de Raluca Grințescu
Lemnul de oud, cu numeroasele sale denumiri (agarwood, oudh, lignum aloes), este unul dintre lemnele parfumate cel mai preţioase şi a fost introdus în Europa de arabi. Este, de fapt, răşină aromată exudată în urma infecţiei cu un mucegai a unui arbore Aquilaria agollocha şi Aquilaria malaccensis din Asia de Sud, iar principalii exportatori sunt Vietnam, Laos, Cambodgia, Indonezia. Datorită rarităţii lemnului, uleiul a devenit extrem de scump şi este folosit foarte puţin în parfumeria contemporană de azi, însă face parte din amestecurile pentru tămâie din templele extrem orientale (Japonia) sau este folosit în parfumurile scumpe din ţările Orientului Mijlociu.
Uleiul este folosit în ţările arabe ca parfum
În majoritatea parfumurilor occidentale se foloseşte o bază care reconstituie acest miros sau, cel mai adesea, un alt ingredient cu miros similar - cypriol (papiruswood). Unul dintre cele mai populare parfumuri din trecut folosind acest gen de notă a fost M7 (YSL). Sub denumirea de Oud sau Aoud se înţelege azi şi un anume gen de parfumerie orientală bazată pe câteva ingrediente (nu neapărat agarwood), denumite tradiţional în acest fel şi vândute sub formă nonalcoolică în ţările islamice. Chinezii îi descriu mirosul ca fiind dulce, adânc, dar foarte echilibrat, dându-i utilizări în celebrări religioase şi festive. La fel şi popoarele arabe, japonezii şi indienii. Uleiul extras din lemnul de agar este folosit în ţările arabe ca parfum. Dacă doriți să vă cumpărați un parfum oud, alegeți-l bine şi doar dacă sunteți siguri că veți putea purta un asemenea parfum, pentru că este foarte puternic, ameţitor, greu până la refuz - se folosește doar seara, sub formă de picătură pe pielea încinsă - în niciun caz pe haine, pentru că are toate şansele de a păta.
Există circa 15 specii ale genului Aquilaria
Lemnul de agar este un lemn de esenţă tare, răşinos, produs de arborii speciilor de Aquilaria, Aetoxylon (A.symeatalum) şi Gonystylus din Fam. Thymelaeceae. Cele mai cunoscute pentru producerea de oud sunt, cu siguranţă, speciile genului Aquilaria (15 la număr) - arbori cu creştere rapidă, veşnic verzi. Oud-ul, ca atare, este format dintr-o reacţie a copacului la un atac bacterian sau, de regulă, fungic. Arborii sunt infectaţi întâmplător cu un parazit micotic ce produce mucegaiuri şi, ca răspuns, secretă un ulei puternic mirositor, cu proprietăţi protectoare faţă de atac, în regiunile lezate (rădăcini, ramuri sau secţiuni ale trunchiului), care, treptat, se întăresc şi se închid la culoare, devenind maronii închis până la negru. Inima lemnului (partea centrală a oricărui copac, care nu mai conţine vascularizare şi care este, de regulă, imputrescibilă) este relativ deschisă la culoare înaintea infecţiei. Recoltatorii de oud taie, de regulă, doar o serie de porţiuni infectate ale arborelui, în speranţa că acesta va produce în continuare lemn răşinos, infectat pentru recolta următoare. Aquilaria malaccensis este considerată regina oud-ului indonezian. Acest arbore creşte până la 40 m înălţime, cu diametrul de 80 cm. Este cel mai bun producător de răşină şi ulei de oud din Indonezia. Lemnul de agar este exportat sub diferite forme (rumeguş, chipsuri de lemn, pulbere, ulei, ca şi produse finite, ca tămâie, parfumuri şi medicamente), iar cele mai mari importatoare sunt ţările din Orientul Apropiat şi Îndepărtat - în particular, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită, Hong Kong, Taiwan şi Japonia.
