de Elena Şerban
- Deschis la 12 aprilie 1992, parcul de distracţii de lângă Paris a bucurat până acum milioane de copii
Pentru toţi copiii din lume, personajele lui Disney sunt unele dintre cele mai iubite. Multe dintre cărţile copilăriei, dar şi filmele de desene animale au făcut ca imaginaţia copiilor să se dezvolte - fetiţele visează să fie Albă-ca-Zăpada, iar băieţeii să se joace cu Mickey Mouse sau Pluto. Aşa că pentru ei oamenii mari au inventat... Disneylandurile. Unul dintre ele, cel de lângă Paris, a fost deschis la 12 aprilie 1992, sub numele de Euro Disney. Titulatura a fost aleasă în cinstea apropiatei, pe atunci, introduceri a monedei unice europene, euro. Numele a fost însă schimbat apoi în Disneyland Paris în 1995.
Un Cernobîl cultural
Construcţia complexului ar fi trebuit să fie un motiv de bucurie, cel puţin din punct de vedere al profiturilor ce se întrezăreau. Nu a fost însă aşa. Opinia publică franceză nu a fost prea încântată. Motivele… nenumărate. Unii au numit construcţia acestui parc un adevărat Cernobîl cultural. Alţii au condamnat consumatorismul pe care îl aducea în Franţa din SUA.
De asemenea, în 1992, câteva sute de fermieri au blocat intrarea în parcul de distracţii, nemulţumiţi de politicile agrare ale Guvernului de la Washington.
Mai mult, un ziarist de la o cunoscută gazetă din Paris scria într-un articol că şi-ar dori din toată inima ca protestatarii să dea foc parcului. Cu tot ce însemna el. În replică la toate aceste atacuri, un filosof parizian afirma că de fapt nu America a invadat Franţa, ci francezii o adoră. De la limba engleză până la muzică şi modă.
Tot în acea perioadă, un grup francez încerca să arate că, de fapt, Walt Disney are origini franceze. Că familia sa provenea dintr-o localitate din Normania, Issigny sur Mer.
Construit în centrul Europei
Când a înflorit ideea construcţiei unui astfel de parc în Europa s-au luat în calcul nu mai puţin de 1.200 de localităţi pentru a găzdui această construcţie uriaşă. Însă, în urma numeroaselor discuţii, au rămas în competiţie doar patru: două din Spania şi două din Franţa. Asta după ce guvernele celor două ţări au oferit serioase facilităţi financiare companiei Disney.
Avantajul celor două oraşe din Spania care se oferiseră să găzduiască parcul lui Disney era acela că erau situate în apropierea Mării Mediterane. Adică exact clima din Florida sau California, în care se aflau alte parcuri Disney.
În ceea ce priveşte Franţa, locurile care au rămas în finală au fost unul în apropiere de Toulon şi cel din apropiere de Paris, care a şi fost ales în cele din urmă. Cel mai mare avantaj al localităţii Marne la Vallee a fost amplasamentul perfect al acesteia. Fix în centrul Europei Occidentale. Astfel încât, în doar câteva ore, europeni din mai multe ţări ar fi putut să ajungă la Euro Disney. Contractul de construcţie s-a semnat la 18 decembrie 1985, însă lucrările propriu-zise au început în august 1988. Estimările iniţiale erau că întregul complex va costa aproximativ 1 miliard de dolari, însă bugetul a fost depăşit. Costurile au ajuns la peste 5 miliarde de dolari, din cauza unor modificări de tot felul.
Salariaţi selectaţi pe sprânceană
Şi cum o asemenea investiţie nu se putea realiza fără personal, managerii au dat sfară în ţară. Se căutau tineri vorbitori de cel puţin două limbi străine. Iubitori, probabil încă din copilărie, ai personajelor lui Walt Disney, zeci de mii de tineri s-au înghesuit să devină angajaţi ai parcului de lângă Paris. Centre de recrutare au fost deschise în Paris, dar şi în Londra şi Amsterdam. S-a ţinut însă atunci seama de dorinţa Guvernului francez ca majoritatea angajaţilor să fie originari din Franţa. Peste 24.000 de oameni au aplicat la un job pentru Euro Disneyland în noiembrie 1991. Pentru a-i pregăti a fost înfiinţată Universitatea Disney.
