de Andrei Dicu
La 23 mai 1934, au fost executaţi celebrii Bonnie Elizabeth Parker şi Clyde Chestnut Barrow, deveniţi inamicii publici ai SUA în perioada Marii Crize Economice. Renumiţi pentru jefuirea băncilor, benzinăriilor şi a micilor magazine, Bonnie şi Clyde au cunoscut celebritatea şi graţie filmului pe care regizorul Arthur Penn l-a dedicat acestor doi tâlhari şi asasini în anul 1967.
Lista crimelor cuprinde 13 victime
La începuturile „activităţii” lor, când se rezumau la jafuri, Bonnie şi Clyde erau consideraţi perechea fatală a Americii, un soi de haiduci romantici despre care se scriau articole pompoase în ziarele vremii şi care aveau să-i umple de invidie chiar şi pe mafioţii sângeroşi din Chicago. Numai că, în august 1932, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Bonnie a fost prinsă de poliţie după un jaf ratat şi a fost condamnată la câteva luni de detenţie. În timp ce era la închisoare şi îi scria iubitului, Clyde a fost cooptat pentru un jaf armat asupra unui magazin, în timpul căruia proprietarul a fost ucis. Soţia victimei l-a indicat pe Clyde ca fiind cel care a tras, deşi el îndeplinise doar rolul de şofer. Nu peste multă vreme, Clyde şi tovarăşii săi se aflau într-un local din Oklahoma, când au fost abordaţi de şeriful C. Maxwell şi de adjunctul său, Eugene C. Moore. Clyde a deschis focul şi l-a omorât pe Moore. În următorii doi ani, a mai ucis opt poliţişti. Dintr-un total de 13 victime, cât cuprindea „lista” lui Clyde, nouă erau poliţişti, ceea ce i-a atras deja sentinţa condamnării la moarte. Acest lucru avea să-l înscrie pe Clyde în topul listei cu „inamicii publici numărul unu”, iar pe capul său fusese pusă o recompensă de 1 milion de dolari. Bonnie i-a stat alături şi pe această listă, deşi împotriva ei nu exista nicio probă că ar fi tras cu arma.
Sfărâmaţi de 50 de gloanţe
Autorităţile şi-au unit forţele pentru a-i captura vii sau morţi. Punctul slab al cuplului Bonnie şi Clyde l-a constituit familia. Niciodată, în decursul anilor de hăituire, cei doi nu au renunţat să-şi viziteze rudele, fapt ce le-a atras încă o dată admiraţia americanilor de rând, crescuţi în spirit conservator. Totuşi, chiar pe acest lucru s-au bazat şi autorităţile când le-au pregătit capcana fatală. Ca de obicei, Bonnie mergea să-şi viziteze mama, căreia - premonitoriu - cu ceva timp în urmă îi spusese că, dacă avea să fie ucisă, trupul ei să fie adus acasă. Poliţiştii, anunţaţi de un informator, îi aşteptau ascunşi pe cei doi bandiţi, undeva în apropierea localităţii Sailes, din statul Louisiana. Totuşi, Bonnie şi Clyde n-au sosit în ziua anunţată, ci două zile mai târziu, pe 23 mai 1934. Poliţiştii au deschis focul asupra maşinii lor, iar impactul a fost devastator. În total, s-au tras 187 de gloanţe, dintre care 50 i-au atins pe cei doi. Ca o dovadă în plus a imaginii bune de care se bucurau cei doi „infractori romantici”, presa i-a criticat dur pe poliţişti pentru modul în care au acţionat, campania ducând la impunerea procedurii de a trage cu somare şi foc de avertisment. Clyde a fost înmormântat la cimitirul Western Heights, alături de fratele său, Buck. Unele legende spun că mama lui Bonnie a refuzat să dea curs dorinţei fiicei sale de a fi înmormântată alături de Clyde, alte poveşti spun că mulţimea fanilor a făcut acest lucru de nerealizat. Astfel, Bonnie a fost îngropată la două zile după funeraliile lui Clyde, la cimitirul Crown Hill Memorial Park.