Pentru producerea a 12 ml ulei sunt necesare cel puţin 20 kg de lemn răşinos
Costurile ridicate ale uleiului de oud provin din rata scăzută de obţinere a materialului vegetal infectat, ca şi din procesul laborios de extracţie. De exemplu, pentru producerea a 12 ml ulei sunt necesare cel puţin 20 kg lemn răşinos de grad scăzut. După Nabeel Adam Ali, directorul Swiss Arabian Perfumes, oud-ul de cea mai înaltă calitate provenea, în alte vremuri, doar de la arbori mai bătrâni de 100 de ani. Ceea ce nu înseamnă că arborii mai tineri produc produse mai proaste, însă ceea ce lipsesc sunt tradiţia, moştenirea şi calitatea. Cu toate acestea, vânzările parfumurilor cu oud cresc anual şi, pentru a putea face faţă cererii pieţei, mulţi parfumieri au început să folosească un amestec de oud natural şi sintetic. Mr. Ajmal estimează că, acum vreo 20 de ani, 1 kg de oud de înaltă calitate („grade”, de la entry-level, între cele mai bune grade de calitate) costa cam 1.800 de dirhami (adică 225 de dolari). Actualmente, aceeaşi cantitate costă cam 12.000 de dirhami (circa 1.500 de dolari). Însă există şi oud-ul de cea mai înaltă calitate, disponibil la preţuri de 200.000 de dirhami (24.950 de dolari) per kilogram. Iar Mr. Ajmal spune că, la acest preţ, marja de profit este extrem de mică. Se estimează că preţul curent ar fi cam de 18.000 de euro/1 kg. Un alt motiv pentru costul ridicat al oud-ului este şi faptul că arborii sunt pe cale de dispariţie. Speciile cu cea mai mare importanţă în producerea răşinii (A. agollocha, A. malaccensis, A. crassna) sunt protejate internaţional sub egida convenţiei CITES (The Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora), ca şi de IUCN (World Conservation Union).
PONT. O picătură din esenţa de oud este suficientă pentru a simţi această aromă puternică ore în şir.
Util în tratarea cirozei hepatice
Lemnul de agar face parte din farmacopeea tradiţională a multor popoare orientale încă din Evul Mediu, iar vindecătorii chinezi îl mai prescriu şi acum contra răcelilor şi a problemelor digestive. Tot medicina chineză foloseşte pulberea de oud în tratarea cirozei hepatice. A fost folosit şi în tratarea unor tumori ale stomacului şi ale plămânilor. Oud-ul este considerat și afrodiziac, atât sub formă de ulei, cât şi sub formă de tămâie. De regulă, uzul său este extern, dar în farmacia vietnameză el este comercializat şi cu indicaţii interne, cu aceleaşi scopuri. Foarte importantă este însă producerea de tămâie.
Metode de extracţie
Există trei metode principale de distilare a lemnului de agar: hidrodistilarea, distilarea cu aburi şi extracţia cu CO2, foarte sensibilă. Cele mai comune metode sunt primele două. Un aspect important este vârsta arborilor. Arborii mai bătrâni au un conţinut ridicat de răşină şi, asemenea vinului, răşina devine mai bună odată cu trecerea timpului. În gradarea uleiului de oud, cea mai bună calitate provine din prima distilare, după care lemnul este supus unei a doua distilări ș.a.m.d, produsele obţinând diferite grade (şi de calitate), în funcţie de numărul distilării din care au rezultat. Se spune că uleiul provenit din distilarea în aburi este lipsit de calitatea tridimensională, afumată, caracteristică produsului obţinut prin hidrodistilare. În ambele metode, după distilare, uleiul e filtrat, supus acțiunii soarelui şi maturat pentru anumite perioade. Cu cât uleiul a fost maturat mai îndelung, cu atât mai complex şi mai valoros este profilul lui odorific.