de Silviu Ghering
Teleportarea - sau capacitatea de a transporta o persoană sau un obiect instantaneu dintr-un loc în altul - este un fenomen des întâlnit în filmele și în literatura science-fiction. Un vis de generații pentru noi toți. Un vis care însă este pe cale să devină realitate. Chiar dacă această cale este, sau pare, foarte lungă. Totul a început în 1993, când o echipă de oameni de ştiinţă de la IBM, condusă de Charles Bennett, a arătat că, din punct de vedere fizic, este posibil de a se teleporta obiecte, cel puțin la nivel atomic, folosind celebrul experiment Einstein-Podolski-Rosen (EPR). Mai exact, cercetătorii au arătat că este posibil de a se teleporta toate informațiile conținute într-o particulă. De atunci, fizicienii au reușit să teleporteze obiecte, cum ar fi atomi de lumină sau atomi individuali, pe distanțe scurte, dintr-un loc în altul, într-o fracțiune de secundă.
Muriți ca să... trăiți!
Corpul uman este însă o creație foarte complexă, conținând un număr enorm de atomi - un 7, urmat de, atenție!, 27 de zerouri! Aceşti atomi sunt perfect aranjaţi într-un model infinit de complex. A teleporta o fiinţă dintr-un loc în altul, înseamnă că va trebui să se transforme materia solidă a particulei în informații, care sunt trimise la destinație. În cazul în care semnalul este primit, informațiile sunt folosite pentru a crea o copie fidelă a originalului. Dar, pentru a finaliza procesul, originalul trebuie să fie distrus. Puteţi să vă imaginaţi aceste transformări în cazul unei fiinţe umane? Deci, în procesul de teleportare cuantică, omul trebuie să fie distrus, ceea ce înseamnă că statutul originalului este total corupt. Dacă doriți să fiţi teleportat, va trebui mai întâi să muriţi, la propriu!, în scopul de a reapărea într-un alt loc. Va trebui să treceţi prin procesul copierii atomilor și distrugerii originalului vostru. Copia va avea, cel mai probabil, toate amintirile şi sentimentele dumneavoastră. Este un nou „eu”, dar numai teoretic, pentru că întregul proces de teleportare cuantică este foarte complicat, și încă se confruntă cu multe probleme tehnice pentru obţinerea unei teleportări de succes.
Mari probleme de... conștiință
Între timp, putem cugeta la unele întrebări profunde, filosofice, etice și teologice. Înainte de toate „Cine este, de fapt, trimis prin teleportare?” Este sistemul original, care este reconstruit la distanță sau pur și simplu o copie? Este aceeași persoană când teleportarea a fost finalizată? Vom avea exact aceeași personalitate ca şi originalul „eu”? Ce se întâmplă dacă ceva nu merge bine și „o parte” din noi va rămâne „aici”, iar restul „eului” va fi teleportat în partea cealaltă? Ce se va întâmpla cu amintirile noastre? Vor fi teleportate toate amintirile noastre originale, împreună cu această copie? De asemenea, conștiința noastră trebuie să fie trimisă dintr-un loc în altul, ceea ce înseamnă că această conștiință inițială îşi termină în mod automat existența. Aşadar, întrebarea care se pune este următoarea: persoana teleportată va avea într-adevăr aceeaşi conştiinţă ca persoana înainte de dematerializare? Teleportarea ridică, totodată, şi alte întrebări derutante cu privire la existența unui „suflet”, în cazul în care organismul unei persoane este teleportat. Dacă eşti teleportat într-o locație nouă, şi sufletul tău se mută cu tine? Acum, știm că teleportarea cuantică este un fapt real. Aceasta a fost realizată în laboratoarele din întreaga lume și nu mai este un science-fiction. Deci, acum, e timpul să ne întrebăm: Este posibilă la scară largă teleportarea, astfel încât într-o zi vom putea teleporta oameni? Cum ar putea această nouă tehnologie să ne afecteze vieţile?
Reușită de trei metri!
Cercetătorii de la Institutul de Nanoştiinţă Kavli din cadrul Universităţii de Tehnologie din Delft, Olanda, anunţă reuşita unui experiment care părea imposibil. Ei au teleportat atomi pe o distanţă de trei metri. Această performanţă incredibilă sugerează că pe viitor chiar şi obiectele mari ar putea fi teleportate, inclusiv oamenii. Aşa cum precizează profesorul Ronald Hanson, coordonatorul experimentului, oamenii sunt doar „o colecţie de atomi dispuşi într-un anumit mod”. Savantul precizează că, deşi acum teleportarea umană este improbabilă, nu este ceva imposibil, pentru că nu contrazice nicio lege a fizicii. Echipa coordonată de Hanson a reuşit pentru prima dată să teleporteze cuantic, cu o acurateţe de, atenție!, 100% - da, sută la sută! -, informaţia codificată în particule subatomice, pe o distanţă de trei metri. Cercetătorii au folosit trei particule entanglate (cuplate cuantic), un atom de nitrogen şi doi electroni, cu ajutorul cărora au teleportat informaţia.
