de Andrei Dicu şi Adrian Barna

Povestea spune că, pe măsură ce toate fabricile din oraşul polonez Łódź angajau tot mai mulţi muncitori din zona rurală şi populaţia era în continuă creştere, urbea suferea de multe „boli” specifice secolului al XIX-lea: mahalale, bordeluri şi crime de o brutalitate ieşită din comun, rămase neelucidate. Se pare că Łódź ar fi şi acum bântuit de aceste năpaste, în lipsa geniului unui anume Oswald Lugenmetzger...

Călătorie în viitor prin puterea minţii!

E bine ca, încă de la început, să precizăm că numele „Oswald Lugenmetzger” este, de fapt, pseudonimul unui medic legist, care a dorit să nu-şi divulge adevărata identitate, din motive lesne de înţeles, legate de propria protecţie. Oswald a lovit în plin cercurile de crimă organizată, descoperind care le erau furnizorii şi clienţii, a specificat, de asemenea, ce tip anume de aliaj trebuie folosit pentru fabricarea insignelor de poliţie (pentru protecţia împotriva energiilor negative) şi a salvat mai multe tinere din sclavia prostituţiei, utilizând metafizica de tip kantian, dar adevărata sa specializare era rezolvarea cazurilor de crimă. Deseori afla cine urma să fie criminalul înainte chiar ca acesta să fi înfăptuit crima, moment în care mai era nevoie doar de prezenţa unui ofiţer trimis la locul cu pricina, care aştepta doar încercarea de înfăptuire a omorului, după care îl aresta pe infractor. Cum reuşea el să facă acest miracol? Uşor, am spune: pur şi simplu îşi impunea să uite tot ce i s-a întâmplat până în prezent şi să se transpună în viitor cu puterea minţii. Astfel, putea empatiza cu viitoarele victime şi chiar cu agresorii, iar problema era rezolvată... Se spune că, intervievat în legătură cu tehnica sa originală şi rugat să răspundă dacă este vorba despre rezultatul studiului în anumite ştiinţe sau de abilităţi paranormale, Oswald ar fi răspuns evaziv: „Nu e chiar ceva nemaiauzit ca, după o îndelungată strădanie, atunci când lumea se minunează că ai ajuns prea departe, oamenilor să le treacă prin minte întrebarea dacă şi în ce chip o asemenea ştiinţă este, de fapt, un miracol...”.

Un „boom” economic-consumist

Efectul pe care Lugenmetzger l-a avut asupra lumii interlope criminale nu a scăpat neobservat. În curând, o întreagă industrie de ziare tabloide, de literatură de consum, de biografii ale victimelor şi de reconstituiri teatrale ale crimelor a început să se dezvolte pe baza reuşitelor sale. Mii de oameni care voiau să devină detectivi au cumpărat „trusa de bază”, care conţinea o lupă, un echipament de citire a amprentelor şi o copie a volumului „Prolegomene la orice metafizică viitoare”, de Immanuel Kant. N-a trecut mult şi, în anul 1912, o treime din economia oraşului Łódź era susţinută de detectivi.

Academia Modernă a Detectivilor

Ca răspuns la acest circ de prost gust, pentru că majoritatea proaspeţilor detectivi erau, de fapt, nişte ageamii, Lugenmetzger a înfiinţat Şcoala de Medicină Legală din Łódź, stârnind senzaţie. Dar, după Primul Război Mondial, stilul său cerebral a devenit din ce în ce mai demodat. Spre deosebire de instituţia înfiinţată de el, Academia Modernă a Detectivilor oferea o abordare cu dublu tăiş, a implicării emoţionale, care evita raţionarea „antiseptică”. Până la finalul anilor ’20, ambele şcoli reuşiseră în scopul propus, după orice standard. Ratele de detectare a crimelor deveniseră stratosferice, iar bandiţii părăseau în masă oraşul Łódź pentru alte localităţi, mai puţin exigente. Rata scăzută a crimelor a afectat grav industria detectivistică a oraşului, punând în pericol economia locală. Ziarele criticau aspru laşitatea criminalilor care părăseau oraşul, iar trustul Nieruchomosci, specializat în mass-media, imobiliare, dar şi în comerţ, s-a folosit de influenţa sa pentru a promova o varietate de remedii, printre care „truse de bază pentru criminali”, „oferte de sponsorizare pentru inamici eleganţi” şi reviste pentru femei care prezentau articole de genul „Zece feluri în care poţi afla dacă bărbatul te înşală (şi merită să moară)”.

