de Andrei Dicu
La 29 octombrie 1911 a murit Joseph Pulitzer, jurnalistul american de origine româno-maghiară, născut în zona Mureşului. Premiul care îi poartă numele a fost creat încă din 1904, dar a fost acordat pentru prima oară 13 ani mai târziu, şi de atunci răsplăteşte, anual, excelenţa în jurnalism, echivalând astfel cu Premiul Oscar în cinematografie şi cu Nobelul acordat cercetătorilor şi scriitorilor. Prestigioasa distincţie se acordă în fiecare an pentru reportaje, fotografii, cărţi şi compoziţie muzicală. În ceea ce-i priveşte pe jurnalişti şi pe laureaţii din sectorul public, aceştia primesc şi o medalie din aur. Începând cu 1917, fericitul laureat al Premiului Pulitzer este anunţat, de regulă, în luna aprilie. Acordarea distincţiei se face la circa o lună după înștiințare, în perioada prânzului, şi numai în biblioteca prestigioasei Columbia University, din New York. Iată câteva dintre cele mai renumite subiecte de presă premiate...
„Afacerea Watergate” a căpătat renume mondial
Ziarul „Washington Post” și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit Premiul Pulitzer pentru ancheta desfășurată în cazul „Afacerea Watergate”. Aceasta este denumirea generică atribuită unui scandal politic de corupţie și unui succes mediatic al anilor ’70 din Statele Unite care a dus la o criză politică majoră, ce a culminat cu demisia președintelui Statelor Unite Richard Nixon. Denumirea Watergate provine de la numele hotelului în care s-a comis o spargere, a cărei investigare a fost punctul de pornire al scandalului.
„Stăpânii finanţelor”, demascaţi
Volumul „Stăpânii finanţelor. Cei patru bancheri care au ruinat lumea” a primit în anul 2010 premiul pentru istorie. Cartea scrisă de Liaquat Ahamed ne demonstrează că Marea Criză din 1929-1933, prezentată drept o catastrofă naturală pe care nimeni n-o putea preveni, a fost cauzată în primul rând de deciziile câtorva conducători de bănci, care au realizat profituri uriaşe pe spinarea societăţii americane.
Pentru „Vârsta inocenţei” nu se… Scorsese vremea
O serie de romane de succes distinse cu Premiul Pulitzer au devenit, ulterior, surse pentru scenariile unor filme de top. Spre exemplu, romanul „Vârsta inocenţei” (Premiul Pulitzer, în 1921) a fost adaptat în anul 1993 pentru marile ecrane, în regia lui Martin Scorsese, cu actorii Daniel Day-Lewis, Michelle Pfeiffer şi Winona Ryder în rolurile principale, şi s-a bucurat de un real succes în rândul cinefililor.
„The Guardian” şi „Washington Post”, laureate la grămadă
Anul acesta, cotidienele „The Guardian US” şi „The Washington Post”, care au publicat dezvăluirile lui Edward Snowden despre programele americane de supraveghere, au fost recompensate pentru serviciul adus promovării drepturilor omului. Juriul Pulitzer a ales să răsplătească mai degrabă publicaţiile, şi nu jurnaliştii autori ai articolelor, „pentru un exemplu distins de serviciul public meritoriu, al unei publicaţii sau al unui site de ştiri”.
Massoud Hossaini, zugravul durerii
Premiul pentru fotografie pentru anul 2012 a fost acordat fotografului Massoud Hossaini, pentru un instantaneu realizat în capitala Afganistanului, Kabul. Fotografia surprindea o fetiţă de 12 ani, Tarana Akbari, plângând după un atentat cu bombă produs în timpul unei ceremonii religioase, lângă sanctuarul Abul Fazel. Într-un interviu acordat ulterior AFP, Tarana a mărturisit că încă plânge atunci când îşi aminteşte acea zi. „Cum de sunt în viaţă? Văd morţi în jurul meu şi totuşi eu am supravieţuit...”, se întreba ea, retoric.
Problema pensiilor stârneşte interes şi în SUA
Premiul pentru editorial a fost cucerit anul acesta de echipa de la „The Oregonian”, pentru modul în care respectivii gazetari au dezbătut problema costurilor legate de creşterea pensiilor în SUA. Finaliştii perdanţi au fost Dante Ramos, de la „The Boston Globe”, pentru articolele despre modernizarea şi debirocratizarea Bostonului, şi Andie Dominick, de la „The Des Moines Register”, pentru articolele despre legislaţia care oferă o protecţie mai mare practicienilor unor meserii decât clienţilor lor.
Fink, primul campion online
În 2010, Sheri Fink, jurnalist la „Propublica”, a câştigat, în premieră, cu o investigaţie jurnalistică în mediul online. Fink a fost distins graţie seriei de articole referitoare la situaţia disperată dintr-un spital din New Orleans, după Uraganul Katrina. Tot în acel an, online-ul a mai obţinut un Pulitzer pentru caricatură. Mark Fiore, de la SFGate.com, este fericitul câştigător şi totodată deţinătorul unui record, pentru că de la înfiinţarea categoriei „caricatură”, în 1922, distincţia este oferită nu unei lucrări pe print, ci pe internet.
„Sărutul vieţii”, eternul număr 1
Fotografia „The Kiss Of Life” („Sărutul vieţii”), realizată de Rocco Morabito în 1967, rămâne şi acum pe locul 1 în topul instantaneelor premiate. Poza îi înfăţişează pe electricienii Randall Champion şi J.D. Thompson în timpul unei operaţiuni, teoretic, de rutină. Cu toate acestea, din pricina unei greşeli, pieptul lui Champion a fost străfulgerat de 4.000 de volţi, în condiţiile în care condamnaţii la moarte sunt „prăjiţi” pe scaunul electric la „numai” 2.000 de volţi. În cădere, Champion este prins de Thompson, care încearcă imediat să-l resusciteze, gură la gură. Culmea e că „nebunia” a izbutit să-l ţină în viaţă pe Champion până la sosirea paramedicilor, care i-au oferit ajutor specializat.
„Demonul“ lui Andrew Solomon a „jucat“ finala
Scriitorul american de origine română Andrew Solomon s-a numărat, în anul 2002, printre finaliştii pentru Premiul Pulitzer, cu „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”. Volumul, apărut şi la noi, a câştigat, în 2001, National Book Award, iar un an mai târziu a fost inclus de „The Times” printre cele mai bune 100 de cărţi ale deceniului. „M-am simţit îmbogăţit interior parcurgând, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai mult decât ştiinţă şi mai mult decât literatură, ea este o mărturie despre suferinţă, o meditaţie despre scandalul etern al faptului că o conştiinţă trebuie să simtă durere şi să moară”, a declarat Mircea Cărtărescu.
Este una dintre fotografiile din lume cel mai cunoscute. A fost realizată în 1993, în Sudan, de fotograful Kevin Carter, care a primit Premiul Pulitzer, însă, la vremea aceea, a stârnit și o mare controversă. De ce fotograful nu a sărit în ajutorul fetiței pândite de vulturul care aștepta să moară, ci a preferat doar să fotografieze scena? La un an, în 1994, Kevin Carter s-a sinucis. Episodul a devenit de atunci legendă. Fetița din fotografie a fost considerată de toată lumea mâncată, iar sinuciderea lui Carter a fost pusă pe seama remușcărilor. O anchetă ulterioară a demonstrat că acel copil era, de fapt, băiețel și a supraviețuit foametei din ’93, dar a murit în ’98 de febră galbenă.