Einstein nu credea în... cuplare
Reuşita cercetătorilor olandezi este un pas înainte şi pentru inventarea unor computere cuantice ultrarapide şi a internetului de mare viteză, care va fi mult mai performant decât orice există în prezent. Teleportarea cuantică, diferită de scenele prezentate în filmele science-fiction, se bazează pe principiul entanglării particulelor (n.a. - cuplare cuantică), fenomen care fusese respins de cea mai luminată minte a secolului trecut, Albert Einstein, care îl considera imposibil. Cu toate acestea, entanglarea a fost demonstrată ulterior ca fiind un fenomen real. Acest tip de teleportare poate fi util şi pentru securizarea informaţiei. Datele pot fi teleportate între două puncte şi astfel vor fi imposibil de interceptat. Teleportarea cuantică a mai fost încercată şi anterior, de diferite echipe de fizicieni. În anul 2009, experţii de la Universitatea din Maryland au făcut acest experiment, dar numai o încercare din 100 de milioane a avut atunci succes.
Piticul cu aripi de vânt
Teoria ca teoria, dar realitatea a „păstrat” fenomene ciudate de-a lungul istoriei, care pot fi asimilate cu teleportarea. Astfel, preotul suedez Peter Rahm povestește într-un document semnat de el și de alți doi martori o întâmplare petrecută în secolul al XVII-lea. Într-o seară a anului 1660, în pragul casei sale a apărut un pitic. Care s-a rugat cu cerul și cu pământul de doamna Rahm, care era și moașa satului, să vină cu el acasă, unde soția sa se afla în chinurile facerii. Preoteasa și-a luat cele de trebuință și, spre uimirea soțului și a doi enoriași aflați întâmplător acolo, a dispărut brusc în momentul în care piticul a luat-o de mână! La înapoiere, i-a spus preotului că i s-a părut că era purtată pe aripi de vânt și s-a trezit instantaneu în fața casei piticului, aflată în afara satului! Senzația fizică descrisă de doamna Rahm, asociată cu teleportarea, este menționată și în „Vechiul Testament”, unde se spune că „profetul Ilie s-a urcat la Ceruri purtat pe aripi de vârtej”.
Primul Popescu al lumii a avut ideea primordială
Sandu Popescu este un nume întâlnit la mii, poate zeci de mii de români. Profesorul doctor Sandu Popescu, fizicianul Sandu Popescu este însă românul cu rezultatele cele mai importante în fizică din toate timpurile. Peste mulţi savanţi de prestigiu ai lumii. Nu este o exagerare. Fenomenul de teleportare ar trebui să-i poarte numele. Teleportarea Popescu. Pentru că ideea savantului român, acum profesor la prestigioasa universitate britanică Bristol, a dus la realizarea primei teleportări a unei particule. Fizicianul nostru a avut cea mai mare contribuţie la primul experiment de acest fel. Realizările sale şi ale echipei de cercetare din care a făcut parte ar putea duce, în viitorul apropiat, la realizarea unui supercomputer. Este vorba despre calculatorul cuantic. Performanţele acestuia vor fi uluitoare. Informaţiile ştiinţifice consultate arată: cu ajutorul său vom putea realiza într-o săptămână ceea ce un computer obişnuit face în 1.000 de ani! Aşadar, vom putea avea un computer de 52.000 de ori mai puternic decât unul clasic cu ajutorul rezultatelor românului care a reuşit performanţa teleportării unei particule.
Fizicianul Raymond Laflamme afirmă că teleportarea reprezintă un pas important în realizarea calculatoarelor cuantice în următorii 20 de ani. Deja există un prototip de calculator cuantic la Los Alamos, SUA, care este capabil să transmită informaţie la zeci de kilometri. Realizarea pe scară largă a calculatoarelor cuantice va face posibilă rezolvarea unor probleme mult mai rapid decât permit calculatoarele clasice. Acest lucru nu este posibil fără utilizarea unor resurse ale mecanicii cuantice cum ar fi „entanglementul” (cuplarea particulelor, amintită mai înainte). Aşa se explică de ce numeroase agenţii guvernamentale şi militare din lume alocă fonduri uriaşe pentru realizarea calculatoarelor cuantice, pentru scopuri civile şi de apărare.
