de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu
Unele dintre dezastrele majore consemnate de istoria omenirii, tragedii în care și-au pierdut viața sute, chiar mii de oameni, au o tușă de supranatural.
„Sentiment straniu” față de Titanic
Scufundarea Titanicului fascinează încă. Pe lângă valurile de speculații există totuși și unele dovezi în sprijinul faptului că însuși căpitanul Edward J. Smith nu a vrut cu niciun chip, în mod inexplicabil, să se afle la comanda navei considerate cea mai avansată a timpului său și pentru care alți căpitani ar fi dat orice. Totuși, o colecție de scrisori ale lui Smith, vândute în 2016, arată că era profund nemulțumit de faptul că fusese desemnat să se afle la cârma Titanicului. „Nu-mi place nava aceasta. Am un sentiment straniu, neplăcut vizavi de ea”, îi scria căpitanul surorii sale imediat după ce văzuse vasul nou-nouț, sclipitor și considerat indestructibil. Presentimentul lui Smith (și erorile sale...) s-a transformat într-unul dintre cele mai mari dezastre maritime, care a costat viețile a circa 1.500 de oameni. Mai mult, se pare că Smith bântuie Marina britanică - cel puțin așa susține ofițerul secund Leonard Bishop, care afirmă că l-a văzut pe celebrul lup de mare și chiar i-a auzit accentul britanic la bordul navei Winterhaven... în 1977!
Fantoma bătăliei de pe Somme
La finalul crâncenei încleștări de pe Somme, din 1915, care a durat peste patru luni, mai bine de un milion de militari își pierduseră viața. Cu 13 zile înainte de debutul acestui masacru, soldații Batalionului al II-lea al Regimentului britanic Suffolk au fost martorii unui fenomen inexplicabil, relatat de căpitanul W.E. Newcombe la sfârșitul Primului Război Mondial. Ostașii au văzut o lumină albă orbitoare care s-a ridicat din zona de tranșee numită „pământul nimănui”, ce îi separa de trupele germane. Apoi lumina a luat formă umană, și militarii l-au putut recunoaște pe lordul Kitchener, cel care trona pe toate afișele care îndemnau soldații să se înroleze și care decedase cu o lună înaintea bătăliei. Fantoma a început să se deplaseze ca și cum ar fi inspectat trupele, apoi și-a întors fața spre zona cu germani - unii dintre ei au declarat ulterior că l-au văzut de asemenea -, iar aceștia au încetat brusc să tragă. A fost momentul care le-a permis artileriștilor britanici să vină în sprijinul infanteriștilor din tranșee.
Spiritele și prăbușirea zborului 191
Viața nu a fost ușoară pentru locuitorii din apropierea aeroportului internațional O’Hare, din Chicago, după prăbușirea avionului McDonnell Douglas DC-10, al American Airlines, care avea să coste viața tuturor celor 271 de pasageri de la bord, plus două persoane de la sol. Oamenii auzeau bătăi la ușă, apoi vizitatori necunoscuți le explicau că „trebuie să facă legătura cu alt zbor” sau că au nevoie „să-și găsească bagajele”. Apoi cei apăruți în prag dispăreau într-o clipită, ca și cum n-ar fi fost. Mai mult, motocicliștii care au trecut prin zona aeroportului au afirmat că au văzut lumini ciudate și fantome hoinărind pe marginea drumului, iar pe aeroport se auzeau țipete venite de pe câmpul din apropiere. Pentru că toată această activitate paranormală continuă și astăzi, deși au trecut aproape patru decenii de la dezastrul zborului cu pricina, o companie locală de turism oferă tururi cu șanse de a întâlni fantome pentru toți doritorii de senzații tari.
Vaietele inexplicabile de la metrou
Când s-a propus construirea liniilor subterane de metrou în Londra secolului al XIX-lea, foarte multe voci s-au opus, considerând că săparea de tuneluri subterane „va deranja și va mânia diavolul”. În plus, odată cu debutul lucrărilor, tunelurile au trebuit să treacă prin vechi locuri de îngropăciune. De pildă, Aldgate Station este direct legată de 238 de morminte descoperite în 2005, când s-a constatat că multe rămășițe au fost pur și simplu tăiate în două de săpăturile pentru stația de metrou respectivă. Nu este de mirare, în aceste condiții, că Aldgate este un spațiu al paranormalului, unde se întâmplă incidente stranii, notate de muncitori în jurnalele lor. Astfel, unul dintre ei a alunecat și a căzut pe șine. 20.000 de volți i-au trecut prin corp, dar, miraculos, a supraviețuit. Mai târziu, colegii i-au povestit că fantoma unei femei a îngenuncheat și i-a ținut capul cu câteva clipe înainte să atingă linia electrificată. Apoi, în 1943, după o alarmă falsă a unor sirene (în plin război!), 173 de oameni și-au pierdut viața în panica generată de sunetul ascuțit. De atunci, muncitorii din stația de metrou Tube nu mai vor să lucreze noaptea, din pricina urletelor de femei și de copii care se aud în subteran. Iar după incendiul de la stația King’s Cross, din 1987, când 31 de oameni au pierit, există nenumărate mărturii ale celor care călătoresc cu metroul și care povestesc că văd o femeie care ridică mâinile și începe să strige cu disperare. Când oamenii se reped s-o ajute, dispare imediat.
Oamenii-fluturi care protejează sinistraţi
Poveștile despre oamenii-fluturi care apără locuitorii din Joplin, Missouri, de tornade și îi liniștesc după tecerea acestora sunt aproape un fapt curent. Cea mai recentă ocazie pentru aceste întruchipări de a-și da măsura bunăvoinței față de oameni a fost cu ocazia tornadei ucigătoare din 2011, când au pierit peste 160 de oameni și localitatea a fost aproape pusă la pământ. De atunci, nenumărate mărturii despre oamenii-fluturi detaliază intervenții cu rol de protecție ale unor „ființe angelice” care îi țin pe oameni în siguranță și îi mângâie pe copiii care suferă. De altfel, cei mici au spus cu toții după dezastrul din urmă cu șase ani că au văzut aceste întruchipări și că acestea i-au alinat și le-au gonit spaimele.