de Carmen Ciripoiu
Orice diamant obișnuit simbolizează forța, loialitatea, întărește dragostea și aduce armonie perfectă în căsnicie, îndeamnă la spiritualitate și dezvoltă intuiția. Nu și celebrele diamante Hope şi Koh-i-Noor (cea mai veche piatră preţioasă din lume), care, de-a lungul timpului, au avut un efect malefic asupra tuturor posesorilor prin mâna cărora au trecut, pentru că superbele bijuterii i-a ucis pe toți!
Furat de pe un idol în India
Mit sau nu, povestea uneia dintre cele mai prețioase bijuterii din lume, celebră prin culoarea și prin forma sa (un albastru profund, tăiată în formă de trandafir, având 45,52 carate, făcând parte dintr-o piatră mult mai mare, triunghiulară, care cântărea aproape 22 g), ce datează din jurul anului 1600, a creat numeroase intrigi de-a lungul vremii, întărind convingerile legate de obiecte norocoase sau care aduc ghinion. Unii oameni de știință cred că ghinionul adus de diamante se leagă de originile acestuia. Astfel, cercetătorii spun că piatra ar fi fost furată dintr-un templu al zeiței hinduse Sita, considerată în mitologie a fi foarte răzbunătoare. Legendele locale afirmă că zeița avea în loc de ochi două diamante foarte mari, iar una dintre aceste pietre a fost furată de un preot. La scurt timp, acesta, chinuit de remușcări, a recunoscut fapta, a fost închis într-o celulă cu șerpi veninoși și a murit în chinuri greu de imaginat. O altă ipoteză este că diamantul a fost găsit de un miner sărac, care, imediat după descoperire, a fost omorât de proprietarii minei pentru a păstra secretul.
Primul posesor, sfâșiat de animale sălbatice
Negustorul francez Jean Baptiste Tavernier a fost primul proprietar al faimosului diamant, care, după ce l-a cumpărat din India pe un preț de nimic, l-a adus în Europa și, câțiva ani mai târziu, l-a vândut Casei Regale Franceze, respectiv Regelui Ludovic al XIV-lea. Câștigând o avere din această tranzacție, Tavernier a forțat norocul și s-a reîntors în India, în căutarea altor frumuseți de pe urma cărora să se îmbogățească. Chiar în zona de unde achiziționase celebra piatră, Golconda, negustorul a fost atacat de o haită de câini sălbatici, care l-au mâncat. Fascinat de bijuteria cumpărată de la Tavernier, Ludovic al XIV-lea a dat diamantul unui celebru bijutier al vremii, care l-a tăiat, dându-i forma actuală. Piatra a fost denumită diamantul albastru al Coroanei, iar regele a apucat să o poarte doar de două ori la fastuoasele baluri ale Casei Regale. Blestemul l-a atins, Ludovic murind cu mințile pierdute, hulit de francezi. Diamantul a rămas însă în posesia Casei Regale, fiind purtat pe rând atât de Regele Ludovic al XVI-lea, cât și de Regina Maria Antoaneta. Ambii au sfârșit însă tragic: au fost executați prin ghilotinare.
Alte decese suspecte
După moartea lui Ludovic al XVI-lea, nu s-a mai știut nimic despre existența diamantului timp de câțiva ani. Deși nu s-a confirmat până acum dacă a fost purtat de Regina Maria Louisa, într-un celebru portret, aceasta apare purtând la gât un diamant ce semăna enorm cu Hope. Surprinzător sau nu, la scurt timp, Maria Louisa s-a îmbolnăvit grav și a murit în chinuri groaznice de cancer la sân. Această poveste nu l-a speriat pe celebrul bijutier olandez Willhelm Fals, care, după decesul acesteia, a primit sarcina de a realiza o nouă montură a diamantului. Dar blestemul nu l-a ocolit. Fascinat de frumusețea piesei, fiul acestuia a furat bijuteria și a fugit cu aceasta în Anglia, unde a vândut-o Casei Regale engleze. Istoria spune că în acest timp tatăl său a murit de inimă rea, iar băiatul, chinuit de remușcări, s-a sinucis.
Bancherul al cărui nume îl poartă piatra a ajuns la sapă de lemn
Pasionat de bijuteriile scumpe, Regele Angliei, George al IV-lea, a devenit, după moartea lui Fals, noul proprietar al celebrului diamant. Însă, la doar câteva luni de la achiziționarea pietrei, suveranul moare în Palatul Windsor. La scurt timp, diamantul intră în posesia bancherului Henry Philip Hope, al cărui nume îl poartă și astăzi. Acesta nu îl cumpără, ci îl primește cadou, dar, la doar o zi de la fericitul moment, a fost împușcat în picior la o partidă de vânătoare și membrul i-a fost amputat. Nu a trecut mult timp și, deși nu avea niciun fel de probleme materiale, Hope a rămas falit și a vândut bijuteria.
Bijuteria se află acum la Muzeul Smithsonian din Washington DC
Povestea lui Hope nu se oprește aici. A trecut prin mâna celebrului bijutier Pierre Cartier, care l-a vândut pentru 180.000 de dolari soției multimiliardarului Edward Beal McLean. La doar câteva săptămâni de la achiziție, mama lui Edward moare în condiții suspecte, apoi, într-un accident rutier se stinge și fiul miliardarului în vârstă de doar 9 ani. Nu după mult timp, diamantul o ucide și pe fiica soților McLean. După aceste evenimente nefericite, cei doi au divorțat, iar bijutierul a murit într-un ospiciu. Un alt bijutier, Harry Winston, a cumpărat diamantul de la avocatul lui McLean, dar l-a donat Muzeului Smithsonian din Washington DC, unde se află şi acum.
Înfricoşătorul Koh-i-Noor
Povestea lui Koh-i-Noor (în traducere „muntele de lumină”) începe în secolul al XIV-lea, când mai mulți bătrâni au găsit piatra în râul indian Godavari. Istoria spune că blestemul diamantului a pornit în anul 1526, după ce un sultan mongol l-a furat și a sfârșit tragic. Ulterior, diamantul ajunge în proprietatea lui Nadir Șah, atins și el de blestem, printr-o moarte violentă. În anul 1852, Koh-i-Noor a ajuns în posesia Coroanei Engleze, dar niciun suveran nu a îndrăznit să-l atingă. Erau îndeajuns crimele, asasinatele și jafurile din acea perioadă, care nu mai conteneau. Ultima persoană care a purtat faimoasa piatră a fost Regina Elisabeta, de unde a apărut legenda că doar bărbații care intră în posesia diamantului au ghinioane, femeilor aducându-le noroc. În prezent, diamantul se află pe coroana care face parte din celebrele bijuterii Windsor ale Familiei Regale. Koh-i-Noor, care are 105 carate, nu a fost vândut niciodată, ci a ajuns în posesia numeroşilor proprietari în urma unor crime, jafuri sau cuceriri.