de Raluca Grințescu
Luna iunie este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Cireşar, Cireșariu sau Iuniu, aceste denumiri având etimologii diverse. Iunius era luna a patra în calendarul român încă din timpul regelui Romulus şi luna a şasea din calendarele reformate de mai târziu (Iulian şi Gregorian).
Iuno, protectoarea femeilor măritate
Numele lunii iunie (latină: Iunius) vine de la zeiţa Iuno, soţia lui Jupiter şi protectoarea femeilor măritate. Grecii numeau luna iunie Skirophorion. Alţii sunt de părere că această lună a fost închinată Hebei, Zeiţa Tinereţii (juneţii) sau chiar că-şi trage numele de la Iunius Brutus, fondatorul libertăţii la români. Calendarul popular românesc aşază această lună sub patronajul planetei Jupiter. I.L. Caragiale spunea despre luna iunie: „Se inventează o nouă umbrelă pentru picioare, în vederea sistemului de stropire a stradelor Capitalei”.
Practici magice pentru înduplecare şi îndrumare
Iunie, de multe ori, oferă un aspect destul de capricios al vremii, aşa că recoltele, oricât de promiţătoare par a fi, nu sunt încă certitudini pentru om, dat fiind că furtunile şi ploile cu grindină pot oricând să compromită rodul câmpului şi al livezilor. Acum, în Cireşar, speranţa omului este doar în Dumnezeu, care, prin agentul său, soarele, iradiază lumina şi căldura atât de necesare plantelor. În iunie, agenţii benefici se confruntă mai mult decât în alte momente ale anului cu cei malefici, tocmai de aceea omul societăţii tradiţionale a închinat o întreagă suită de practici magice divinităţilor benefice, dar şi celor malefice, pentru înduplecare şi îmbunare.
Celebrarea „Sfinților mărunți”
În această lună întâlnim aspecte aparte, când sfinţii creştini apar deghizaţi sub un veşmânt păgân (Onofrei, Timotei, Elisei, Vartolomeu), dar şi divinităţile precreştine (Rusaliile, Drăgaica sau Sânzienele) se regăsesc sub ascunzişul hainelor creştine, deoarece creştinismul nu a reuşit să îndepărteze cu brutalitate reprezentările populare din mentalitatea credincioşilor, religia creştină fiind obligată să le adopte pe acestea în cadrul unor zile festive (sărbători religioase). Trebuie remarcat faptul că, după reformări repetate, dar, mai ales, după reformarea calendarului pe stil nou (cel actual, în anul 1924), importanţa zilelor dedicate unor divinităţi a fost diminuată, acestea fiind trecute în categoria „sfinţilor mărunţi”, dar totuşi consemnate în calendarul bisericesc şi bine imolate în conştiinţa oamenilor.
Perla, simbolul puterii sacre
Pietrele specifice celor născuţi în luna iunie sunt perla, alexandritul şi piatra-lunii. În tradiţia iudeo-creştină, perlele sunt simbolul purităţii, armoniei şi modestiei. După ce şi-a dat seama că perla nu face parte dintre gemele care îi semnifică pe cei
12 apostoli, Sfântul Augustin a afirmat că, tocmai de aceea, ea este pusă deoparte de Dumnezeu pentru însuşi Iisus Hristos. Datorită felului în care ia naştere (dintr-o particulă de nisip pătrunsă într-o scoică şi care, pentru a se apăra de corpul străin, secretă o substanţă care îl acoperă până îl transformă într-o formă sferică, având o suprafaţă extrem de fină), perla a devenit un simbol al puterii sacre încă de la începuturile omenirii. Din cauza dificultăţii de a găsi o perlă în adâncurile apelor, perla reprezintă şi ţelul greu de atins al unei aspiraţii spirituale. Perla este folosită şi în farmece de dragoste sau de vindecare, ca amuletă de protecţie contra focului sau spiritelor rele. Celelalte pietre reprezentative ale lunii iunie sunt alexandritul (presupus a stimula plăcerea și dragostea, benefic în amplificarea aprecierii propriei persoane, cât și o gemă care simbolizează şi căsnicia fericită, el fiind dăruit cu ocazia sărbătoririi a 55 de ani de la căsătorie) și piatra-lunii (considerată în India o gemă sfântă ori „piatra visului”, care înlesneşte oamenilor vise frumoase de-a lungul nopţilor).
Floarea de caprifoi, împotriva vrăjilor
O floare semnificând dragostea nepieritoare şi generozitatea, al cărei parfum se spune că provoacă vise încărcate de pasiunea iubirii este caprifoiul. De asemenea, simbolizează puterile magice, dar şi banii. În mitologia greacă, celebrii iubiţi Daphnis şi Chloe nu se puteau întâlni decât atunci când era înflorit caprifoiul. În unele ţări, aducerea de flori de caprifoi în casă înseamnă că se va face o nuntă în acel an. În Scoţia, lujerii de caprifoi sunt atârnaţi în grajduri, ca protecţie împotriva vrăjilor rele asupra vitelor.
Arborii lunii - carpenul, smochinul, mesteacănul şi mărul
În multe tradiţii europene, mesteacănul simbolizează lumina, puritatea şi feminitatea. În mitologia slavilor din estul Europei, mesteacănul era un copac sfânt şi era celebrat ca simbol feminin pe parcursul sărbătorii primăverii, purtând numele de Semică. Mărul este un pom învăluit de simbolistica roadelor sale, numite „fructele păcatului” sau „fructele zeilor”, asociate cu imortalitatea, dragostea şi sexualitatea. Mărul este, în genere, un pom simbolizând magia, tinereţea şi fericirea. Pomul de smochin are o semnificaţie sacră în budism. Potrivit unei legende, fondatorul acestei religii, Siddhartha Gautama sau Buddha, a ajuns la iluminare într-o zi a anului 528 e.n., în timp ce stătea sub un copac „bo”, un arbore de tipul smochinului. Din acele vremuri, copacii „bo” sau „bodhi” au rămas drept un simbol al iluminării spirituale.
Prevestiri