de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Oficial și simplist, Proiectul HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program, în traducere Programul Activ Auroral de Cercetare folosind Frecvenţe Foarte Înalte) este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active, desfășurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea Gakona, Alaska. Mai pe românește, asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice, dar, ATENȚIE!, că aici e „șpilul”, și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ. Adică emise de oameni. Controlate de oameni. Folosite de oameni. Pentru a... eee, și aici intervine paranormalul. Teoria conspirației. Ca să nu zicem ocultul. Americanii sunt maeștri în arta de a camufla anumite operațiuni care trebuie să rămână „top secret”. În realitate, de mai bine de 17 ani, se derulează un proiect terifiant.
Oficial ne merge bine...
Proiectul HAARP este desfășurat de Institutul de Geofizică al Universității din Alaska, de la Fairbanks, iar titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force. Proiectul HAARP utilizează proprietatea ionosferei, care se află la 270 de kilometri altitudine, de a reflecta undele radio. Ionosfera este un fel de oglindă care transmite către sol undele radio. Astfel, de exemplu, ionosfera permite transmisiile radio transatlantice. Trimise de pe un continent, reflectate de ionosferă, receptate pe alt continent. Cine transmite undele respective? Evident, niște antene. Așa că Proiectul HAARP dispune de 48 de antene gigantice, legată fiecare la un generator de un megawatt. Alimentarea generatoarelor se face zilnic cu 95 de tone de motorină. Deșeurile zilnice sunt în jur de nouă tone. Până la sfârșitul proiectului vor fi construite 360 de antene-gigant. Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Americanii experimentează construirea unui emițător de unde de înaltă frecvență foarte puternic (Ionospheric Research Instrument - IRI) pentru a face față, iarăși din punct de vedere oficial, „unor cerințe ale cercetării ionosferei și a relației Pământ-Soare-Cosmos”.
...dar, în realitate, amenințarea este teribilă!
Pentru că energia uriașă de radiofrecvență generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio reflectate de ionosferă către Pământ poate distruge absolut orice obiect staționar sau în mișcare, cu sau fără viaţă, în orice loc de pe glob. Ca să nu mai vorbim despre posibilitatea apocaliptică, posibilă în orice domeniu de cercetare, ca „din greșeală” să creeze găuri în ionosferă care să permită penetrarea razelor cosmice nocive. Publicațiile americane „Fairbanks Daily News” și „Cooper River Country Journal” au scris, începând din septembrie 1995, ample materiale prin care se susținea că Proiectul HAARP ar avea și obiective ascunse, mai precis că acesta ar reprezenta o „armă finală” cu performanțe ieșite din comun, revoluționând complet arta militară, fiind primul sistem de arme de valoare universală și cosmică. Iar adevăratul obiectiv al acestui proiect ar fi acela de a putea bombarda, cu ajutorul unui fascicul de energie, oricare punct de pe glob, dar și din spațiul cosmic apropiat.
Ce dacă semnează? SUA-s tari și „boxează”!
Iată în continuare câteva dintre „posibilitățile”, ca să nu le zicem direct „obiective” ale Proiectului HAARP. Sunt atât de „expresive”, încât nu mai au nevoie de niciun alt comentariu: doborârea rachetelor, avioanelor, sateliților, chiar și a navelor extraterestre în spațiu; comunicaţie pentru submarine; comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic; producerea razelor X foarte puternice (aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Nikola Tesla); producerea fulgerelor artificiale în orice punct de pe glob, implicit declanșarea unui incendiu în oricare colț din lume; producerea de schimbări climatice şi dezastre „naturale”; influenţarea şi manipularea de la distanță a conştiinţei umane individuale sau la nivel de masă; întreruperea comunicațiilor radio; scanarea solului și a apei la mare adâncime; realizarea unui scut antirachetă impenetrabil pentru SUA; atacul unor ținte terestre. Sistemul HAARP este considerat de unii specialişti o reeditare a Proiectului „Star Wars” într-o formă mult mai economică, dar, în acelaşi timp, mult mai periculoasă. Datorită faptului că toate instalaţiile se află dispuse la sol, efectele sunt infinit mai mari atât în mediul terestru, cât şi în spaţiul cosmic. Reamintim pentru naivi faptul că, în anul 1977, SUA au semnat o convenție prin care se angajează să nu modifice biosfera. Zvonurile conform cărora americanii cercetează posibilitatea schimbării climei a alertat Comisia Europeană, care, în 1999, afirma într-un raport că „Proiectul HAARP este un real pericol pentru planeta noastră”.
Au experimentat-o în Irak!
Zona din Alaska, unde sunt amplasate antenele Proiectului HAARP, este înțesată de rachete sol-aer. Următoarele sisteme de antene urmează a fi amplasate, conform planurilor de dezvoltare a proiectului, în India și în Australia. Conducerea Armatei americane a fost prima care a susținut acest proiect, dat fiind interesul ei pentru producerea unei arme electromagnetice care, printre altele, poate întrerupe brusc toate comunicațiile dușmanului. O astfel de armă a fost experimentată în 1991, în războiul din Irak, și a fost un succes pentru americani.
Uniunea Europeană a dat replica
Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al „European Incoherent Scatter Scientific Association”, este amplasat în Norvegia şi în Suedia. Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda și, atenție, China și Japonia! Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk, în nordul țării, și are un sistem de antene la Nijni Novgorod, lângă Moscova. Alte asemenea sisteme de antene sunt în Jamaica, în Peru, în Ucraina (lângă Harkov) şi în Tadzhikistan (la Duşanbe). Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect.
Avem şi noi HAARP-ul nostru!
În apropierea poligonului militar de rachete antiaeriene Capul Midia, din judeţul Constanţa, a fost instalat, în 2010, un sistem de antene asemănător cu sistemul HAARP din Gakona, Alaska. Datorită acestei asemănări se presupune că este vorba despre o armă geofizică. Ministerul Apărării Naţionale nu a dat nicio declaraţie oficială în privinţa acestei instalaţii.