de Georgiana Mihalcea
Nu întotdeauna cât și ce mâncăm influențează kilogramele pe care le acumulăm. Nici măcar sportul pe care îl facem. Mai este ceva care contează cu adevărat: moștenirea genetică. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Essex și Universitatea Anglia Ruskin, genele sunt cele care pun bazele acumulării și arderii rezervelor de grăsime. Mai mult, aceștia au descoperit că există 14 gene care răspund de slăbit, care influențează modul în care pierdem în greutate ca răspuns la exercițiile fizice pe care le facem.
Alergăm la fel, „topim” kilogramele diferit
Concret, studiul a arătat că secretul pierderii în greutate depinde de aceste 14 „gene de slăbit”, scrie Science Alert. În cadrul studiului, oamenii de știință au apelat la 38 de voluntari cu vârste cuprinse între 23 și 40 de ani, împărțiți între un grup de control (care nu făcea sport) și un grup care a făcut exerciții fizice, trei alergări de 20-30 de minute pe săptămână pe parcursul a câteva luni. „Am emis ipoteza că opt săptămâni de antrenament de anduranță ar putea reduce masa corporală a participanților și că aceștia ar slăbi în ritmuri diferite, ceea ce ar putea fi explicat, în parte, prin diferențele genetice”, se arată într-un raport publicat de Research Quarterly for Exercise and Sport. Așa cum era de așteptat, cei care au alergat regulat au pierdut în greutate. Cu toate acestea, kilogramele „topite” au variat semnificativ în moduri care nu au putut fi atribuite doar diferențelor de antrenament.
Lista factorilor genetici foarte importanţi
Procesul de slăbit este influențat, așadar, de factori genetici, care pot afecta modul în care corpul răspunde la dietă și exerciții fizice. Lista începe cu FTO (Fat Mass and Obesity-Associated), una dintre cele mai studiate gene în legătură cu obezitatea. Varianta acesteia poate influența pofta de mâncare, ducând la o tendință de a consuma mai multe calorii și de a stoca grăsime. MC4R (Melanocortin 4 Receptor) controlează reglarea apetitului și consumul de energie. Mutările în această genă pot duce la un consum mare de alimente și, evident, la creșterea greutății corporale. Lista continuă cu UCP1 (Uncoupling Protein 1), implicată în termogeneză (producția de căldură) în țesutul adipos maro. O variantă disfuncțională poate reduce capacitatea organismului de a arde grăsimi. ADRB2 (Adrenoceptor Beta 2) influențează lipoliza (descompunerea grăsimilor) și răspunsul la exerciții fizice. Polimorfismele în această genă pot afecta eficiența pierderii în greutate în urma exercițiilor. TCF7L2 (Transcription Factor 7-Like 2) este legată de reglarea glicemiei și a metabolismului glucidelor. Polimorfismele acestei gene pot crește riscul de obezitate și diabet de tip II.
5 dintre ele sunt implicate şi în sănătatea mintală
Prin teste ADN, cercetătorii au căutat variante genetice care erau mai frecvente la cei care au pierdut mai mult în greutate. Echipa de experți a reușit să identifice variante în 14 gene specifice legate de o pierdere în greutate mai mare: participanții cu cele mai multe dintre aceste variante au pierdut în medie 5 kilograme, comparativ cu o medie de 2 kilograme, pentru cei cu mai puține sau niciunul dintre acești markeri în ADN-ul lor. În mod interesant, au mai descoperit oamenii de știință, cinci dintre „genele de slăbit” identificate în acest studiu joacă un rol inclusiv în inteligență și sănătatea mintală, inclusiv depresia. „Acest studiu a evidențiat unele gene importante asociate cu pierderea în greutate, dar este important să ne amintim că genele nu vor face nimic fără exerciții fizice și modificări ale stilului de viață, deoarece toate sunt interconectate”, a conchis cercetătorul Henry Chung, de la Universitatea Essex.