de Andrei Dicu
La 11 mai 1981 trecea în nefiinţă legenda muzicii reggae, Bob Marley. După mai bine de 30 de ani de la dispariţia „profetului” mişcării Rastafari, personalitatea acestuia naşte controverse, iar ambiţiile fanilor sunt pe punctul de a renaşte un conflict diplomatic, care datează din anul 2005.
De la funeralii naţionale la perechea de chiloţi spălată frenetic
Robert „Bob” Nesta Marley este unul dintre cei mai iubiţi artişti ai lumii, care a reuşit să-i seducă prin muzica sa deopotrivă pe amatorii genului reggae, dar şi pe fanii rock-ului, jazz-ului sau ai blues-ului. Bob a murit la 36 de ani, bolnav de cancer, într-un spital din Miami. Cu o lună înainte fusese decorat cu Ordinul de Merit al Jamaicăi, a treia mare onoare a naţiunii, ca semn de recunoaştere a inestimabilei sale contribuţii aduse culturii acestei ţări. La 21 mai 1981, „onorabilului” Robert Nesta Marley i se organizau funeralii naţionale şi era înmormântat în satul său natal, Nine Miles, din nordul insulei, unde se odihneşte şi acum, într-un mausoleu. Poate părea ciudat, dar nebunia a început abia în anul 2005, când văduva lui Bob, Rita Anderson, a scris biografia „No Woman, No Cry”, în care l-a atacat dur pe fostul său soţ. Potrivit Ritei, cei doi locuiau într-o colibă, iar artistul nu avea decât o pereche de chiloţi, pe care ea îi spăla în fiecare noapte. De asemenea, femeia a dezvăluit că Marley avea nenumărate amante în Kensington şi o sumedenie de copii cu acestea, fapt dovedit.
Din Etiopia la Paris, toată lumea vrea exhumarea artistului
Dezvăluirile au deranjat Guvernul jamaican, iar bomboana de pe colivă a fost aşezată de cererea Ritei ca trupul fostului său soţ să fie deshumat şi reînmormântat în Etiopia, la Shashemene, unde împăratul Haile Selassie cedase o suprafaţă rastafarilor jamaicani rezidenţi. Scandalul s-a aprins rapid, deoarece Guvernul îl considera pe Marley un idol şi o puternică atracţie turistică pentru străini. Anderson a pus paie pe foc, reamintind Guvernului că, în ţara sa natală, Bob fusese împuşcat în casă şi că la un moment dat a trebuit să se autoexileze. „Soţul meu ar fi preferat să se odihnească pe continentul african decât pe o insulă unde strămoşii săi au fost luaţi şi folosiţi ca sclavi”, a declarat văduva.
Recent, chiar înaintea comemorării lui Marley, fanii din întreaga lume s-au coalizat şi au cerut, de asemenea, exhumarea idolului lor, numai că, de această dată, doresc să-l aducă la Paris, în cimitirul Pere Lachaise, spaţiu care reuneşte mormintele multor celebrităţi, printre care şi geniul muzicii rock Jim Morrison. Motivul este simplu: personalitatea lui Marley este de talie mondială, iar mormântul său trebuie să devină un loc de pelerinaj.
Rănit într-un complot pus la cale de CIA
Viaţa lui Bob Marley a suscitat interes enorm. Născut la 6 februarie 1945, la Nine Miles, St. Ann (Jamaica), dintr-o mamă de culoare şi un tată alb, viitorul artist a crescut în ghetoul din Kingston, cunoscut ca Trench Town. Cu toate acestea, a fost botezat de Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, Abuna Yesehaq, în Kingston, abia la 4 noiembrie 1980. Mama sa, Cedella, s-a recăsătorit rapid după naşterea lui Bob şi s-a mutat la Delaware (SUA), unde l-a luat şi pe Bob, încercând să-i ofere un viitor îmbelşugat. Înainte de plecare, Marley a cunoscut-o pe Rita Anderson, cu care s-a căsătorit la 10 februarie 1966. Bob a locuit opt luni cu mama sa în SUA, perioadă în care a lucrat la un service auto al firmei Chrysler. Din 3 decembrie 1976 a devenit activist politic, după ce atât el, cât şi Rita au fost răniţi grav într-un atac armat, despre care s-a presupus că ar fi fost aranjat de CIA, care nu vedea cu ochi buni expansiunea mişcărilor Hippie şi Rastafari.
