de Roxana Istudor
Bordul mașinii ar putea, într-un viitor mai apropiat decât s-ar crede, să prezică iminența unui atac de cord cu ajutorul unor senzori speciali, anunță unul dintre marii producători de automobile.
Read more: Senzori care prezic infarctul, în maşinile viitorului
de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu
Cinatown, New York... locul în care își au biroul modest, plin de flori, maeștrii feng shui Pun-Yin și tatăl său, Tin-Sun. Sunt cei care l-au legat pe Donald Trump, actualul președinte al SUA, de principiile filosofiei chineze care promovează armonizarea omului cu împrejurimile.
Read more: Donald Trump aplică principiile feng shui de peste 20 de ani
de Roxana Istudor şi Dorin Dumitrescu
Museo Atlántico este o operă de artă subacvatică, proiect care îmbină lucrări de sculptură și libertate deplină pentru dezvoltarea speciilor marine în jurul acestora, în cadrul unui proiect unic în Europa.
Read more: Museo Atlántico Lanzarote, sculpturi sub nivelul mării
de Roxana Istudor şi Adrian Barna
În era telefoanelor mobile și a internetului, conglomeratul de insule care poartă denumirea de Vanuatu a deschis singura poștă subacvatică funcțională din lume.
Read more: Oficii poştale subacvatice
de Silviu Ghering
Mihail Kogălniceanu a fost fiu de boieri basarabeni care se trăgeau de pe malurile Râului Kogâlnic, de unde și numele familiei, din ținutul basarabean Orhei, dar născut la Iaşi, la 6 septembrie 1817. A primit o educaţie aleasă, a fost coleg de școală cu Vasile Alecsandri, Costache Negri şi Alexandru Ioan Cuza și au devenit prieteni pe viață. Înrudit prin mamă și nașă cu familia domnitorului Mihail Sturdza, care avea să-i fie sprijin protector în ascensiunea pe scara socială, a desfăşurat o bogată activitate cultural-ştiinţifică și politică. De orientare liberală, a fost jurnalist, scriitor, patron de tipografie și fabrică de postav, istoric, traducător, avocat, politician. A pus bazele revistei „Dacia Literară” (1840), a fost directorul Teatrului Național din Iași (1840), a militat pentru cauza comună a tuturor românilor din Moldova, Țara Românească, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Rus, a fost nevoit să plece din țară în 1846 și a devenit principalul ideolog al Comitetului Revoluționar Moldovenesc Central din exil (1848), a revenit în 1949 și a ajuns în importante funcţii politico-administrative.
Read more: Mihail Kogălniceanu, cea mai mare personalitate politică a României
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Gabriela Militaru
Se presupune că viața unei prințese este o nesfârșită poveste cu întâmplări fericite, neumbrită de probleme și un adevărat model de urmat pentru toată lumea. Nu și viața Prințesei Diana, care, pe lângă sursa de inspirație care a reprezentat-o pentru milioane de oameni simpli, s-a aflat și în centrul unora dintre cele mai triste și deseori nedrepte scandaluri ale vremii. La 20 de ani de la moartea sa se cuvine ca viața iubitei Lady Di să fie știută exact așa cum a fost. Iar cel mai bun mod de a o face este folosind propriile sale declarații din interviurile pe care le-a acordat de-a lungul vremii.
Read more: Viaţa Prinţesei Diana, povestită chiar de ea! „Aş vrea să fiu regina inimilor oamenilor!“
de Cătălina Tăgârță şi Florica Pintea
Influenţa social-culturală a mediului în care trăiesc oamenii este mult mai puternică decât dorinţele lor interioare. Chiar dacă în mod natural aceștia ar avea înclinaţii către spiritualitate sau dezvoltare personală, dacă sunt crescuți și educați într-o ţară care are ca valori centrale materialismul vor adopta la rândul lor, în cea mai mare parte din timp, valorile mediului de provenienţă. La această concluzie a ajuns psihologul Alexandru Pleşea (medalion), cunoscut opiniei publice drept „antrenorul minţii”.
Read more: Psiholog Alexandru Pleşea, „antrenorul minţii“: „Dorinţa de avuţie materială îl îndepărtează pe om...
de Gabriela Militaru
Apoi a urmat ceea ce pentru lumea întreagă a însemnat, mulți ani, relația perfectă, iar Diana și-a intrat minunat în rolul de a cincea persoană pe linia succesiunii la tronul Marii Britanii. Sau cel puțin așa părea. În realitate, ea a mărturisit că trecerea către viața de prințesă nu a fost deloc ușoară. „Mi-a luat ceva timp să înțeleg de ce oamenii erau atât de interesați de mine, dar am presupus că totul se datora faptului că soțul meu făcuse multe lucruri bune. După care am înțeles că pentru mulți eram doar un produs care se vindea bine, deci producea mulți bani. Din cauza aceasta eram foarte confuză cu privire la rolul pe care urma să-l ocup în ochii lumii. Apoi m-am trezit din ce în ce mai implicată în problemele oamenilor respinși de societate - cei dependenți de droguri, de alcool, dărâmați - și am găsit o afinitate cu ei. Am respectat sinceritatea pe care am găsit-o la acel nivel cu oamenii simpli pe care i-am întâlnit, pentru că, de exemplu în spitale, când oamenii sunt pe moarte, ei devin mai deschiși, mai vulnerabili și mai reali decât ceilalți. Am prețuit asta foarte mult”. A fost ceea ce a făcut-o pe Diana să vrea să-și ducă mai departe rolul de model. Dar „nimeni nu a stat jos să-mi explice ce așteptări au oamenii de la mine”. Și atunci Diana s-a considerat suficient de norocoasă să-și găsească propriul rol, „de care sunt conștientă, pentru că iubesc să fiu cu oamenii. Îmi amintesc că obișnuiam să stau pe paturi de spital și să țin mâinile oamenilor, iar ei îmi spuneau că nu erau obișnuiți cu așa ceva. Pentru mine era ceva normal. Când am văzut cât de bine le făcea acest gest simplu, l-am repetat și mai des”. Dar dacă umanitatea arătată de Diana i-a impresionat pe oameni și i-a adus celebritatea, aceeași compasiune și faima care a venit odată cu aceasta i-au atras și dezacordul Familiei Regale.
Read more: „Obişnuiam să stau pe paturi de spital şi să ţin mâinile oamenilor“
de Cătălina Tăgârță şi Alexandru Brădescu
Prima zi de școală este un eveniment important atât în viața părinților - care sunt uneori mai emoționați decât cei mici -, cât și a copiilor. Obișnuiți cu căldura căminului în care au crescut, cu răsfățul de acasă și cu libertatea de la grădiniță sau de la creșă, aceștia din urmă pășesc cu pași lenți către clase și întorc capetele, cu ochii plini de lacrimi, după părinți, strigându-le parcă: „Nu mă abandona aici! Vreau să stau cu tine!”. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazurile în care copiilor nu li se explică dinainte despre ce este vorba, ci, din contră, atunci când încă din primii ani de viață primesc amenințări de genul: „Lasă, mergi tu la școală, acolo nu mai faci ce vrei!”. Pentru a-i ajuta pe copii să se integreze mai ușor în instituțiile de învățământ, Adrian Gemănaru, psihologul român nominalizat anii trecuţi la World Autism Festi- val, a elaborat un concept unic: Proiectul „Camera virtuală”.
Read more: Invenţie românească Camera virtuală îi ajută pe copii să se integreze mai uşor în şcoală