de Raluca Grințescu
Coana „Mița Biciclista” nu este un personaj imaginar, ea a existat şi a trăit în Bucureşti, pe la începutul anilor 1900. A fost prima femeie din România care a mers pe bicicletă. Unii spun că a fost prostituată, alţii că doar extrem de frumoasă şi din acest motiv a rupt inima multor bărbaţi celebri.
Regele Manuel al Portugaliei a cerut-o de soţie
Personajul „Mița Biciclista” a fost creat de ziaristul George Ranetti, redactorul-şef al ziarului „Furnica”, despre care se spune că a vrut astfel să se răzbune pe femeia care nu i-a răspuns la avansurile amoroase. Femeia, care a stat la baza catrenelor deochiate, s-a numit Maria Mihăiescu şi s-a născut în 1885, la Ditești, judeţul Prahova, fiind fiica unei spălătorese. Pe la vreo 14-15 ani, tânăra a fost remarcată şi luată cu voia sa în începerea „carierei de curtezană”. Se spune că „Mița Biciclista” a fost o femeie frumoasă (nu prea înaltă, cam de 1,60 m, cu părul blond, tuns scurt şi cu ochii verzi-albaştri), care a rupt inima unor bărbaţi celebri precum Nicolae Grigorescu, Octavian Goga sau Regele Ferdinand. Despre ultimul se spune că i-a dăruit casa din Piaţa Amzei, care îi poartă și acum numele. Se mai spune că Regele Manuel al Portugaliei ar fi cerut-o de soţie. Mița a fost căsătorită însă cu generalul Dumitrescu, dar iubirea sa cea mare a fost doctorul Nicolae Minovici, părintele Societăţii „Salvarea”.
Făcea ciclism prin Bucureşti, pentru a-şi menţine silueta
Publicaţiile vremii scriu că Mița a fost prima femeie care s-a plimbat cu bicicleta pe Calea Victoriei îmbrăcată în pantaloni. Avea ghidon de argint şi o caschetă de mătase, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari, à la madame Butterfly. De altfel, femeia trăia în lux, avea o maşină coupé, trăsură şi mânca numai la Athénée Palace. După purtatul pantalonilor şi plimbatul pe bicicletă, ea a stârnit rumoare în lumea bună când a lansat moda costumelor de baie sumare. „Era o demimondenă, mă rog, hai să-i spunem în mod vulgar, o curvă de mare lux. Lucru rar la vremea aceea, în anii ’20, făcea ciclism prin Bucureşti pentru a-şi menţine silueta. Făcuse avere, şi una dintre casele sale era cea în care am locuit noi”, povesteşte istoricul Neagu Djuvara în cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”. Casa în care a locuit Maria Mihăiescu, situată pe Strada Biserica Amzei nr. 9, despre care se spune că a primit-o de la Regele Ferdinand, a fost declarată monument de arhitectură în stil baroc. Clădirea impunătoare, construită la începutul secolului al XX-lea, este astăzi goală. Imobilul a fost câştigat în instanţă de urmaşii Miței, care l-au revândut cu mult sub preţul pieţei unor cetăţeni spanioli care s-au întors în Spania. Ceva timp, în ea au locuit mai multe familii fără adăpost.
Se plimba cu o bicicletă cu ghidon de argint
A trăit o perioadă la Paris, iar când s-a întors în ţară a continuat să cocheteze cu acel stil de viaţă şi le vorbea tuturor în franceză. La Paris a câştigat şi o bătaie cu flori pe Champs-Elysees, unde a concurat alături de una dintre frumoasele parizience. A câştigat prin faptul că pielea de pe biciul de la trăsură era împodobit cu flori. O altă extravaganţă de-a Miței Biciclista era şi scăldatul în mare în costum de baie sumar, în perioada în care toată lumea făcea baie în public în halat. Acest lucru a stârnit şi un mic incident. Un şef de post a somat-o pe Mița să iasă din apă. Acesta a şuierat ca aceasta să îl audă, iar Mița a ieşit nervoasă din apă şi l-a lovit cu umbrela. „Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi şvarţul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă din mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”, o descrie Alexandru Predescu în „Vremuri vechi bucureştene”.
„Podăresele“ Capitalei
Prin anul 1927, în ţară erau în jur de 12.000 de femei care practicau prostituţia. Toată ziua stăteau zâmbind în faţa magazinelor şi hotelurilor de lux de pe marile bulevarde ale Bucureştiului în aşteptarea clienţilor. La sfârşitul secolului al XIX-lea li se spunea „mititica”, „leliţa”, „talianca” ori „vino’ncoa”. Mai târziu, prin perioada interbelică, aceste fete se numeau grizete sau podărese. „Numele venea de la bulevardele pavate în acele vremuri cu lemn. Cel mai adesea erau poreclite, iar toate aveau câte un protector!”, povesteşte istoricul Adrian Majuru. Porecla de Mița Cotroceanca a obținut-o datorită presupusei legături cu Regele Ferdinand și a bârfelor de la Curtea Regală din Cotroceni. Mița, curtezană celebră, a dus o viaţă extravagantă şi fără lipsuri până la sfârşit.