O deschidere cu succes
La 12 aprilie 1992, data oficială de deschidere a Euro Disneylandului de lângă Paris, peste jumătate de milion de persoane, la bordul a nu mai puţin de 90.000 de autovehicule, au încercat să ajungă la Marne la Vallee. Haosul creat pe străzi a fost relatat la toate jurnalele de ştiri din Franţa şi nu numai. Mai mult chiar, francezii erau sfătuiţi să nu se deplaseze în zona localităţii în care se construise orăşelul personajelor animate dacă nu voiau să petreacă ore în şir pe drum.
Doar că, deşi începutul părea bun, lucrurile nu au stat perfect în continuare. Asta pentru că în 1992 Europa a traversat o perioadă de recesiune economică, iar turiştii nu se înghesuiau să vină în parcul tematic. Apoi, s-a dovedit că numărul hotelurilor din interiorul parcului este mai mare decât ar fi fost nevoie, fapt ce creştea costurile. Mai mult, europenii nu se obişnuiseră încă să aibă propriul Disneyland şi mergeau tot în America.
La toate acestea se adăugau informaţiile, conform cărora, mai bine de 25% din cei 12.000 de angajaţi au demisionat, din cauza condiţiilor grele de muncă, în mai puţin de o lună de la angajare. Aşa că zvonurile ce au apărut în 1994, că Euro Disneylandul e în pragul falimentului, nu mirau pe nimeni. Plus că, în primul an de funcţionare, parcul a anunţat pierderi de 300.000 de milioane de franci francezi.
Proprietarii afacerii nu s-au lăsat păgubaşi şi, ajutaţi şi de un prinţ arab, au continuat să susţină financiar Euro Disneyland. Treptat, şi în urma unor noi şi noi investiţii, parcul a început să fie din ce în ce mai vizitat. Primul an în care s-a declarat profit a fost 1995. De atunci, banii au început să curgă.
Coproprietar, un prinţ arab
Disneyland Paris este deţinut şi operat de compania franceză Euro Disney S.C.A., o companie publică, din care 39,78% din stocul său sunt deţinute de Walt Disney Company, 10% de prinţul saudit Alwaleed şi 50,22% de alţi acţionari. Liderul principal la staţiunii este preşedintele Philippe Gas.
Un vis cât un oraş
Locul de distracţii pentru copii şi adulţi de lângă Paris măsoară 19 kilometri pătraţi şi cuprinde două parcuri tematice, şapte resorturi, şase hoteluri, un teren de golf, o gară şi un orăşel adevărat, Val D’Europe, construit după 1992.
Disneyland Paris este împărţit în mai multe secţiuni, dintre care cele mai vizitate sunt: It’s a Small World, Space Mountain: Mission 2, Big Thunder Mountain, Pirates of the Caribbean, and Buzz Lightyear Laser Blast.
It’s a Small World îi duce pe vizitatori într-un tur muzical al lumii, în care păpuşi îmbrăcate în diferite costume populare din lume cântă melodia „Este o lume mică”.
Space Mountain: Mission 2 este un montagne russe SF, de interior. Vizitatorii sunt plimbaţi cu o viteză foarte mare prin găuri negre şi printre meteoriţi.
Adventurland promite aventuri în peşteri şi traiul alături de piraţi, ingredientele perfecte pentru o zi desprinsă parcă din „Piraţii din Caraibe”.
Buzz Lightyear Laser Blast este inspirat de un personaj din filmul „Toy Story 2”.
Distracţie princiară de... milioane
Personajele şi atmosfera de poveste din parc sunt şi pe placul adulţilor, nu doar al copiilor. Drept dovadă stă faptul că, anul trecut, un prinţ saudit a cheltuit nu mai puţin de 15 milioane de euro pentru trei zile de distracţie la Disneyland!!! Alături de Fahd al-Saud au fost 60 de invitaţi. Nebunia frumoasă a avut loc într-o zonă exclusivistă a amplasamentului, departe de ochii curioşilor. Ulterior însă, prinţul a negat informaţia şi a declarat că cineva s-a folosit de numele său. Care este însă persoana care a cheltuit banii la Disneyland a rămas încă un mister...