de Carmen Ciripoiu
Cruci care cresc singure din pământ, cruci plutitoare, sicrie plimbărețe sau morminte mișcătoare. La prima vedere, o astfel de descriere înfioară pe oricine și pare un episod deprins din cele mai tulburătoare cărți de vrăjitorie. Totuși, aceste lucruri s-au întâmplat, și niciun om de știință nu a reușit până în acest moment să dea o explicație admisibilă.
Și-au schimbat locul și poziția
Nu există călător care să fi trecut pragul celei mai mari insule din Indiile de Vest, Barbados, și să nu fi auzit incredibila și, totodată, strania poveste pe care unii scriitori și oameni de știință o consideră a fi una dintre marile taine ale secolului al XXI-lea. Este vorba despre celebrele coșciuge din localitatea Christchurch care și-au schimbat locul și poziția în anii 1812, 1819 și 1820. Prima relatare despre această ciudățenie a fost publicată în anul 1833 de Sir Je Alexander, în cartea sa „Schițe transatlantice”, iar afirmațiile depășesc cu mult puterea de înțelegere a unui om: „De fiecare dată când cavoul era deschis, sicriile erau plasate în ordinea lor obişnuită, adică trei puse pe sol unul lângă altul, iar trei deasupra lor. Apoi, cavoul a fost închis bine; poarta (un bloc masiv de piatră pe care pentru a-l urni era nevoie de şase sau de şapte oameni) a fost cimentată de zidari; şi, deşi solul era acoperit de nisip, nu existau urme de paşi sau de apă. Ultima oară, cavoul a fost deschis în 1819, când era prezent şi lordul Combermere, guvernatorul coloniei. Sicriele au fost găsite împrăştiate în dezordine prin cavou, unele răsturnate. Ce fenomen a putut provoca lucrul acesta? Aşa ceva nu s-a întâmplat în niciun alt cavou de pe insulă”.
Întâmplări tulburătoare
Sigur că în timp au fost vehiculate cât mai multe versiuni, iar unul dintre presupușii martori oculari, chiar parohul localității Christchurch, a făcut declaraţii contradictorii în faţa investigatorilor, ceea ce a pus semne mari de întrebare acestora. Când totul părea să fie dat uitării, iar oamenii de știință ai vremii considerau ceea ce s-a întâmplat ca fiind un fenomen paranormal, în anul 1844, o întâmplare asemănătoare s-a petrecut într-un cimitir lutheran din Insula Oesel, din Marea Baltică. Dar cu un singur amănunt în plus, care a înfiorat pe toată lumea: dintr-unul dintre coșciuge a apărut chiar mâna unei femei care murise prin sinucidere. Povestea nu se termină aici, pentru că la 9 noiembrie 1867, o altă istorisire la fel de tulburătoare iese la suprafață și aparține chiar unei femei despre care se spune că a fost martoră la acest incident: „Cazul, după cunoştinţa şi amintirea mea, s-a petrecut în urmă cu vreo 20 de ani în parohia Gretford, lângă Stanford (Anglia), al cărei paroh era tatăl meu. De două ori, dacă nu chiar de trei ori, când a fost deschis cavoul, sicriele au fost găsite împrăştiate, în dezordine. Chestiunea a stârnit emoţie şi interes în sat la vremea respectivă şi, bineînţeles, a fost o temă fertilă de alimentare a superstiţiilor populare; cred însă că s-a impus tăcere cu privire la cele întâmplate din respect pentru familia căreia îi aparţinea cavoul”.
Crucile de sub pământ…
O altă întâmplare care pare că nu face parte din realitatea vieții și a șocat o lume întreagă s-a petrecut exact în toamna în care în America a avut loc tragedia cu turnurile gemene din New York. În acea perioadă, în satul Zaronovo din Republica Belarus au început dintr-o dată să crească de sub pământ cruci de piatră. Dacă oamenii de știință au ridicat neputincioși din umeri, nu același lucru l-au făcut bătrânii satului, care au considerat că acela a fost un semn divin care prevestește Ziua de Apoi, când, așa cum scrie în Apocalipsă, mormintele se vor deschide, iar Sfântul Duh va veni să învie pe toți oamenii de la începutul zidirii lumii. Istoria spune că în urmă cu două secole, pe colina unde au apărut din senin crucile a existat un cimitir vechi, unde au fost îngropați creștinește primii oameni la căpătâiul cărora veghease mult timp o cruce. Și chiar dacă toate însemnele religioase din piatră dispăruseră, locuitorii satului îi pomeneau la toate sărbătorile, rugându-se pentru iertarea păcatelor acestora.
Însemnele lui Iisus
În anul 1923 însă, când în Rusia s-a dus o luptă crâncenă împotriva religiei, oamenilor li s-a interzis să-și mai îngroape morții în acel loc, iar mormintele au fost abandonate. Și în uitare a rămas totul până când de sub mușchi și buruieni au apărut semețe crucile de piatră. Exact în locul în care fusese odinioară altarul fostei biserici a cimitirului, unde, teoretic, din cauza solului mlăștinos pământul trebuia să tragă pietrele funerare în adâncuri, nicidecum să le scoată la lumină. Dar cine poate comenta vreodată puterea Domnului? Vestea despre crucile de piatră care s-au ridicat singure din pământ a făcut ca atât oameni din toate colțurile lumii, cât și savanți să îndrăznească să atingă cu piciorul pământul considerat sfânt pentru a vedea minunea. De altfel, unele pietre au fost mutate la muzeul din localitate și supuse unor expertize arheologice. Răspunsul cercetătorilor bulversează și astăzi pe oricine: pe cruci există caractere grecești care abia se disting, ce dezvăluie literele IS HS (Iisus Hristos).
Miracolele plutitoare
O altă legendă care nu contenește să uimească generații după generații se referă la crucile plutitoare din sudul Belarusului. Potrivit istoriei, în anul 988, când cneazul Vladimir I al Rusiei a convertit la creștinism poporul rus, trei cruci, înalte de doi metri, au plutit împotriva curentului și au ajuns de la Kiev la Turov. Se spune că atunci când acestea au fost scoase din apă, aceasta s-a făcut roșie ca sângele. Dacă două dintre acestea există și în zilele noastre și îmbrățișează altarul Bisericii Tuturor Sfinților din Turov, din Belarus, cea de-a treia cruce a dispărut fără urmă, fără ca să ştie cineva de ce și unde a ajuns. Legenda spune însă că atunci când aceasta va apărea, ca și cum n-ar fi plecat niciodată de lângă surorile sale, atunci se va produce o minune cum n-a mai fost și nu va mai fi, iar pentru toți locuitorii din Belarus vor veni vremuri de fericire.