de Raluca Grințescu

Probabil cunoașteți foarte bine sentimentul interior care apare atunci când aşteptați să vi se încarce telefonul. Ați rămas fără baterie, v-ați conectat telefonul, iar acum nu mai rămâne nimic de făcut decât să aşteptați. Şi chiar dacă este o chestiune de câteva minute, tensiunea şi anxietatea încep să crească în timp ce vă întrebați cât va mai dura până se va deschide. Majorităţii oamenilor nu le place să aştepte. De multe ori cunoaştem frustrarea aşteptând la coadă la magazin sau atunci când suntem cu maşina într-o intersecţie aglomerată. Întotdeauna suntem în grabă să ajungem la locul următor sau la următorul lucru. Această mentalitate din viaţa de zi cu zi o transmitem şi în planul vieţii noastre spirituale.

Problema este legată de lipsa detaliilor

Cu toate că de cele mai multe ori suntem grăbiţi, se pare că Dumnezeu nu este. Scripturile spun că Dumnezeu lucrează într-un mod lent. Se pare că El are întotdeauna un plan şi un scop pentru tot. Problema legată de aşteptare are legătură, în principal, cu lipsa detaliilor de care dispunem. Din punctul nostru de vedere, avem cam tot pus la punct şi ne-am dori ca Dumnezeu să facă totul în ritmul nostru de a face lucrurile. Aşteptarea este o parte a vieţii noastre şi unul dintre instrumentele prin care Dumnezeu ne ajută să ne dezvoltăm. Dumnezeu rareori face lucrurile în funcţie de ritmul nostru, şi de aceea este foarte uşor să ne descurajăm. În cazul în care nu suntem atenţi ne vom gândi „E nepăsător” sau „E supărat pe mine”. În Evanghelii observăm că acest lucru se întâmplă în cazul Martei şi Mariei atunci când acestea-L aşteaptă pe Iisus să vină să le vindece fratele, pe Lazăr. Când Iisus apare în cele din urmă, El este acuzat că venirea Sa a durat prea mult. Biblia este plină de poveşti ale unor oameni care au fost nevoiţi să-L aştepte pe Dumnezeu, cum ar fi Noe, Avraam, Moise, Iosif, David, Daniel, Iisus, Pavel şi mulți alţii. În urma studierii vieţii acestor mari oameni, am descoperit câteva motive pentru care Dumnezeu ne face să aşteptăm.

Scoate tot ce-i mai bun sau mai rău din fiecare

Aşteptarea are, de cele mai multe ori, scopul de a scoate tot ceea ce este mai bun sau mai rău din fiecare dintre noi. Cei care nu aşteaptă prea mult nu au motive bune, pentru că nu sunt interesaţi de angajamentul pe termen lung necesar pentru a putea vedea ceva cu adevărat. Aceştia sunt cei care sunt interesaţi în câştigurile şi în succesul pe termen scurt. Cei mai mulți dintre noi au intenții bune, dar o mare parte din ceea ce dorim să realizăm este o încercare de a ne face un renume pentru noi înşine sau pentru propriul nostru ego. Din păcate, acesta este adevărul crud. Răbdarea în aşteptarea lucrurilor mici ne conduce la răbdarea în realizarea lucrurilor mari. Dacă nu putem aştepta ca Dumnezeu să facă un lucru mic, cu siguranţă nu vom aştepta atunci când vom dori să facă ceva cu adevărat important. Problema este, de obicei, propriul nostru punct de vedere, care, de cele mai multe ori, este unul greşit. Avem tendinţa să ne gândim că lucrurile importante în viaţă sunt finanţele şi posesiunile, în timp ce Dumnezeu crede că influenţarea oamenilor în bine şi schimbarea acestora sunt mult mai importante.

