de Roxana Istudor
Cercetătorii britanici de la Universitatea din Birmingham au descoperit încă o latură fascinantă a lumii atât de ascunse a plantelor: capacitatea semințelor acestora de a „decide” când să germineze cu ajutorul unui sistem foarte asemănător creierului uman.
Model de comunicare între două grupuri de celule
La nivelul semințelor plantelor au fost depistate mișcări hormonale asemănătoare celor care se petrec atunci când oamenii decid, de pildă, să facă o mișcare, notează sciencealert.com. Nu este vorba, firește, despre vreun soi de materie cenușie, ci despre un „desfășurător” biologic care funcționează foarte asemănător cu cel al creierului uman. Cercetătorii britanici au utilizat un model matematic cu ajutorul căruia au demonstrat că există în interiorul semințelor un tip de comunicare între două grupuri de celule, unul responsabil cu starea de repaus, altul cu cea de germinare. Acest sistem controlează, per ansamblu, răspunsul plantei la condițiile de mediu înconjurător. De altfel, ideea că plantele pot simţi, pot auzi sau pot vedea nu este nouă, existând multe studii că acestea se orientează spre diferite frecvenţe sau că îşi grăbesc creşterea atunci când o altă specie cu care se află în competiţie este plantată în apropiere sau chiar că pot comunica între ele atunci când se ivește un pericol.
„Gândesc și iau hotărâri ca oamenii”
Botanistul George Bassel, unul dintre autorii cercetării, arată că „plantele sunt ca oamenii, în sensul că trebuie să gândească şi să ia decizii în acelaşi mod în care facem şi noi”. Potrivit cercetătorilor, la nivelul semințelor plantelor, decizia are loc cu ajutorul unui număr mic de celule, care acţionează la fel ca acelea din sistemul nervos al oamenilor. Cifrele sunt relevante: într-o sămânţă cu 3.000-4.000 de celule, între 25 şi 40 dintre acestea au un rol în procesarea hormonilor. Iar când, în acord cu condițiile de mediu, partea din „creier” responsabilă cu germinarea decide, semințele încolțesc. „Rezultatele noastre relevă o separare crucială între centrii care iau deciziile la nivelul plantelor. La oameni, această separare se face prin introducerea unei etape de întârziere, când eliminăm semnalele exterioare zgomotoase și sporim concentrarea pe luarea deciziilor”, argumentează Bassel.