de Elena Şerban

La 8 iulie 1621 s-a născut Jean de la Fontaine, celebru poet, dramaturg şi academician francez, care a intrat în istoria literaturii mondiale prin fabulele sale. „Greierele şi furnica”, „Lupul şi mielul” „Corbul şi vulpea”, sunt doar câteva dintre numele creaţiilor sale care prezintă, prin reuşite personalizări, tipuri şi caractere specifice Franţei secolului al XVII-lea.

Poetul a venit pe lume la Château-Thierry, în familia lui Charles de la Fontaine, maestru de vânătoare şi pădurar al ducatului de Château-Thierry, iar mama sa a fost Françoise Pidoux. Familie înstărită, soţii de la Fontaine şi-au trimis fiul să studieze la colegiul din oraşul Reims. A început apoi să înveţe pentru a deveni preot, dar s-a răzgândit în scurt timp şi a decis că e cazul să devină avocat. Se pare, însă, că nici lumea justiţiei nu l-a atras prea tare, mai ales după ce a luat contact direct cu poezia. Aşa se face că, în timp ce era student la Paris, în paralel cu studiile de Drept, La Fontaine a devenit membru al unui cerc literar „Masa rotundă”.

Tânărul Jean a fost adus cu picioarele pe pământ în 1647 de tatăl său, care i-a aranjat o căsătorie de convenienţă cu Marie Héricart, în vârstă de doar 14 ani, pentru averea acesteia. Jean de la Fontaine şi soţia sa au avut un singur fiu, Charles. La doar câţiva ani de la căsătorie, Jean şi-a părăsit familia de dragul lumii mondene de la Paris. Revenit în capitala Franţei, a debutat şi într-ale scrisului în 1654, cu comedia în cinci acte „L’Eunuque” („Eunucul”).

Succesul mediu de care s-a bucurat piesa sa l-a ambiţionat. Scria cu o fervoare ieşită din comun. Aşa au apărut „Povestirile” în 1664, iar în 1668, volumul „Fabule alese”. La un moment dat, întrebat de ce folosea ca personaje pentru fabulele sale animalele, Fontaine ar fi declarat: „Folosesc animalele pentru a-i învăţa pe oameni”.

Poetul a murit la 13 martie 1695. Este îngropat la cimitirul Père Lachaise, alături de marele său prieten Molière.