de Raluca Grințescu
Septembrie este luna ce deschide uşa toamnei, cu vreme schimbătoare. Totodată este şi luna vinului, „Vinițel”, acum strângâdu-se rodul viilor. Dat fiind că acum începe un nou anotimp, tradiţiile populare fac iarăşi legătura între luni şi vreme. Astfel, dacă e cald, atunci în luna următoare, „Brumărel”, timpul va fi rece şi cu multă umezeală. Dacă tună în septembrie e semn de multă zăpadă în „Făurar”. Dacă în septembrie înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă. Dacă rândunelele se duc repede, atunci e semn că şi iarna e aproape.
Începe culesul poamelor
Cunoscută şi sub denumirile de „Răpciune” și „Vinimeriu”, luna septembrie este, în cultura populară românească, încărcată de semnificaţii, fie ele născute la sat sau, dimpotrivă, făurite departe de graniţele ţării noastre.
Pentru că în cultura populară luna septembrie este dominată de începutul unei noi serii de munci agricole, ţăranul român a simţit nevoia să „controleze” într-o oarecare măsură desfăşurarea lor, născocind semne şi lansând previziuni. Septembrie este luna în care începe culesul poamelor, în care se ară, se seamănă câmpurile de grâu şi se curăță pomii. Ca şi în cazul altor sărbători, ţăranul român şi-a legat câteva activităţi practice de Sântămăria Mică (8 septembrie), şi anume culegerea ultimelor plante şi fructe de leac, bătutul nucilor, pentru ca la anul să facă rod, semănatul grâului, orzului şi secarei, jupuirea cojii de pe ulmi (fibra vegetală folosită primăvara la legatul viţei-de-vie) şi începerea culesului viilor.
Anul se citeşte în viermii din mere
Tradiţia populară românească îmbină cu meşteşug semnificaţiile religioase cu cele păgâne şi construieşte în jurul lor adevărate ritualuri. În prima zi a lunii, de pildă, se sărbătoreşte Sfântul Simion Stâlpnicul, patronul vânturilor, care poate produce cutremure şi susţine cerul şi pământul, stând într-un picior. Această zi este foarte importantă, oamenii respectând-o de frica vânturilor, a cutremurelor şi pentru a nu li se înţepeni picioarele. Tot în această zi, oamenii încearcă să afle cum va fi anul respectiv după viermii din mere. „De va fi viermele de măr zburat, are să fie anul sec, de va fi cu aripi, va fi anul de mijloc, iar de va fi încă fără aripi, va fi bogat roditor”. Ziua lui Simion Stâlpnicul este şi ziua în care păsările îşi iau „boierescul”, adică partea care li se cuvine din fiecare holdă de grâu. Despre Sfântul Vavila, sărbătorit la 4 septembrie, se spune că şi-a petrecut întreaga viaţă în pădure, cu animalele, ajungând să aibă corpul acoperit cu păr ca acestea. Sărbătoarea se respectă pentru înmulţirea vitelor.
Şarpele casei şi fragii de după Ziua Crucii
La 14 septembrie, de Ziua Crucii, oamenii merg la biserică şi fac praznice, dar în acelaşi timp sunt cu ochii în patru după şerpi. Se crede că în această zi (denumită şi „Ziua Şarpelui”) se „închide pământul”, reţinând înăuntru toate gângăniile şi târâtoarele. Înainte de a intra în pământ, şerpii se adună pe un deal unde zămislesc o mărgică cu puteri vindecătoare. Se mai spune că pământul nu va primi acei şerpi care au muşcat oamenii în anul respectiv, ei urmând să rămână afară şi să moară. Oamenii evită şerpii în această zi, cu excepţia celui care trăieşte sub pârg sau în pereţii caselor construite din nuiele şi din lut. Acesta se numeşte şarpele casei şi se spune că, dacă fuge, în scurt timp casa va rămâne pustie. Tot de Ziua Crucii, pământul se închide şi pentru plante, care se usucă. Acele plante care încă îşi mai păstrează viaţa se socotesc necurate. Dacă încă se mai găsesc fragi după această dată, ei nu trebuie mâncaţi, fiind „sorociți morţilor”, dictează tradiţia. În data de 17 septembrie este celebrată Sfânta mucenică Sofia, simbol al înţelepciunii creştine, şi încă de pe acum românii fac previziuni despre iarna ce va să vină. Dacă păsările nu se duc înainte de Sfânta Sofia, va fi iarnă caldă înaintea Crăciunului.
Cine lucrează de Tecle îi mănâncă lupii berbecii
Când la 15 septembrie Biserica cinsteşte pe Mucenicul Nichita, poporul român serbează pe alocuri pe Sfântul Macovei, cunoscut ca apărător al păsărilor mai mici decât năprasnicul uliu. În ziua de 22 septembrie, când Biserica prăznuieşte pe Mucenicul Foca, poporul român, în special în zona de nord a ţării, ţine cu sfinţenie această zi, deoarece, probabil, pornind de la asemănarea Foca - foc, mulţi oameni, femeile îndeosebi, se tem de foc şi nu lucrează în această zi. O altă sărbătoare este zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 septembrie, fiind ţinută de popor sub numele de Zămislirea. Tot în această zi, Biserica o pomenește pe Sfânta Muceniță Tecla, iar la țară se sărbătoresc Teclele (în unele zone ale ţării poartă numele de Berbecari). Sărbătoarea pastorală ține trei zile şi este cinstită tradițional prin repaus de la muncile fizice. „Cine lucrează de Tecle îi mănâncă lupii berbecii”. În această zi, oamenii se păzesc de foc și de unelte ascuțite. La data de 29 septembrie, religia creștină îi celebrează pe Chiriac Sihastrul și pe Gudelia, iar în tradiția populară, această dată marchează începutul perioadei de 15 zile (29 septembrie - 14 octombrie) când se așteaptă o încălzire trecătoare a timpului, denumită Vara lui Moi. În cele două zile care mărginesc această perioadă se dă drumul berbecilor în turmele de oi pentru reproducere, momente denumite popular Nunta oilor sau Năpustitul berbecilor.
Flori care înfloresc acum
Septembrie este o lună în care cele mai multe dintre plante încep să se veştejească, însă altele înfloresc. Cele mai cunoscute flori care înfloresc în septembrie sunt crizantemele, dar este şi luna în care vedem florile numite popular ochiul-boului. Anemona japoneză înfloreşte şi ea în această lună. Petuniile şi daliile vor continua să înflorească în septembrie dacă sunt îngrijite (aceste flori înfloresc în special vara). La fel se întâmplă şi cu gălbenelele, plante de decor, dar şi cu calităţi medicinale. Septembrie este o lună excelentă pentru a planta bulbi de narcisă şi de lalea, care vor înflori primăvara. De asemenea, nu uitați să scoateți bulbii sensibili la frig, cum sunt cei de gladiolă şi begonie.