de Elena Şerban

La mijlocul secolului al XII-lea, într-o Anglie măcinată de diverse conflicte, a venit pe lume un bebeluş care avea să uimească lumea. Cunoscut cu numele de Richard Inimă de Leu, datorită reputaţiei sale de mare lider militar, viitorul rege al Angliei s-a născut la 8 septembrie 1157. Richard a fost al treilea fiu al Regelui Henric al II-lea și al Eleonorei de Aquitania, fostă regină a Franței. Deși născut la Palatul Beaumont, Oxford, Anglia, la fel ca și ceilalți Plantageneți, Richard a fost jumătate englez, jumătate francez. Când părinții săi s-au despărțit, el a rămas cu mama sa în Franța. De altfel, în 1172 a devenit duce de Aquitania. Poate și influenţat de mama sa, Richard a contestat frecvent autoritatea tatălui său, împotriva căruia a dus frecvente lupte. Prima dintre ele a avut loc în perioada 1173-1174, când, alături de fraţii săi, s-a luptat cu tatăl său. Trădat de fraţi, este nevoit să renunţe la bătălie. Pentru doar câţiva ani însă, deoarece în 1189 luptă din nou cu tatăl său, îl învinge şi devine rege al Angliei. Un an mai târziu, pleacă într-o Cruciadă alături de alte capete încoronate ale Europei, Filip al II-lea al Franţei şi Frederic Barbarossa al Germaniei, în speranţa că vor cuceri Palestina. În timp ce se afla în Palestina, unul dintre fraţii săi, Ioan Fără de Ţară, a încercat să-i ia tronul, ajutat şi de regele Franţei. Aşa că Richard s-a grăbit să se întoarcă în Anglia pentru a-şi apăra interesele. Pe drum însă a fost capturat de oamenii regelui Austriei şi încarcerat pentru o perioadă la castelul Durnstein. Nu a stat prea mult acolo pentru că Leopold l-a predat regelui german Henric al VI-lea. Richard nu s-a speriat prea tare şi şi-a răscumpărat libertatea cu o sumă mare de bani. Ajuns acasă, l-a înfrânt în luptă pe fratele său şi, după ce şi-a recuperat tronul, l-a atacat imediat pe regele Franței. A murit însă în momentul asediului, în urma unei răni de săgeată. Rana nu era mortală, dar pentru că a fost prost îngrijită i-a provocat septicemia şi ulterior decesul. După moartea sa, corpul i-a fost divizat după practica timpului. Astfel, intestinele i-au fost îngropate la Chalus, în centrul Franţei, iar restul trupului, mai puţin inima, a fost dus într-o criptă în nordul ţării, în Catedrala Fontevraud. Inima lui Richard I se află îngropată în Catedrala Notre Dame din Rouen. Revoluționarii francezi i-au distrus însă mormântul în 1789. În tezaurul catedralei se mai păstrează încă într-o cutie inima lui Richard Inimă de Leu.