de Iulian D. Moleianu
La data de 26 iunie 1817 a fost patentată bicicleta, în forma sa actuală, devenită cel mai popular şi mai ieftin mijloc de transport din lume. În zilele noastre, pe mapamond există peste 1 miliard de posesori de biciclete, iar modelele sunt tot mai avansate. În ţări precum China sau Olanda, bicicleta este principalul mijloc de transport, estimându-se că folosirea sa este de trei ori mai eficientă, din punct de vedere energetic, decât mersul pe jos.
Baronul Karl Von Drais, inventatorul „căluţului dandy”
Baronul german Karl Von Drais a inventat și a patentat mașinăria care a urmat să poarte numele de bicicletă, după ce a efectuat prima plimbare, pe distanţa cuprinsă între orașul său natal, Mannheim, și suburbia Rheinau. Născut la 29 aprilie 1785, la Karlsruhe, Karl Freiherr Von Drais este cunoscut şi ca inventatorul maşinii de scris. Acest genial om de ştiinţă şi-a brevetat bicicleta, denumind-o în mai multe feluri, de la „drezină” la „căluţul dandy”. Agricultor, arhitect şi fizician la Universitatea din Heidelberg, Von Drais a testat primul bicicleta, iar ulterior le-a permis acest lucru şi rudelor sale, începând cu soţia sa, deşi, imediat după ce proaspătul mijloc de transport şi-a cucerit popularitatea, femeile care apelau la serviciile sale erau copios fluierate pe străzile Germaniei.
Mountain bike, un model revoluţionar
Bicicleta a influențat istoria în mod considerabil atât în domeniul cultural, cât și în cel industrial. Primul model de bicicletă cu lanţ a fost construit în anul 1885. De atunci, forma și configurația de bază a cadrului, roților, pedalelor, șezutului și a ghidonului au suferit mici schimbări, cu toate că detalii importante au fost îmbunătățite, în special odată cu apariția materialelor moderne și a proiectării asistate de computer. Acestea au permis răspândirea modelelor speciale (de genul „Mountain bike”/bicicleta de munte, cu amortizare pentru roata din faţă, mânerele ghidonului orientate perpendicular pe axă, cauciucuri supradimensionate, cadru rezistent) pentru cei care practică anumite tipuri pretenţioase de ciclism. În general, ciclismul nu este considerat o activitate cu grad mare de risc. Numărul de răniți per kilometru este comparabil cu cel al pietonilor, dar mai mic decât cel al pasagerilor de autoturisme. Un studiu danez din anul 2000 a concluzionat că mersul pe bicicletă la serviciu este legat de o reducere cu 40% a ratei mortalității, fiind luate în calcul toate cauzele decesului, inclusiv accidentele rutiere.
Interdicţie la Shanghai
Din punct de vedere legal, după cum s-a stabilit în anul 1968, la „Convenția de la Viena privind traficul rutier”, bicicleta este considerată ca fiind un vehicul, iar cel care o conduce este „șofer”. Codurile rutiere din multe țări reflectă aceste definiții, impunând ca bicicletele să satisfacă anumite cerințe legale, în unele cazuri incluzând chiar obținerea unui permis pentru conducerea bicicletei, pentru a putea fi folosită pe drumuri publice. În multe zone este o infracțiune conducerea unei biciclete care nu se află în condiție suficient de bună. În majoritatea locurilor, bicicletele trebuie să aibă lumini (faruri şi stopuri) funcționale dacă sunt folosite după lăsarea întunericului. În China şi în Olanda, bicicliştii care nu poartă cască sunt aspru sancţionaţi. În Shanghai, un oraș în care bicicletele obișnuiau să fie mijlocul dominant de transport, mersul pe bicicletă a fost chiar oprit temporar în decembrie 2003, din pricina aglomeraţiei. În unele orașe din Olanda se găsesc sisteme extinse de benzi de biciclete, care trebuie adesea să fie împărțite cu skateri, skateboarderi și cu pietoni. Separarea traficului motorizat de biciclete a avut succes doar parțial atât în ceea ce privește siguranța, cât și în promovarea mersului pe bicicletă. În România, conducătorii bicicletelor nu au nevoie de permis de conducere, dar Codul Rutier include o serie de obligaţii în ceea ce-i priveşte.
Sursă de inspiraţie pentru fraţii Wright
Producția de biciclete s-a dovedit a fi un bun antrenament pentru alte industrii care au dus la dezvoltarea tehnicilor avansate de metalurgie atât pentru cadre, cât și pentru componente speciale cum ar fi rulmenții sau roțile dințate. Aceste tehnici le-au dat mai târziu posibilitatea metalurgiștilor și mecanicilor să realizeze componentele utilizate în automobilele și avioanele timpurii. Spre exemplu, fabricanții de automobile Rover, Skoda și Ford și-au început afacerile ca și producători de biciclete, la fel ca și frații Wright, care au reușit, pentru prima oară în istoria aeronauticii, să efectueze un zbor dirijat cu un aparat de zbor cu motor.
O poveste tristă din Apuseni
Există o mulţime de mituri create pe marginea bicicletei. Spre exemplu, se spune că în perioada ceauşistă, un ţăran care trăia în Munţii Apuseni, încercând să evite haosul comunist, ar fi inventat în singurătate un tip de bicicletă, fără să ştie că, de fapt, mijlocul de transport fusese deja patentat în urmă cu mulţi ani. Se zice că, odată coborât în oraş, unde dorea să-şi afişeze opera şi trezindu-se în faţa realităţii înconjurătoare, din care nu lipseau mijloacele de transport moderne, precum maşinile şi tramvaiele, ţăranul ar fi avut un şoc şi s-ar fi sinucis…
Ca şi motocicliştii, cicliștii formează asociații atât pentru interese specifice, precum crearea benzilor pentru biciclete, întreținerea drumurilor, proiectarea urbană, cluburi de concursuri, cluburi de turism etc., cât și pentru scopuri globale, cum ar fi conservarea energiei, reducerea poluării, promovarea bunei condiții fizice. Aceste grupuri promovează bicicleta ca un mijloc alternativ de transport, precum și beneficiile pe care mersul pe bicicletă le aduce sănătății în comparație cu mersul cu mașina. De altfel, există o mişcare mondială de promovare a ciclismului, numită „Masa Critică”. Organizaţia propune lărgirea spațiului alocat bicicletelor și este susținută atât de militanţii pentru protejarea mediului înconjurător, cât și de o serie de școli de gândire politică de stânga. Concret, „Masa Critică” este o plimbare lunară cu bicicletele, la care „din întâmplare” participă sute de cicliști. În România, astfel de evenimente au avut până acum loc în București, Timișoara, Iaşi, Cluj-Napoca şi Alba Iulia.