ghiocei lângă gladiole, deşi nu înfloresc în acelaşi anotimp”, dezvăluie doamna Parascheva câte ceva dintre secretele sale.

Secretele unei presări reuşite
Înainte de a intra în detaliile artistice, vom vorbi despre ce puteţi folosi pentru a avea succes în presarea florilor. În lipsa unei prese speciale, vă puteţi face o presă rudimentară. Aveţi nevoie doar de două bucăţi de placaj cu patru găuri în colţuri. Florile se pun pe foi, foile una peste alta între cele două placaje şi, cu şuruburile puse în cele patru găuri, se strânge cât de mult posibil. O altă metodă, consacrată deja prin eficienţa sa, este folosirea unor cărţi foarte groase utilizate pe post de presă. De altfel, aceasta este şi metoda folosită de ghidul nostru în lumea oshibana.
Unul dintre secretele reuşitei presării florilor este să alegeţi momentul optim de a le culege. Din experienţa sa, doamna Parascheva a învăţat că florile se culeg cel mai bine la maturitate. Explicaţia ţine de faptul că aşa nu mai sunt foarte pline de sevă şi nu trebuie un timp foarte îndelungat pentru a fi uscate. Însă nu este o regulă general valabilă, pentru că sunt şi flori care trebuie culese atunci când sunt mai „crude”, chiar dacă vor fi mai greu de presat. Important este ca, odată ce florile au fost culese, să fie puse cât mai curând la presat. Înainte însă trebuie să vă asiguraţi că plantele nu sunt umede, pentru că astfel riscaţi să mucegăiască. Pentru a fi complet uscate, florile pot fi puse pe serveţele, care vor absorbi stropii de apă.
Următorul pas presupune aşezarea florilor în poziţia pe care o doriţi. Este recomandat să puneţi florile cu faţa în jos. Astfel veţi reuşi să aşezaţi petalele aşa cum doriţi şi veţi evita şifonarea lor atunci când sunt presate. Pentru a absorbi excesul de umezeală se recomandă ca între coli şi plante să fie puse suplimentar şi şerveţele. Timpul de uscare diferă de la o floare la alta, în funcţie de grosimea petalelor. În cazul orhideelor, spre exemplu, este nevoie de o lună întreagă pentru a se usca, în vreme ce lalelele se usucă într-o săptămână. Pentru a se asigura că florile se usucă perfect, fără pete de mucegai, doamna Căldăraş schimbă periodic setul de coli în care sunt puse plantele. La început, acesta trebuie schimbat la cel mult două zile, apoi perioada de uscare se prelungeşte pe măsură ce florile îşi pierd din umezeală.

Cum puteţi conserva culorile
Deşi toate tablourile cu flori presate concurează prin frumuseţe, cele mai apreciate sunt cele ale căror flori şi-au păstrat culoarea. Spre exemplu, florile galbene de primăvară îşi pierd culoarea, pe când cele colorate în roşu sau albastru îşi vor conserva pigmenţii. Lăcrămioarele nu îşi păstrează culoarea, ci se îngălbenesc după uscare, în vreme ce ghioceii îşi conservă albul imaculat. Trandafirii uscaţi sunt aproape la fel ca atunci când erau proaspeţi. Din experienţa sa în presarea florilor, doamna Parascheva a învăţat că secretul pentru menţinerea culorii este schimbatul des al colilor în procesul de uscare. Dacă o floare stă la presat două săptămâni în aceleaşi coli, din cauza mediului umed va pierde din vitalitatea culorilor. Deşi nu a făcut acest lucru, doamna Căldăraş ne-a spus că pentru conservarea culorilor poate fi folosit un spray (de orice fel), care să fie pulverizat după ce plantele s-au uscat.

• Adusă din Japonia prin anul 1500, tehnica presării florilor a devenit populară şi în Marea Britanie. Iniţial, florile au fost alăturate poeziilor şi scrisorilor de dragoste, pentru ca în epoca victoriană florile uscate să fie folosite în realizarea tablourilor

Pentru a proteja florile, tabloul poate fi laminat

Singura limită este coala de hârtie care se aşterne în faţa creatorului. Restul e imaginaţie. Pentru realizarea tablourilor, Parascheva Căldăraş foloseşte hârtie colorată, subţire. Uneori cu o imagine deja stabilită, alteori lăsându-se în voia fanteziei, aşază florile pe foaie în aranjamentul pe care doreşte să îl realizeze. Pentru a lipi florile de hârtie foloseşte aracet, întrucât acesta nu afectează petalele uscate: „Am încercat şi cu alte tipuri de lipici, însă petalele, care sunt sensibile când sunt uscate, se stricau, se sfărâmau”.
Munca minuţioasă începe abia acum, deoarece florile presate trebuie manevrate cu multă delicateţe, pentru a nu se frânge sub povara atingerii. Ia fiecare petală sau frunză cu penseta, iar mai apoi înmoaie vârful unei scobitori în aracet pentru a le unge uşor cu lipici. Nu este nevoie de mult aracet pentru ca floarea să se lipească. Apoi aşază floarea pe foaie şi ţine apăsat câteva secunde. Continuă astfel cu toate florile până lipeşte întregul aranjament. Ultimul pas presupune laminarea tabloului, asigurându-se astfel că acesta va rezista probei timpului şi că frumuseţea şi prospeţimea imprimate în petalele florilor vor dura şi zece ani.

„Ceea ce ştiu este că tot ce îmi iese din mâini este frumos şi are valoare estetică, iar pentru aceasta folosesc ce mijloace am la dispoziţie, adică florile şi frunzele. Aşa cum pictorul foloseşte pensula şi acuarela“ - Parascheva Căldăraş