de Laura Zmaranda
Cine spune că îngerii nu trăiesc pe pământ se înşală. Într-un atelier în care se simte esenţa puternică a lemnului crud, un simplu muritor plăsmuieşte fiinţe angelice. Cu fiecare aşchie căzută sub dalta sculptorului Demeter Joszeph, chipul Maicii Domnului şi al Mântuitorului prind formă, iar lemnul prinde viaţă. Este un miracol pe care numai un om cu un talent providenţial şi cu multă credinţă îl poate realiza.
„Sculptura este o formă de viaţă”
Interacţiunea sa cu sculptura a început timpuriu, încă de pe vremea când, copil fiind, îşi petrecea vremea alături de bunicul său, care era tâmplar. În atelierul său a descoperit o adevărată comoară: câteva dălţi de sculptură.
„Mi-a plăcut de mic copil mirosul aşchiilor de lemn de la bunicul meu, care era tâmplar, dar care avea şi câteva dălţi de sculptură. Dintotdeauna, dar mai ales astăzi, pot spune că sculptura în lemn pentru mine este o formă de viaţă. A crea o operă prin sculptură într-un material nobil ca lemnul este un miracol”, spune cu evlavie Demeter Joszeph. Dragostea sa faţă de sculptură a rămas vie şi în perioada adolescenţei, atunci când a ales să o studieze în secţia specializată a Liceului Forestier din Târgu-Mureş. Studiul aprofundat, dar şi talentul şi pasiunea de care a dat dovadă i-au deschis domnului Demeter căi nebănuite. După doi ani petrecuţi într-o fabrică de mobilă din Târgu-Mureş, a ales să plece în străinătate. În anul 1990 a plecat în Ungaria, unde, sub îndrumarea antreprenorului unei firme de statuete, a deprins secretele meseriei şi chiar câteva noţiuni de management.
Tradiţia pentru care „nu se face nimic”
După opt ani petrecuţi departe de ţara în care se născuse, a decis să se reîntoarcă acasă. Avea suficiente cunoştinţe pentru a începe propria afacere. Aşa s-a născut în 1998 Demiart. Un proiect ambiţios, dar care şi-a atins în timp scopul. Acela de a promova un domeniu despre care sculptorul Demeter spune că este în declin: „Din nefericire, pentru această artă nu se face suficient şi este păcat, pentru că avem în Ardeal o tradiţie foarte veche în sculptura în lemn. Din câte ştiu nu mai există nici măcar şcoli profesionale pentru această meserie”.
Astăzi, în atelierul de sculptură de la Sântana de Mureş, alături de domnul Joszeph lucrează alţi şapte sculptori. Deşi sculptura manuală este principala activitate, atelierul este dotat şi cu utilaje speciale, maşini de copiat în serie, maşini care măresc sau micşorează modelele cerute de client. Produsele sunt finisate cu precizie, fiecare detaliu are un caracter unic ce conferă sculpturilor un ton cald, nobil şi natural.
Statuete pentru insulele din Sardinia sculptate în mărime naturală
Vorbind despre stilul pe care îl adoptă sculptorii Demiart, managerul spune că în sculptură şi în decoraţiuni ornamentale în fiecare secol s-a născut un alt stil. Sculpturile realizate de ei se încadrează în stilul baroc şi clasic, foarte puţin gotic şi modern. Însă fiecare lucrare poate fi realizată în stilul solicitat de iubitorii de artă. Cert este că, odată cu trecerea timpului, sculpturile realizate de Demeter Joszeph şi de colegii săi au devenit tot mai rafinate, iar acest lucru i-a permis managerului Demiart să promoveze activitatea societăţii şi pe piaţa internaţională.
Între anul 2010 şi 2011 a realizat una dintre cele mai importante lucrări ale sale. Este vorba despre o vilă particulară din Germania, cu un aspect arhitectural foarte apropiat de cel al unui castel, îmbogăţită cu multe sculpturi ornamentale, care au fost realizate de Demiart.
Pe lista realizărilor de anul trecut se numără şi sculptura mai multor statuete de mărime naturală - 1,80 m - comandate special pentru insulele din Sardinia. Aceste statuete reprezintă meseriile tradiţionale din regiunea respectivă. Aşa se face că lemnul modelat de mâna sculptorilor români a luat chipul unui florar, unui păstor, unui hornar, unui vânător sau unui pescar. O astfel de statuetă prinde viaţă în aproape şase săptămâni de muncă asiduă.
Una dintre cele mai de suflet lucrări este sculptura unei statuete care îl reprezintă pe Monseniorul Vladimir Ghica, beatificat la propunerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti la data de 31 august 2013.
„Dacă lucrarea se realizează şi cu sufletul, atunci acest lucru se va resimţi şi în operă. La terminarea unei sculpturi, cel care o priveşte trebuie să întrezărească acel suflu de viaţă care te face să crezi că în faţa ta este o fiinţă vie. Faptul aceasta face să fie mai mult decât o sculptură în lemn şi este satisfacţia supremă a unui sculptor”, crede cu toată fiinţa sa Demeter Joszeph.
„Lemnul este un material nobil, viu“
Aceasta este credinţa sculptorului Demeter, că lemnul este un material nobil, viu, pe care îl omagiezi prin forma pe care alegi să i-o dai. Atelierul său este asemeni unui templu sacru, în care lemnul de tei, de stejar, de cireş, de paltin sau de nuc este privit încă din forma sa brută ca o bijuterie de valoare neşlefuită.
„Pentru realizarea statuetelor folosim lemn de tei, pentru că acesta este cel mai uşor de sculptat şi de modelat, iar la ornamentele decorative folosim lemn de stejar, de cireş, de paltin sau de nuc. Noi cumpărăm materialele lemnoase tăiate în diferite grosimi, proaspăt tăiate, neuscate, atunci când încă au o umiditate mare. Uscarea se face în incinta societăţii, în uscătorul special pentru lemn, la o umiditate de 10%-12%”, ne-a dezvăluit din secretele sale artistul.
Respectul pentru lemn, materialul nobil, se păstrează până la final, pentru că acesta nu este supus niciunui proces chimic, singurele substanţe folosite fiind uleiul de in sau ceara. Odată încheiată sculptura, stauetele sunt pictate manual cu vopsea şi baiţuri pe bază de apă. Pentru a proteja statuetele din lemn este bine să nu fie puse în locuri unde plouă sau este soare, pentru că în natură acest material se descompune. În încăperile în care sunt puse nu trebuie să fie umiditate mare, pentru că astfel protejăm lemnul de carie.