de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
La începutul anilor ’90, subsolul din zona Carpaților Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care a căutat situri antice și preistorice. Așa a fost descoperit un imens oraș subteran, întins pe o suprafață de peste 200 de kilometri pătrați, foarte bogat în aur.
Cele 75 de gropi
În zona numită Vârtoape, din Munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ patru kilometri pătrați, există 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, din care pleacă mai multe tuneluri către munții din apropiere, unul ajungând chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, reușind să traverseze munții în doar două zile. În această zonă, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele precum camerele unei locuințe. Atât în această zonă, cât și în imediata apropiere se află vestigiile cel mai importante ale complexului, inclusiv sanctuare făcute din andezit, o piatră care astăzi se poate tăia doar cu ajutorul diamantului. Dar orașul nu se întinde doar sub Sarmizegetusa Regia, ci și sub Simeria, Tărtăria, Deva și Roșia Montană. În 2012, o echipă de cercetători care se ocupa de problema aurului de la Roșia Montană a făcut o descoperire uluitoare, care ar putea modifica istoria omenirii. Asta dacă s-ar face publică…
Lespedea din wolfram, aur și praf de granit
Geologii români și canadieni au descoperit la baza galeriei cavernei un capăt dreptunghiular al unei lespezi aurii care nu părea să fie rocă naturală. După ce o mostră a fost prelevată, s-a constatat că e vorba despre o piatră compozită obținută după o tehnologie imposibil de reprodus după știința actuală. Aceasta este compusă din 15% praf de granit, 30% wolfram (numit și tungsten) - un element chimic din grupa metalelor situat în poziția 74 în Tabelul periodic al elementelor, un metal mult mai prețios și mai scump decât aurul - și 55% pulbere de aur de 24 de carate. Sigur că această descoperire a rămas la stadiul de secret, însă cercetările nu s-au oprit. În urma măsurătorilor, s-a aflat că lespedea, cu o lățime de șase metri, o lungime de 12 metri și o înălțime de trei metri, perfect șlefuită, cântărește 1.700 de tone. În ceea ce privește aurul din interiorul acesteia, se ridică la 935 de tone. Adică de vreo 135 de ori mai mult decât tot aurul extras la Roșia Montană de daci, romani, austro-ungari și români la un loc. Într-un final, lespedea a fost segmentată în 80 de calupuri egale, care au fost încărcate în containere și duse noaptea, sub escortă militară, spre o destinație care nu este cunoscută nici acum.
Galeria Hiperboreană a agatârșilor
Galeria unde a fost descoperită lespedea aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea, de la Roșia Montană, a fost numită Galeria Hiperboreană. Dar primele cercetări în acest loc au fost făcute în anul 1976, după cum afirmă unul dintre cei care au participat: „Galeria era veche, rămasă așa, neexploatată, încă de pe vremea agatârșilor, care la vremea lor scoteau din ea și prelucrau aurul și argintul pentru daci. Tot atunci am găsit și un os spălat de ape atât de mare cum nu am văzut în viața mea”. Este vorba despre o vertebră care a aparținut unui schelet uriaș, de aproximativ zece metri lungime. Când scheletul a fost găsit, era legat cu o fundă roșie. Se crede că ar fi vorba despre un hiperborean fosilizat, strămoșul oamenilor, care i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă nu cumva este acea zonă unicul portal către Shamballa! Și mai ciudat a fost faptul că sub lespede a fost descoperit și un puț cu diametrul de patru metri, în interiorul căruia cobora o scară elicoidală, ale cărei trepte păreau a fi tăiate cu laserul. Din interiorul puțului emana o lumină violacee.
Titanii şi furia lui Zeus
Primele persoane care au făcut referire la spațiul hiperborean ca fiind un pol spiritual, locul unde cerul comunică uşor cu Pământul, a fost Mircea Eliade, în „Istoria Religiilor”. De asemenea, în scrierile sale, Pindar a mărturisit faptul că hiperboreenii au putut trăi chiar și 1.000 de ani, necunoscând boala și bătrânețea. Despre tărâmul hiperborean s-a spus că este bidimensional: unul este geografic și altul mitic. Nu în ultimul rând, scriitorii antici au afirmat despre Dacia că ar fi spațiul hiperborean. În cartea sa „Pergamentul secret”, Radu Cinamar vorbește despre un tunel la capătul căruia se află o cameră din aur și în care există o lumină albastră, stranie, și șapte scaune pe care se pot așeza umanoizi de trei metri înălțime. Chiar și legendele grecești vorbesc despre acest oraș subteran în care se ascundeau titanii de furia lui Zeus. De altfel, grecii antici considerau că în subsolul Carpaților Occidentali se află Tartarul, lumea unde au fost închiși titanii. Se spune că Roșia Montană este intrarea în acest spațiu. În prezent, orașul subteran este închis publicului.
La Icoane: poarta către lumea de dincolo de moarte
Un alt oraș subteran se află, potrivit oamenilor de știință, în Limanu, Constanța. Este vorba despre așa-numitul La Icoane sau Caracicola, o peșteră uriașă care are la intrare stânci sculptate ce reprezintă chipuri de oameni. Lungimea acestui labirint nu a fost niciodată cunoscută, doar trei kilometri fiind cartografiați. Aici au fost descoperite vietăți, pereți și tavane cioplite, încăperi amenajate, firide pentru opaițe, dar și un sistem de marcaje, pentru a se evita rătăcirea în meandrele subterane. Cine să fi făcut așa ceva? Un interes deosebit îl reprezintă figurile de călăreți, caii văzuți din profil sunt redați în galop, iar călăreții au chipurile privite din față. Scrierile chirilice din aceste labirinturi certifică faptul că peștera a fost adăpost și altor culturi. Localnicii vorbesc despre faptul că din interiorul peșterii se aud voci, vaiete înspăimântătoare, care te cheamă să intri în peșteră. Cercetătorii susțin că vântul care trece prin aceste labirinturi are capacitatea de a influența psihicul oamenilor. În ceea ce privește galeriile, acestea au secțiune rectangulară și par a fi cioplite chiar de mâna omului.