Idila a început la puşcărie
Inamicii publici numărul unu ai SUA s-au întâlnit, în premieră, în Texasul anului 1930. Bonnie avea 19 ani şi era căsătorită cu un criminal, care se afla în puşcărie. Clyde avea 21 de ani şi era holtei. Un jaf l-a „propulsat” şi pe el către închisoare, de unde a evadat cu sprijinul lui Bonnie, care a reuşit să-i aducă un revolver. În curând, a fost capturat şi închis din nou. În anul 1932 a fost eliberat condiţionat, iar acela a fost momentul în care a început, practic, marea aventură a celor doi, soldată cu răpiri, jafuri şi crime. FBI-ul a devenit interesat de acest cuplu în decembrie 1932, când o maşină Ford, furată în Oklahoma, a fost găsită abandonată în statul Michigan. În Oklahoma fusese descoperit un alt Ford abandonat, care fusese furat în Illinois. În această maşină fuseseră găsite obiecte aparţinând unei femei şi unui bărbat, precum şi o reţetă care i-a ghidat pe agenţi către o farmacie. Acolo, au aflat că medicamentele fuseseră cumpărate de o mătuşă de-a lui Clyde. Mulţi au spus că Bonnie a fost vinovată doar pentru că a iubit bărbatul nepotrivit şi nu pentru că ar fi comis vreo crimă. Alte voci susţineau contrariul, şi anume că taman Bonnie i-a insuflat lui Clyde pasiunea pentru acest gen de aventuri sângeroase şi că femeia ar fi avut o pasiune bolnavă pentru crimă.
Armele, vândute la licitaţie în 2012
În anul 2012, două dintre armele celor doi au fost scoase la licitaţie şi vândute cu peste jumătate de milion de dolari, per bucată. Pistolul mitralieră Thompson şi arma de vânătoare Winchester au strâns la licitaţie peste 300 de persoane, încă o dovadă a interesului de care se bucură celebrul cuplu și în zilele noastre. Armele se aflau în posesia unui strănepot al detectivului care a participat la raidul care a avut loc la locuinţa celor doi infractori la data de 13 aprilie 1933, şi din care Bonnie şi Clyde au reuşit să scape miraculos. „Lumea nu se satură nici în ziua de astăzi de Bonnie şi de Clyde. Suntem fascinaţi de persoanele care fac lucruri rele”, a declarat Robert Mayo, un împătimit al licitaţiilor, care a achiziţionat mitraliera Thompson.
Filmul cu Faye Dunaway şi cu Warren Beatty a avut încasări de 70 de milioane de dolari
Filmul „Bonnie şi Clyde”, regizat în 1967 de Arthur Penn, cu Faye Dunaway şi Warren Beatty în rolurile principale, este considerat un reper al cinematografiei mondiale şi unul dintre primele succese ale erei „New Hollywood”, deoarece a încălcat o mulţime de tabuuri cinematografice. Succesul său i-a motivat pe alţi producători de film să fie mai deschişi cu privire la prezentarea scenelor de sex şi de violenţă. Finalul a devenit reprezentativ, ca „una dintre cele mai sângeroase scene din istoria cinematografiei mondiale”, aşa cum scriau criticii vremii, şi i-a inspirat pe realizatorii de mai târziu ai peliculei „Natural Born Killers” („Născuți asasini”). Filmul a obţinut două Premii Oscar, pentru cea mai bună actriţă în rol secundar (Estelle Parsons) şi pentru cea mai bună imagine (Burnett Guffey), şi se află printre primele 100 de filme selectate pentru păstrare în National Film Registry al SUA. Pelicula s-a bucurat de un buget de 2,5 milioane de dolari şi a adus un beneficiu de 70 de milioane de dolari.