de Andrei Dicu şi Alexandru Brădescu
Portretul Mariei Davila, prima soţie a lui Carol Davila, păstrează un secret dureros. Pictura, realizată de Theodor Aman, aminteşte o poveste de dragoste tragică şi continuată, parcă, de un blestem. Realizat în 1864, tabloul se află în prezent la Casa Aman din Bucureşti.
Carol şi Maria Marsile, o iubire interzisă!
Medicul Carol Davila este celebru pentru că a organizat medicina românească. Sosit la Bucureşti la 13 aprilie 1853, doctorul franco-italian Charles-Antoine-François Davila (născut la Parma, în 1828) a fost rapid „adoptat” de viaţa boemă dusă de francezii stabiliţi în ţară, dar şi de „crema” boierimii autohtone. Printre tinerele din societatea pe care o frecventa Davila se afla şi Maria, fiica doctorului Marsile, un medic francez. Rămasă orfană, doar cu mama sa, Maria s-a lovit de încăpăţânarea acesteia, care s-a opus categoric relaţiei cu Davila. După cinci ani de la primul refuz, deşi Carol rămăsese în relaţii reci cu Sultana Marsile, Maria respingea orice altă partidă. Trecuseră deja câţiva ani de când sora sa mai mică se căsătorise, şi situaţia devenise frustrantă.
Căsătorie în secret, în casa doamnei Câmpineanu
În ianuarie 1858, Carol şi Maria s-au revăzut la un bal şi au hotărât să se căsătorească, în ciuda refuzului mamei fetei. Aceasta nu se lăsase convinsă nici măcar de devotamentul tânărului doctor, care o îngrijise pe Maria când aceasta se îmbolnăvise grav. Cei doi s-au căsătorit pe ascuns, în casa doamnei Câm- pineanu, mătuşa fetei, iar ceremonia a fost dublă, pentru că mireasa era ortodoxă, iar mirele, catolic. Însă fericirea lor s-a sfârşit brusc. În martie 1860, Maria Davila a murit la naşterea copilului lor, micuţa Maria. Davila a fost profund afectat, percepând situaţia inclusiv ca pe un blestem, amintindu-i de propria sa experienţă de viaţă: şi el era orfan şi crescuse printre străini. Atunci s-a hotărât să înfiinţeze, în propria casă, un orfelinat. Dar tragedia nu se încheiase. La trei săptămâni de la moartea Mariei avea să moară şi fiica lor...
Autorul unor pânze istorice
Carol Davila şi Theodor Aman au fost prieteni apropiaţi. În calitate de inspector general şi de director al Serviciilor Spitalelor Civile, Davila i-a comandat lui Aman numeroase pânze. Găsim referiri în „Catalogul Muzeului Aman”, întocmit în 1908 de Alexandru Tzigara-Samurcaş, directorul de atunci al muzeului: „În 1863, Theodor Aman a fost rugat de doctorul Davila să execute pentru Eforia (n.r. - Administraţia) Spitalelor portretele fondatorilor acestor aşezăminte. În asemenea condiţiuni i-a pictat pe Grigore Ghica, pe Spătarul Mihail Cantacuzino, pe Mihail Racoviţă şi pe Maria Davila”.
Ctitorul Azilului „Elena Doamna“
Davila nu era înstărit, iar orfelinatul a fost subvenţionat cu averea lăsată de Maria. Aşa se explică de ce, după patru ani de la moartea primei sale soţii, când Carol se recăsătorise şi avea trei copii, a pus la loc de cinste, în galeria donatorilor de la Azilul „Elena Doamna”, portretul Mariei. Perioada coincide cu aceea în care Eforia Spitalelor a comandat portretele primilor fondatori ai aşezămintelor de binefacere. Portretul doamnei Davila este realizat după o fotografie făcută în Franţa. Maria (sau Marie, datorită originii franceze a tatălui său) petrecuse mult timp în Franţa, acolo unde, de altfel, şi studiase. Trebuie adăugat că nu există nicio referire istorică la alte portrete ale Mariei, în afara celui realizat de Aman.