de Elena Şerban

Cunoscut mai ales pentru romanul „Micul Prinţ”, tradus în peste 110 limbi, Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry, s-a născut la 29 iunie 1900, la Lyon, într-o veche familie nobiliară a Franţei. Ajutat de aceasta, micul Antoine are parte de o educaţie la unele dintre cele mai bune şcoli din lume. Astfel, la doar 10 ani, a fost trimis să studieze la colegiul din Mans, pentru ca, mai apoi, să meargă în Elveţia, la Fribourg. După terminarea şcolii, vicontele s-a înscris în aviaţia franceză, deşi abia împlinise 21 de ani.

Sentimentele de fericire, datorate zborului, pe care îl iubea cu pasiune, au fost expuse de el în scris. La început timide, încercările sale de a scrie au fost pe placul francezilor. Opera sa a început să capete substanţă şi, în 1931, scriitorul a fost premiat cu Premiul Femina pentru romanul „Zbor de noapte”. Şi primul volum, „Curierul de sud”, din 1929, are ca temă experienţa sa de zbor. Au urmat „Pământul oamenilor”, premiat în 1939 de Academia Franceză cu Marele Premiu al Romanului, şi „Pilot de război”.
Pasiunea pentru zbor nu l-a părăsit şi în cel de-Al Doilea Război Mondial s-a înrolat în aviaţia militară franceză. După 1940, la încheierea armistiţiului, convins că războiul s-a terminat, Antoine s-a stabilit în SUA, la New York. Doar că planurile sale au fost date peste cap de continuarea celei de a doua conflagraţii mondiale şi, în 1942, a redevenit pilot militar în armata Franţei. Şi asta i-a adus moartea, întrucât, la 31 iulie 1944, avionul său a fost doborât deasupra Mării Mediterane. De atunci, el a fost dat dispărut. Abia în octombrie 2003, din largul coastei Marsiliei au fost scoase la suprafață fragmente ale avionului, care au fost identificate ca aparținând celui cu care zburase Saint-Exupéry. Din păcate, „Micul Prinţ”, roman scris în 1943, s-a bucurat de o mare celebritate după război şi după moartea lui Saint-Exupéry.