de Cătălina Tăgârță

Marea câștigătoare a concursului „Taifasuri face 101 români fericiți” și-a revendicat, în sfârșit, premiul. Cititoare fidelă, octogenara Iuliana Câtu a venit tocmai din Craiova, însoțită de ginerele și de fiul său. Cu această ocazie, ne-a mărturisit că are abonament la revista Taifasuri de cinci ani și că acest autoturism Dacia Logan este singurul și cel mai mare premiu pe care l-a obținut în viața sa. Cheile autoturismului i-au fost înmânate de Jull, în direct, la Etno TV.

„Citesc cu mare interes rubricile de sănătate și farmacie verde”

- Doamna Iuliana, v-ați abonat la revista Taifasuri special pentru concurs, pentru a câștiga marele premiu?

- Nu. Eu am abonament la revistă cam de cinci ani. O cumpăram și înainte, dar fie uneori nu o mai găseam la chioșc, fie alteori nu ajungeam eu să o iau la timp, așa că m-am gândit că cel mai sigur pot intra în posesia ei în acest fel.

- Ne bucurăm că sunteți cititoare fidelă. Ce vă place cel mai mult din revistă? Ce rubrici citiți cu interes?

- Eu am lucrat ca asistentă medicală, deci am trăit înconjurată de bolnavi și medicamente, așa că citesc cu mare interes mai ales rubricile de sănătate și farmacie verde.

- Cine v-a făcut abonamentul norocos de anul acesta?

- Chiar eu, când a venit poștărița pe strada noastră (zâmbește).

Copiii au crezut-o abia când au venit vecinele să o felicite

- Sunteți norocoasă de fel? Ați mai câștigat vreodată ceva?

- Până acum nu am câștigat niciodată nimic, dar cred că sunt totuși norocoasă, altfel nu mă nimeream chiar eu să iau Marele Premiu, autoturismul Dacia Logan, din toți cei 7.500 de abonați. Eu mi-am luat abonament, ca de obicei, iar când Jull a făcut extragerea, după ce a anunțat lista cu câștigătorii în bani, chiar m-am gândit: „Doamne, acum nu m-o nimeri chiar pe mine!” Și n-a mai durat mult, că mi-am și auzit numele. Și-atunci, ohoo, ce bucurie...

- Cum ați reacționat? Erați singură acasă?

- Da (zâmbește). Vai, n-am mai știut de mine, câtă emoție. I-am așteptat pe copii să vină de la serviciu, dar când le-am spus nici nu m-au crezut. Însă au venit și vecinele mele de pe stradă, să mă felicite, și-atunci i-am pus pe gânduri pe copii. Apoi au sunat ei la redacție, pe rând, să li se confirme, dar chiar și acum (n.r. - în ziua predării premiului), în drum spre București, tot mai ziceau că poate fi o glumă. Dar uite că nu e: domnul Jull mi-a dat deja cheile în direct. De-acum, mașina e a noastră.

- Presupun că nu aveți permis...

- Nu. Și nici nu m-a atras ideea vreodată. Soțul a fost șofer profesionist, taximetrist, de 13 ani m-a lăsat singură (oftează) și întotdeauna m-a dus el oriunde am avut nevoie. Iar acum copiii, nepoții și strănepoții sunt baza. Ei mă duc unde am nevoie.

- Câți copii aveți? Și cine va conduce mașina?

- Am un băiat și o fată, deci patru copii (n.r. - cu ginerele și nora); patru nepoți și doi strănepoți. Toți mă iubesc și mă alintă, se miră ce să-mi mai aducă. Când vin la mine, mereu sunt încărcați cu de toate. Să nu m-audă vreunul că râvnesc la ceva, că imediat îmi aduce. Cel puțin fata... acum ea e ca o mamă pentru mine. Dar și cu nora mă înțeleg, îmi place să fie armonie în familia mea. Cu mașina... copiii știu ce vor face. Acum au și ei toți autoturisme.

- Ce-au spus vecinele când au văzut că ați câștigat?

- Toate suntem cam pe la 80 de ani (n.r. - doamna Iuliana are 82 ani), și ziceau: „Eh, acum te vei duce la cimitir la nea Paul cu mașina...”

- Vă place să stați în dreapta?

- Nu. Nicidecum, că am impresia că mă strânge centura. Locul meu e pe bancheta din spate.

„Beau ceaiuri din plante culese de noi”

- Aveți vreun regret?

- Regret c-am muncit prea mult și nu trebuia. Mai ales că omul mi s-a prăpădit și am rămas singură. Dar până la urmă cred că ce ți-e scris în frunte ți-e pus! Eu am avut o meserie frumoasă, am fost apreciată de toți și n-am întors niciodată voia la vreun doctor în timpul serviciului.

- În toți acei ani de muncă, nu v-a fost frică niciodată că o să luați TBC?

- Nu. În cei 30 de ani de muncă, nicio boală nu s-a legat de mine. După aceea însă m-am operat de mai multe ori, că am și ulcer, și glandă, artroză bilaterală...

- Ați spus că citiți rubrica de farmacie verde. Dar dumneavoastră ce plante folosiți?

- Beau ceaiuri fierbinți de tei, mușețel, urzică verde. Dar nu de la Plafar, ci din plantele culese de noi.

Fetele se inspiră din rubrica de rețete

- Doamna Iuliana, ce vă place să faceți în timpul liber?

- Mă uit la Etno TV, gătesc sau tricotez pulovere. Cu câțiva ani în urmă, când a plecat fiul meu de la mine, mi-a dispărut vederea și am fost operată la ambii ochi. Când m-am văzut singură a fost cea mai mare durere pentru mine, toată ziua plângeam, iar noaptea nu puteam să dorm. Dar acum locuiesc cu ginerele și fata mea.

- Ce vă place să gătiți? Vă inspirați și din pagina noastră de rețete?

- Eu gătesc de toate, și niciunul nu zice că nu-i place mâncarea mea (râde). Dacă ar fi după mine, aș mânca numai lubeniță și struguri... asta e mâncarea olteanului. Dar fetele (fiica și nora) fac și rețetele din revistă. Lor le place, dar nu prea au așa mult timp.

- Despre CD-urile și integramele care se distribuie împreună cu revista ce părere aveți?

- Toți din casă răsfoim revista, dar astea le revin copiilor. Ginerele, cel puțin, dezleagă integramele cu mare plăcere.

Au fost vremuri când a mers zilnic 24 de kilometri pe jos

- Știu că vă bucurați foarte tare pentru acest câștig, și mai ales pentru apariția la Etno TV. Însă aș vrea să vă mai întreb ceva: familia dumneavoastră a avut dintotdeauna mașină? A fost vreo perioadă a vieții în care ați fi avut mai multă nevoie de acest premiu decât acum?

- Ehei... sigur că a fost. În primii opt ani de muncă, spre exemplu, nu aveam mașină și nici autobuz nu era până la locul de muncă, care se afla la o distanță de 12 kilometri. Așa că ne strângeam dimineața pe luncă toți angajații - aproape 80 la număr - și porneam la drum pe jos. Făceam zilnic câte 24 de kilometri pe jos. Ce vremuri erau! Și, cu toate astea, am avut viață frumoasă.

- Ați făcut sport în tinerețe?

- Când eram la școala medicală am făcut mult volei. Băteam mingea cu o viteză...!