Fiasco total la început de carieră
Nu există niciun iubitor al muzicii de calitate care să nu cunoască piesele „No woman, no cry”, „I shot the sheriff”, „One love”, „Redemption song”, „Could you be loved”, „Exodus” ori „Three little birds”. De altfel, compilaţia „Legend”, lansată postmortem, este cel mai bine vândut album reggae al tuturor timpurilor, cu mai mult de 25 de milioane de exemplare. Totuşi, primele piese ale lui Marley, „Judge not” şi „One cup of cofee”, înregistrate în 1962, sub pseudonimul Bobby Martell, au fost considerate un fiasco total. Ambele compoziţii, produse de Leslie Kong la Casa de discuri Beverley’s, au fost relansate postum, în compilaţia „Songs of freedom”.
Cancerul de piele s-a extins la creier
Idolul fanilor reggae a murit din pricina melanomului sau, mai exact, a cancerului de piele. Totul a plecat de la o rană căpătată la unul dintre degetele piciorului stâng. Constatând în timp că rana nu se închide, Marley s-a speriat şi a cerut, în sfârşit, un consult specializat. Diagnosticat cu cancer, cântăreţul a fost pus în faţa ipotezei amputării degetului, dar, din pricina convingerilor sale religioase, a refuzat. Totuşi, simţindu-se tot mai rău, în 1977 a acceptat să fie operat, iar la vremea respectivă intervenţia chirurgicală a fost considerată un succes. Cu toate acestea, în luna septembrie a anului 1980, Marley a leşinat în timpul unui concert susţinut la New York. A doua zi de la incident s-a prăbuşit în timp ce făcea jogging în Central Park. Dus la spital, a fost diagnosticat cu tumoare la creier, urmare a cancerului de piele. Medicii i-au pronosticat numai o lună de viaţă, însă Bob a mai susţinut încă un concert la Pittsburgh, după care a fost transportat de urgenţă la Miami, unde doctorii au descoperit că melanomul nu a afectat doar pielea, ci şi creierul, plămânii şi stomacul. Opt luni mai târziu, Bob Marley s-a stins.
A avut 12 copii, printre care şi vedeta Ziggy Marley
Vestit pentru muzica sa, pentru consumul de stupefiante şi pentru beţiile continue, Marley s-a bucurat de dragostea nenumăratelor femei care îl considerau un fel de mentor sau guru. A avut nu mai puţin de 12 copii, dintre care trei cu soţia sa, doi adoptaţi din fostele relaţii ale acesteia, iar restul de şapte cu alte femei. Primul copil natural al lui Bob este Cedella, născut de soţia sa în 1967, dar cel mai cunoscut dintre fiii săi este cântăreţul Ziggy Marley, pe care Rita l-a născut în 1968, cu doi ani înainte de a-l aduce pe lume şi pe Stephen, ultima progenitură a cuplului. În 1970, Bob a mai avut un fiu, Robbie, cu Lucille Williams, una dintre „logodnicele” sale din Trench Town. Janet Hunt l-a născut pe Rohan Marley, viitorul soţ al lui Lauryn Hill de la formaţia Fugees, iar numeroasele turnee întreprinse de Bob la Londra s-au concretizat cu naşterea lui Karen Marley, fata unei englezoaice pe nume Janet Bowen. Cu jamaicana Lucy Pounder l-a conceput pe Julian Marley, iar campioana caraibeană de tenis de masă Anita Bellnavis a devenit mama lui Kymani Marley. Juna Cindy Breakspeare, candidată la titlul de Miss World, l-a născut pe Damian Marley, și el foarte cunoscut în lumea muzicii, iar ultimul copil al cântăreţului, Makeda, conceput cu Yvette Crichton, s-a născut după moartea lui Bob, la 30 mai 1981. Dintre „logodnicele” celebre ale lui Marley, numai actriţa Esther Anderson, cunoscută pentru relaţiile sale amoroase cu Marlon Brando şi cu Chris Blackwell, a reuşit să nu rămână însărcinată.