Mozaic

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Iertarea, cea mai mare răzbunare

de Raluca Grințescu

Cele mai importante texte ale spiritualităţii ne îndeamnă să iertăm persoana pe care o „urâm” cel mai mult. În acele momente în care duşmanii noştri imaginari dispar, egoul se prăbuşeşte. Această lecţie pe care am învăţat-o încă de la începutul vieţii ne va fi prezentată iar şi iar până vom ajunge să o înţelegem şi să trăim în conformitate cu aceasta. Iată care sunt unele dintre motivele pentru care ar trebui să-i iertăm pe cei din jurul nostru şi, nu în ultimul rând, pe noi înşine.

Kirk Douglas împlineşte VEACUL!

de Silviu Ghering

Despre fabulosul Kirk Douglas se poate spune că are nu nouă, ci zece vieţi: după o rană gravă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o operaţie la inimă, un accident vascular cerebral, ambii genunchi înlocuiți prin operații foarte complicate, un accident de elicopter, două soții și nenumărate amante, patru fii, unul mort la 46 de ani din cauza unei supradoze, unul bolnav și vindecat de cancer după două Oscaruri, cu unul dintre cei şapte nepoți condamnat la cinci ani de închisoare pentru posesie și trafic de droguri, ei bine, acest incredibil „supraviețuitor” sărbătoreşte la 9 decembrie împlinirea unui secol de viață. 100 de ani! Și 94 de filme! Dar niciun Oscar pentru vreunul dintre acestea, în ciuda a trei nominalizări, ci unul onorific, înmânat de Steven Spielberg în 1996, pentru impresionanta sa carieră. Care începea în 1946 cu rolul unui tânăr procuror districtual în „Dragoste ciudată” al lui Lewis Milestone...

Nicolae Labiş, geniul mort la doar 21 de ani

de Silviu Ghering

Era 2 decembrie 1935 când în satul Mălini, raionul Fălticeni, județul Baia (acum Suceava), se năștea Nicolae, fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, familie înrudită prin mamă cu Ștefan a Petrei Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă. A început școala primară în satul natal, chiar în clasa mamei sale. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, tatăl a plecat pe front, iar familia s-a refugiat în satul Văcarea, din comuna Mihăești, lângă Câmpulung Muscel. Colegii de acolo își amintesc că scria poezii și scenete și îi plăcea să apară în public ca recitator. În mai 1945, după revenirea tatălui, s-au întors la Mălini. Încă din liceu („Nicu Gane” din Fălticeni, 1947-1951), Nicolae Labiş s-a remarcat prin poeziile scrise, iar în mai 1951 a luat premiul I la Olimpiada Națională de Limba Română, la București. La 15 septembrie 1952, a început cursurile la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din Capitală, unde i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, și unde s-a impus, grație înzestrării sale poetice și intelectuale excepționale, ca lider de opinie. Deși a îmbrățișat ideile regimului comunist, lăudându-l în versuri și devenind o stea în cadrul PCR-ului, comportamentul său liber, chiar libertin, i-a adus necazuri, fiind pus în discuția organizației de bază cu propunerea de excludere din UTM (1954). Pedeapsa nu a fost confirmată de organele superioare. În 1955, Nicolae Labiş publică în „Viața Românească” poemul „Moartea căprioarei”. În 1956 îi apar două volume, „Puiul de cerb” și „Primele iubiri”, și pregătește pentru tipar pe cel de-al treilea, „Lupta cu inerția”, dar în noaptea de 9 spre 10 decembrie, la scurt timp după ce împlinise 21 de ani, a fost victima unui grav accident de tramvai în stația „Colțea” și a murit la 22 decembrie, ora 2:00 dimineața. S-au făcut multe speculații după această dramă, dar nici până azi nu s-a clarificat dacă a fost un accident sau o crimă a autorităților comuniste...

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Cele şapte chakre principale ale fiinţei umane şi funcţiile lor (II)

de Raluca Grințescu

Chakrele reprezintă legătura dintre corpul fizic cu cel subtil. Corpul uman are șapte centri principali de energie sau „vortexuri”, aceştia fiind legătura aurei cu corpul după filosofia tibetană. Fiecare centru energetic este legat de un canal de energie.

Bijuteriile culturale ale Moldovei, o salbă de românism

de Andrei Dicu

În Neamţ, turistul pornit cu bocceluţa-n spinare simte că singurul Paradis posibil este compus de binele făcut de ctitorii istoriei. Inima Moldovei bate în Mănăstirile Neamţ şi Agapia, în Muzeul Nicolae Popa, iar în jurul său plutesc umbra lui Mihail Sadoveanu şi parfumul romanţat al Hanului Ancuţei.

Copii uluitori care au păcălit moartea

de Roxana Istudor

Poveștile despre supraviețuiri miraculoase încântă și emoționează întreaga lume. Cu atât mai speciale sunt cele despre copii, unii foarte mici, care au reușit să scape din situații imposibile, deși nu aveau cunoștințe sau mijloace de a se salva.

Eremia Grigorescu, generalul-erou de la Oituz şi Mărăşeşti

de Silviu Ghering

Eremia-Teofil Grigorescu s-a născut la 28 noiembrie 1863, în familia unui învățător de țară din satul Golășei, de lângă Târgu Bujor. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați (1870-1878), apoi Liceul „Național” din Iași (1878-1881). După Bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Iași. Pentru a se putea întreține a dat meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe Elena Arapu și s-a îndrăgostit, aceasta fiind descendenta unei familii de militari. Ea l-a convins să renunțe la medicină și să aleagă cariera arme- lor, așa că a dat examen și a fost admis în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. La terminarea studiilor s-a căsătorit, la 15 noiembrie 1886, cu Elena, devenită între timp profesoară de matematică, prima femeie absolventă a Universității din Iași. Au avut cinci copii, trei băieți și două fete. În timpul Primului Război Mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, în conacul căreia, la Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Se îndrăgostesc fulgerător, și din iubirea lor se naște, la 20 noiembrie 1917, un băiat. În 1918 a divorțat de soția Elena și s-a căsătorit cu iubita Elena, recunoscând totodată și copilul. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit mai multe funcții de comandant în Armata Română. S-a distins în mod special în cursul celor două mari bătălii de la Oituz din 1916, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie. În vara anului următor dă noi dovezi de curaj și de măiestrie militară la comanda Armatei 1 în bătălia de la Mărășești și este decorat cu clasa II a Ordinului „Mihai Viteazul”. Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918. A murit la București, la 19 iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Cele şapte chakre principale ale fiinţei umane şi funcţiile lor (I)

de Raluca Grințescu

Chakrele reprezintă legătura dintre corpul fizic şi cel subtil. Corpul uman are șapte centri principali de energie sau „vortexuri”, aceştia fiind legătura aurei cu corpul, după filosofia tibetană. Fiecare centru energetic este legat de un canal de energie. Centrii energetici ai omului creează câmpurile energetice, colectează energia specifică organelor interne şi menţin starea de vitalitate în parametri optimi.