de Andrei Dicu
Munţii noştri rămân încărcaţi de mister, şi tolba cu poveşti, terifiante sau revelatoare, este mereu plină, astfel că rareori putem decripta cu desăvârşire graniţa dintre mit şi realitate. Povestea începe în apropierea Masivului Retezat, cunoscut în mediile oculte şi militare drept o regiune în care se manifestă, deseori, fenomene ciudate, de la dispariţii de persoane la apariţia OZN-urilor sau de la ape care „prind viaţă” la izvoare radioactive.
Explozii de lumini în patria gugulanilor
De-a lungul vremii, turiştii sau cercetătorii care s-au perindat pe cărările Munţilor Godeanu, în proximitatea Masivului Retezat, s-au trezit în faţa unor fenomene inexplicabile, precum dereglarea aparaturii electrice sau voalarea filmelor fotografice. În schimb, misterul care înconjoară Vârful Gugu, aflat la o altitudine de 2.291 de metri, la 25 de kilometri de Poiana Mărului din Caransebeş, nu a fost elucidat. Se spune că, la anumite ore din zi, muntele dispare. O serie de legende susţin că pe acest vârf ar fi avut reşedinţa Zamolxe şi că, din acest motiv, muntele era un loc sfânt. Ipoteza este discutabilă, pentru că, inclusiv în paginile revistei noastre, am vorbit despre Peştera Polovraci ca fiind adevăratul „fief” al Zeului dac. Tot aici se spune că Decebal ar fi ascuns o parte din comoara sa, fiind convins că spiritul zeului o va păzi de urgiile vremurilor. Locuitorilor de la poalele muntelui li se spune „gugulani” şi sunt recunoscuţi pentru longevitatea lor. Specialiştii şi chiar ţăranii din zonă, care ştiu mai multe decât ar părea, pun fenomenele paranormale pe seama faptului că zona este încărcată energetic. Mulţi dintre turişti au afirmat că au văzut vârful muntelui în cer, după care a avut loc o explozie de lumini.
Misterul avionului rătăcit naşte frică şi senzaţie de sufocare
Tot aici s-a produs, în urmă cu mai bine de 20 de ani, dispariţia unui avion. La faţa locului s-au deplasat o mulţime de cercetători, care însă, ajunşi acolo, s-au confruntat cu stări nemotivate de teamă, cu senzaţii de sufocare, cu impresia că sunt priviţi de ochi invizibili şi, evident, au făcut cunoştinţă inclusiv cu exploziile de lumini. În plus, nimeni nu a putut explica de ce pelicula de film nu a reţinut nimic, după doar câteva ore de la înregistrare. Poate că, nu degeaba, Victor Kernbach, cunoscut scriitor de SF şi specialist în mitologie, a scris în lucrarea sa „Enigmele miturilor astrale” că „zona Munţilor Godeanu este centrul unuia dintre punctele energetice esenţiale ale planetei”. La Vârful Gugu s-a referit şi Jules Verne în romanul său „Castelul din Carpaţi”, plasând acţiunea tocmai în această zonă, deşi nu a vizitat niciodată pământurile noastre. Nu puţini sunt aceia care susţin că Jules Verne ar fi fost iluminat de o forţă celestă.
Teoria fluviului ceresc al creaţiei
Tot referitor la această zonă există teoria fluviului ceresc al creaţiei, denumit când „coloana de susţinere a cerului”, când „crocodil” sau „dragon” şi care se regăseşte în miturile sumeriene, egiptene, mayaşe sau chineze. Toate numele se referă la cordonul ombilical care face legătura între Cer şi Pământ, fiind o poartă de legătură cu Universul, nimeni alta decât ceea ce anticii numeau Axis Mundi (Axa Lumii). Potrivit unor savanţi, prin Axa Lumii, favorizată de puternicul flux energetic, au debarcat extratereştrii, creând ulterior „Oamenii Primordiali”. Potrivit unor cercetători americani, Axa Lumii trece prin maximul energetic al planetei, situat în Masivul Godeanu din Carpaţii Meridionali. Sosit să cerceteze locurile, celebrul scriitor american Frank Herbert, autorul romanului „Dune”, a notat: „Orice drum parcurs până la capăt duce exact nicăieri. Escaladează muntele atât cât să te convingi că e munte! Din vârful muntelui nu poţi să vezi muntele!”
Sfere de lumină în biserica din Şinca Veche
Şinca Veche este un sat din Ţara Făgăraşului, în care poate fi admirată o biserică de piatră declarată monument istoric. Cercetătorii spun că ea a fost construită pe locul unui vechi sanctuar, cu o vechime de peste 7.000 de ani. Apariţiile inexplicabile de sfere de lumină, cruci şi alte semne stranii fac din acest loc unul terifiant. În apropierea sărbătorilor religioase, numeroşi oameni au auzit coruri cântând melodii de o frumuseţe rară, venite parcă dintr-o altă lume. În anul 1996, un cameraman al TVR a intrat în biserică, încercând să realizeze un reportaj. Spre stupoarea întregii echipe de filmat, la un moment dat, aparatura s-a oprit brusc şi nu a mai răspuns la comenzi. Când au ajuns la Bucureşti, angajaţii TVR au vizionat caseta şi au avut surpriza să constate existenţa unor sfere luminoase strălucitoare care roiau în interiorul bisericii.
Strigoiul zburător de la Poeni
La poalele Munţilor Poiana Ruscă se află satul Poeni, care ascunde, de asemenea, întâmplări macabre şi ciudate, izvorâte din faptul că mai mulţi săteni au fost atacaţi de lupi. O femeie ar fi fost omorâtă şi devorată de un lup, însă ipoteza a fost infirmată de zoologi, care susţin că lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt turbaţi. De asemenea, lupii nu devin mâncători de oameni, precum leii sau tigrii. Misterul apare însă atunci când aflăm că în zona respectivă nu mai trăiesc lupi de vreo 100 de ani, motiv pentru care bătrânii satului sunt convinşi că au de-a face cu un strigoi. Cei care au reuşit să scape de creatura fioroasă povestesc că fiara părea venită din altă lume. Avea blana zburlită şi nu lăsa urme pe zăpadă sau pe pământ, de parcă ar fi zburat. În schimb, creatura dispărea dacă îţi făceai semnul crucii…
Balta de lângă Cernica, raiul… vrăjitoarelor
Nu doar munţii sunt scena pe care se manifestă aceste fenomene bizare. În apropiere de Bucureşti, lângă Cernica, există o baltă despre care se spune că ar fi blestemată şi care trezeşte fiori inclusiv în rândurile localnicilor. Deşi la prima vedere pare un banal ochi de apă, cu un diametru de numai cinci metri, se spune că balta este înconjurată şi păzită de forţe venite din alte lumi, care se manifestă foarte ciudat. Localnicii susţin că acest spaţiu este un loc al puterii transmis din generaţie în generaţie în rândul vrăjitoarelor şi, precum orice blestem, şi vrăjile spuse pe malul apei îşi ating ţinta. Nu de puţine ori, oamenii au sesizat furtuni iscate din senin, precum şi alte fenomene ciudate în preajma bălţii. Indiferent cât de însetate sunt, animalele refuză să se apropie de baltă, care are adâncimea de aproape un metru, nu seacă, nu se măreşte şi nu se micşorează niciodată, indiferent dacă este secetă ori dacă plouă abundent.