Ne şlefuieşte caracterul

Aşteptarea este un mod prin care viaţa încearcă să ne şlefuiască marginile brute ale caracterului nostru. Foarte puţine predici vorbesc despre aşteptarea lui Moise în deşert timp de 40 de ani, vreme în care acesta a așteptat venirea lui Dumnezeu. Dumnezeu a folosit această perioadă mare pentru a-i transforma caracterul. Ştim asta deoarece atunci când era tânăr obişnuia să fie obraznic şi nerăbdător. În impetuozitatea sa, el a ucis un om şi a ascuns cadavrul. Când păcatul său a fost făcut public, el a fugit pentru a-şi salva viaţa şi a fost exilat în deşert. Atunci când i-a fost oferită o a doua şansă, el a ales să asculte poruncile lui Dumnezeu. În cele din urmă, după multe încercări, Moise a devenit un mare lider. Aşteptarea i-a trasformat viaţa lui Moise, şi poate face acelaşi lucru şi pentru dumneavoastră.

Naşte intimitate şi dependenţă faţă de El

Motivul pentru care suntem însetaţi să citim despre marii oameni ai Bibliei este acela că toţi au avut un lucru în comun. Aceştia au fost oameni care au învăţat că succesul lor în viaţă este direct proporţional cu intimitatea şi dependenţa faţă de Dumnezeu. Pentru ei, relaţia cu Dumnezeu nu a reprezentat un sistem de îmbogăţire rapidă, ci pentru mulţi dintre ei a fost o chestiune de viaţă şi de moarte. Aşteptarea în momentele dificile ale vieţii noastre ne dezvoltă relaţia cu Dumnezeu. Tot timpul am fost de părere că Dumnezeu este la fel de interesat de călătorie precum este de destinaţie. În caz contrar, poveştile biblice ar include doar pasajele pline de aspecte pozitive. Probabil nu vom înţelege pe deplin de ce Dumnezeu ne face să aşteptăm, dar vestea bună este că niciodată nu ne cere să aşteptăm fără El.

Ne putem amplifica răbdarea prin practică şi poate chiar şi prin rostirea unei scurte rugăciuni: „Doamne, Dumnezeule, dăruieşte-mi răbdare... dar, te rog, grăbeşte-Te!“

„Omul cu răbdarea trece chiar şi marea“ (proverb românesc)

Răbdarea are un loc important în diversele religii ale lumii

• În tradiţia budistă, răbdarea este una dintre „perfecţiunile” în care un bodhisattva se antrenează şi pe care o practică pentru a realiza iluminarea perfectă (bodhi). KSHANTI (în limba sanscrită) este practica exersării răbdării în faţa unor comportamente sau situaţii care ar părea că nu merită aceasta - ea este văzută ca o alegere conştientă de a oferi în mod activ răbdare, ca pe un dar, şi nu de a fi într-o stare de opresiune în care ne simţim obligaţi să acţionăm în această manieră.
• În tradiţia creştină, răbdarea este una dintre cele şapte virtuţi. În Galateni, răbdarea este trecută în rândul „fructelor spiritului”: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşenia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege”. (Galateni 5:21-23, NIV)
• În tradiţia islamică, răbdarea este cea mai valoroasă virtute. Unele dintre versetele din Coran referitoare la răbdare îi îndeamnă pe musulmani să „caute ajutorul lui Dumnezeu (Allah) cu răbdare, perseverenţă şi rugăciune” (2:45) „Nimeni nu va primi o asemenea bunătate cu excepţia acelora care exersează răbdarea şi înfrânarea; numai fiinţele cele binecuvântate.” (41:35)
• În iudaism, răbdarea şi autodisciplina sunt valori morale de bază. În Biblia evreiască, răbdarea este amintită în multe proverbe, între care şi acesta, care arată puterea răbdării „Un om răbdător este mai bun decât un războinic, căci cel care îşi păstrează calmul, acela va cuceri oraşul.” (Proverbe 16:32)
• În hinduism, răbdarea este menţionată în Bhagavad Gita „...între calităţile feminine Eu sunt glorie, frumuseţe, vorbire inspirată, memorie, inteligenţă, constanţă şi răbdare.” (10.34)