Lumânări pentru sufletul lui Oswald

În anii ’30, privaţiunile economice şi starea tensionată provocată în întreaga Europă, dar mai ales în Polonia, de pericolul iminent al expansiunii Germaniei hitleriste şi a Rusiei comuniste au adus rata criminalităţii din nou în vârf, astfel că… oraşul Łódź prospera pe vechiul model. Pe măsură ce imigranţii violenţi şi entuziasmaţi de sistemul de detecţie umpleau urbea s-a creat o ierarhie a infractorilor. Pungaşii nemulţumiţi şi încornoraţii furioşi care recurgeau la violenţă erau dispreţuiţi în branşă, iar adevăraţii „artişti ai crimei” veneau cu scheme mult mai elaborate. Atât criminalii, cât şi detectivii au început să poarte costumaţii extravagante, asemenea gangsterilor din America sau mafioţilor din Italia şi şi-au ales porecle exotice, în încercarea de a se diferenţia de turma neinteresantă. În schimb, Al Doilea Război Mondial a venit ca o lovitură pentru detectivismul amatoricesc şi, pe timpul regimului comunist, acesta a fost interzis, pe motiv că este „o formă de burghezie sentimentalistă”. Munca de detectiv la fel ca şi activitatea de criminal deveniseră la fel de mohorâte ca şi nesfârşitele coloane de blocuri de beton care crescuseră în jurul furnalelor din Łódź. Disidenţii aprindeau lumânări pentru sufletul lui Lugenmetzger şi distribuiau copii ilegale cu adevăratele povestiri despre rezolvarea crimelor.

Azi e jale în Łódź: 450 de condamnări la 100.000 de persoane

După Revoluţiile care au marcat Europa în anii ’89-’90, oamenii sperau ca Łódź să revină la cultura unică a rezolvării crimelor şi a detecţiei de dinainte de război promovată de Lugenmetzger. Dar, pe măsură ce tinerii din oraş au abordat stilul american de crime în serie, împreună cu aşa-numita „cultură McDonald’s şi MTV”, s-au plictisit de rezolvarea cazurilor de crimă. Intelectualii de la Universitatea din Łódź au declarat detecţia ca fiind o încercare învechită de a impune o naraţiune atotcuprinzătoare la primul semn de crimă şi, astfel, legenda lui Lugenmetzger s-a stins. Rezultatul? În prezent, Łódź - cel de-al treilea mare oraş al Poloniei, cu o populaţie de aproape 700.000 de locuitori - este o urbe cu mulţi criminali şi cu foarte puţini detectivi, rata infracţionalităţii fiind de aproximativ 450 de condamnări la 100.000 de persoane.

„Oamenilor le trece prin minte întrebarea dacă şi în ce chip o asemenea ştiinţă este, de fapt, un miracol...“ (Oswald Lugenmetzger)

Kant: „Raţiunea a dărâmat turnul“

Marele filosof Immanuel Kant, autorul „Prolegomenelor la orice metafizică viitoare”, cartea care a stat la baza tehnicii misterioase a lui Lugenmetzger, scria, referitor la lucrarea sa: „Ţinta mea este de a-i convinge pe toţi cei care cred că merită să te îndeletniceşti cu metafizica de faptul că este neapărat necesar ca ei să-şi întrerupă, pentru o vreme, toate activităţile, să nu mai ţină seama de cele ce s-au înfăptuit în prezent şi să-şi pună mai întâi de toate întrebarea: «Este metafizica, în genere, posibilă?». Raţiunea umană este atât de dornică să construiască, încât, în mai multe rânduri, ea a ridicat deja turnul, iar apoi l-a dărâmat pentru a afla cum îi sunt alcătuite temeliile”.