„Starea particulelor de lumină se poate teleporta la peste 100 de kilometri”
Într-un interviu pentru jurnalul.ro, savantul Sandu Popescu a explicat, cât a putut de simplu, ce stă la baza teoriei sale în ceea ce privește teleportarea: „Aspectul cheie în această metodă de transmitere - şi cauza pentru care metoda se numeşte «teleportare» - este faptul că informaţia despre starea particulei originale pur şi simplu dispare de la original şi reapare la particula destinatară, fără a «merge» în mod normal de la una la alta, ci «sare» dintr-un loc în altul fără a fi niciunde pe drum. Imediat după inventarea teleportării a început un efort foarte intens pentru realizarea sa experimentală. O mulțime de dificultăţi tehnologice majore trebuiau depășite. Eu am reuşit să imaginez o schemă care evita multe dintre dificultăţile cel mai serioase, şi aşa am reuşit să facem prima experienţă de teleportare. Experiența în sine s-a efectuat la Roma, urmând schema teoretică inventată de mine. În experienţa noastră s-a teleportat starea unei particule de lumină pe distanţa de vreo doi metri. La un timp foarte scurt după noi, un grup de cercetători din Viena a realizat teleportarea cu o schemă diferită, teleportând tot starea unei particule de lumină cam tot pe aceeaşi distanţă. În prezent, starea particulelor de lumină se poate teleporta la peste 100 de kilometri şi s-a realizat, de asemenea, şi teleportarea stării unor atomi, dar pe distanţe foarte mici”.
„A plesnit din degete, și deodată s-a făcut nevăzut”
Sathya Sai Baba (23 noiembrie 1926 - 24 aprilie 2011, Puttaparthi, India) a fost un propovăduitor religios indian care susținea că posedă puteri miraculoase supranaturale. A avut un număr de 6 milioane de adepți. A înființat spitale și instituții de învățământ recunoscute la nivel mondial și s-a implicat în proiecte umanitare importante, precum introducerea apei în districtele Andhra Pradesh și Chennai. „Legenda” spune că, la numai 20 de ani, s-a teleportat în prezența unei mari mulțimi de credincioși. Psihologul islandez Erlendur Haraldsson a scos în 1987 o carte despre acest Baba, intitulată „Miracole moderne”, în care dedică un întreg capitol acelei teleportări, pornind de la declarația unui martor ocular: „Când ne-am apropiat de râu, lăsând dealul la dreapta noastră, ne-a spus (n.a. - Sathya Sai Baba) celor din jur să plesnim din degete așa cum făcea el, și deodată s-a făcut nevăzut. Nici nu apucam bine să facem cum ne ceruse, că el se zărea tocmai pe creasta dealului ăla din dreapta noastră, aşteptându-ne să-l ajungem din urmă”.
Frații Pansim, victime neputincioase
În 1901, la scurt timp după ce familia zugravului italian Paolo Pansim s-a mutat într-o locuință mai încăpătoare în Ruvo di Puglia, sat din apropierea orașului Bari, casa a început să fie bântuită de „duhuri” și de fenomene stranii. Fiul cel mare, Alfredo, în vârstă de 7 ani, cădea în transă și „îngerii” vorbeau prin intermediul său în acest timp. Avea, totodată, viziuni prevestitoare și a început să dispară brusc de acasă, ivindu-se - complet uluit! - prin alte locuri din sat, ba chiar prin satele învecinate. Aceste teleportări au continuat frecvent trei ani și au încetat în septembrie 1904. Mai mult chiar, și Paolo, fratele mai mic al lui Alfredo, a avut episoade de teleportare și amândoi frații au dispărut de acasă în aprilie 1904! Au fost găsiți la bordul unui vas de pescuit, la câteva mile în largul Portului Barletta, aflat la 36 km de casa lor. Marinarii au declarat că băieții au apărut brusc pe punte, fără să poată da nicio explicație despre cum au ajuns acolo... Joseph Lapponi, consilier medical al papilor Leon al XIII-lea și Pius al X-lea, a discutat cu martori oculari și a scris o carte despre cazul acesta. Odată, susține Lapponi, episcopul Bernardi Pasquale i-a încuiat pe cei doi frați în camera lor și a sigilat ușile și ferestrele. Cu toate acestea, în câteva minute, băieții dispăruseră! Au apărut pe seară, istoviți, spunând că s-au trezit dintr-o dată la două sate distanță, de unde au venit pe jos...
Uite-l, nu e!
Poveștile despre teleportarea de ființe omenești se întâlnesc adesea în textele folclorice și religioase. Un exemplu timpuriu a consemnat reverendul Robert Kirk într-o lucrare despre tradițiile populare scoțiene, intitulată „CommonWealth-ul secret” (1692), în care descrie pățaniile unui om obișnuit, cu un dar neobișnuit: „Vecinii îl vedeau adesea pe omul acesta într-un anumit loc. După vreo oră apărea la distanță de o aruncătură de săgeată de la locul de unde se făcuse nevăzut la început. El a spus că la locul de unde dispărea era înconjurat de subpământeni (n.a. - ființe miraculoase) care îl năpădeau și îl copleșeau”.