de Raluca Grințescu
Mulţi oameni cred că yoga înseamnă doar întinderea muşchilor, exerciţii de stretching. Yoga înseamnă crearea unui echilibru în organism, dezvoltând flexibilitatea corpului, capacitatea de concentrare sau modul de a gestiona stresul. Puteți face exerciţii de yoga şi acasă. Trebuie doar să vă concentraţi foarte mult pe respiraţie atunci când faceţi aceste exerciţii. Primul pas este să exersați poziţiile cel mai uşoare, concepute special pentru momentul de debut, când corpul nu este foarte flexibil! Iată câteva poziţii yoga pentru începători pe care le puteți face. Ţineți minte: ascultaţi-vă corpul şi fiți atenți la zonele vulnerabile!
Read more: Poziţii uşoare pentru începătoride Oana Toma
La 22 noiembrie 2015 s-au împlinit 52 de ani de la faimosul asasinat împotriva președintelui american John Fitzgerald Kennedy. S-a întâmplat în câteva secunde, însă dezbaterile privind moartea sa durează de decenii. Cine este responsabil pentru uciderea lui Kennedy? S-au vehiculat mai multe teorii, de la o conspirație internă a CIA la una externă, a lui Fidel Castro și a prietenilor săi de la Kremlin.
Read more: Cine l-a asasinat pe Kennedy?de Silviu Ghering
Cine nu și-a dorit în adolescență - și nu numai! - o pereche de blugi Calvin Klein? Brandul este uriaș. Creatorul său s-a născut la 19 noiembrie 1942, în sărăcăciosul cartier Bronx din New York, fiul unui cuplu de imigranți maghiari de origine evreiască. Încă din adolescență, s-a remarcat prin originalitatea desenelor cu femei în diferite modele de haine, pe care le făcea imediat ce-i venea vreo idee, pe orice bucată de hârtie pe care o avea la îndemână. Ulterior și-a dovedit imensul talent în timpul studiilor la Liceul de Artă și Design din New York și apoi la Institutul de Modă în Tehnologie. În 1968, împreună cu un vechi prieten, Barry Schvartzem, a pornit, cu 10.000 de dolari, o afacere în fabricarea hainelor, punctul de start fiind un magazin de paltoane deschis în incinta Hotelului York. A primit prima sa comandă complet accidental: cumpărătorul, care lucra pentru vestita rețea de magazine de lux „Bonwit Teller & Co.”, a greșit pur și simplu etajul și a mers direct la Klein cu o mare sumă de bani și cu o comandă pe măsură! A fost caracterizat adesea ca stăpânul suprem al minimalismului. Contrar curentului hippie care se manifesta în acea perioadă în SUA, a ales să creeze haine simple, unisex, în culori neutre, fără zorzoane, blană, înflorituri pe rever sau alte elemente care să atragă atenția, alegând întotdeauna să urmeze linia corpului cu cele mai luxuriante materiale, într-un mod cât mai simplu cu putință. Între 1973 și 1975 a fost primul designer vestimentar care a primit trei ani la rând Premiul Coty pentru colecțiile sale feminine. În următorii zece ani, creativitatea lui Calvin Klein s-a revărsat asupra unei largi game de produse, de la curele și pantofi la așternuturi de pat și ochelari de soare. Faima totală a fost adusă de colecția de jeanși, lansată în 1987 și promovată de faimoasa actriță Brooke Shields. La fel de vestite ca blugii sunt și parfurmurile Calvin Klein, cu un design simplu și elegant, care evocă lux și senzualitate. Senzualitate pe care Calvin Klein și-a asumat-o deschis în multiplele sale relații cu bărbații.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasade Raluca Grințescu
În majoritatea religiilor, a terapiilor alternative şi, mai ales, a şcolilor spirituale sunt utilizate poziţii ale mâinilor bine studiate şi cu efect confirmat. În lumea orientală ele sunt numite mudre (mudras), fiind ceva mai bine studiate. Şi fiecare astfel de poziţie are un rol energetic pe care îl împlineşte aproape miraculos chiar şi pentru cei care nu acceptă irealitatea imediată. Să vedem care sunt următoarele cel mai importante mudre practicate.
Read more: Sănătatea din mâini (II)de Silviu Ghering
Cine nu l-a văzut în „Django” din 1966 sau în „Bătălia de pe Neretva” din 1969, sau în „Tristana” din 1970, sau în „Mărturisirile unui comisar de poliție făcute procurorului republicii” din 1971, sau în „Uraganul vine de la Navarone” din 1978, sau în „Salamandra” din 1981, sau în „Morile de vânt ale zeilor” din 1988 a avut ce pierde. Sunt numai o infimă parte dintre rolurile sale cinematografice, care „curg” către amețitoarea cifră de 197. 197 de personaje întruchipate „pe pânză”. Cum spune și titlul paginii, „un italiano vero, șaten cu ochi albaștri”. Adăugăm: constituție atletică, bărbie pătrată, puternic conturată, ce denotă hotărâre, chiar încăpățânare. Inimă sprințară, „forever young” ca să rămânem în cinema, adică de-a pururea tânără. Și fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Franco Nero. Defectele le lăsăm în seama invidioșilor, să le găsească ei.
Read more: Un italiano vero, şaten cu ochi albaştri: Franco Nerode Silviu Ghering
Despre Martin Scorsese numai ca să-i enumeri filmele mari îți trebuie o pagină de ziar. Fără premii, nu mai vorbim despre nominalizări, că se mai umplu vreo două, trei. Așadar, pe scurt, foarte pe scurt despre imensul regizor Martin Scorsese: s-a născut la 17 noiembrie 1942, în Queens, New York. A fost elev al seminarului „Cardinal Hayes High School” din Bronx. A părăsit seminarul pentru Școala de Film la Universitatea din New York. În acea perioadă a început războiul din Vietnam. Suferind de astm din copilărie, a fost scutit de serviciul militar. Spre norocul său și al cinefililor din toată lumea. În 1969 a primit diploma de absolvire (Master of Fine Arts) în regie de film. A câștigat Premiul AFI pentru întreaga carieră, Oscar, Palme d’Or, Cannes, Leul de Argint, Grammy, Globuri de Aur, BAFTA și Premiul Asociației regizorilor americani. Pe cifre: OSCAR - 1 (Cârtița, 2007) + 8 nominalizări; GLOBUL DE AUR - 4 (Hugo, 2012; Premiul „Cecil B. DeMille” pentru toată cariera, 2010; Cârtița, 2007; Bandele din New York, 2003) + 5 nominalizări; EMMY - 2 (George Harrison: Viața în lumea reală, 2012; serialul „Imperiul din Atlantic City, 2011) + 5 nominalizări; BAFTA - 2 (premiul pentru întreaga activitate, 2014; Băieți buni, 1991) + 12 nominalizări. PLUS alte zeci de trofee la diferite festivaluri, comitete și comiții din întreaga lume. A colaborat cu toți monștrii sacri ai marelui ecran, fără excepție, dar preferatul său a fost carismaticul Robert de Niro, de care îl leagă o mare prietenie de la începutul anilor ’70 și cu care a făcut opt filme. În august 2007 a fost numit al doilea cel mai mare regizor al tuturor timpurilor într-un sondaj realizat de revista „Total Film”, după Alfred Hitchcock și în fața lui Steven Spielberg. Este un susținător ferm al Partidului Democrat, sprijinind puternic campania prezidențială a lui Barack Obama în 2008. A fost căsătorit de nu mai puțin de cinci ori! Cea mai cunoscută dintre soțiile sale este actrița Isabella Rossellini, mariajul lor rezistând din 1979 până în 1983.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasade Alexandra Rotărescu
Trăim vremuri tulburi atât pe plan naţional, cât şi la nivel global, motiv pentru care am invitat-o pe Vanessa Zigmund (medalion), astrolog, să ne explice situaţia actuală şi să ne spună la ce să ne aşteptăm în curând.
Read more: În primăvară, Jupiter scoate la iveală adevărul! Astrolog Vanessa Zigmund: „În România,...de Silviu Ghering
Holocaust este un cuvânt ebraic de origine greacă, provenind din holo=întreg și caustos=ars. Reprezenta inițial un ritual religios prin care o ofrandă adusă zeilor era arsă în întregime. Pe scurt, un sacrificiu. Adică moarte. În prezent, cuvântul este utilizat pentru a desemna totalitatea crimelor, duse până la genocid, comise de Al Treilea Reich, statul german nazist condus de Adolf Hitler între 1933 și 1945 împotriva mai multor categorii de victime. Evreii în primul rând și în cea mai mare parte, dar și țiganii, populaţia civilă de origine slavă din teritoriile ocupate, în special din fosta URSS, elita poloneză, opozanţii politici şi religioşi, persoanele cu handicap, alienații mintal, homosexualii.
Read more: „Noaptea geamurilor sparte“, startul oficial al holocaustuluide Silviu Ghering
Era 6 noiembrie 1861 când în familia Naismith de imigranți scoțieni sosiți în Almonte, Ontario, Canada, cu 10 ani înainte, se năștea primul copil, numit James după bunicul patern. Acest James Naismith a fost inventatorul jocului de baschet, primul antrenor care a format și condus o echipă de baschet formată din cinci jucători, dar și primul care a introdus casca de protecție în fotbalul american. Totul a început la un mic colegiu din Springfield, Massachusetts, SUA, în 1891, când, la cererea șefului catedrei de Educație Fizică, James Naismith, ajuns profesor de sport, a inventat un joc menit să ajute la menținerea elevilor în formă în timpul lunilor de iarnă. În numai două săptămâni, inspirându-se din cele mai populare jocuri ale vremii (rugby, lacrosse, fotbal european/soccer, fotbal american, hochei, baseball), dar și dintr-un vechi joc din copilărie, „duck on a rock” („rața pe piatră”), a elaborat un set de numai 13 reguli după care să se conducă noul sport. Pe care l-a botezat „Basket Ball” („mingea în coș”). Primul meci de Basket Ball a fost jucat la 14 decembrie 1891. Naismith și-a împărțit elevii în două echipe, care s-au întrecut să bage o minge de soccer în două coșuri de cărat... piersici, atârnate la 10 picioare înălțime, adică 3,048 metri, în sala de sport. Abia în 1893 s-a folosit o minge de dimensiuni mai mari, precum și modelul de coș folosit și azi, confecționat dintr-un inel de fier de care era prinsă o plasă. Sunt nenumărate „Halls of Fame” care l-au inclus pe James Naismith printre membrii lor de onoare. Canadianul a trăit să-și vadă jocul inclus în familia sporturilor olimpice în 1936, la Berlin. Avea 74 de ani și a înmânat primele medalii olimpice din istoria baschetului echipelor SUA, Canadei și Mexicului, situate în această ordine pe podium. A fost, totodată, numit președinte de onoare al Federaţiei Internaționale de Baschet. Pe 19 no- iembrie 1939 a suferit un atac cerebral masiv și a murit nouă zile mai târziu în casa sa din Lawrence, Kansas, SUA, unde și este înmormântat.