de Andrei Dicu şi Adrian Barna
În 2016, un grup de oameni de ştiinţă amatori, care lucrează în cadrul proiectului „Planet Hunters” (n.r. - vânătorii de planete), a descoperit un astru straniu, despre care s-a spus că, din pricina variaţiilor neaşteptate şi inexplicabile de luminozitate, ar putea fi o structură gigantică, „fabricată” de o civilizaţie extraterestră. Se pare însă că, anul acesta, misterul a fost dezlegat...
Planet Hunters: Oamenii care au învins computerele!
La început a fost... telescopul spaţial Kepler, a cărui misiune este căutarea planetelor extrasolare. Mai exact, acesta monitorizează aproximativ 145.000 de stele situate în constelaţia Cygnus. Pentru a identifica planetele care se rotesc în jurul acestor astre, telescopul Kepler utilizează metoda tranzitului, în sensul în care se măsoară variaţiile de luminozitate ale stelelor atunci când prin faţa lor trece o planetă. Până acum, 2.300 de planete extrasolare au fost identificate cu ajutorul lui Kepler. În general, sunt folosite computere pentru analizarea rapidă a curbelor de luminozitate, dar metoda nu dă, întotdeauna roade, fapt confirmat şi de profesorul Meg Schwamb, de la Universitatea Yale: „Computerele sunt eficiente pentru a găsi lucrurile pe care au fost programate să le caute. În schimb, creierul uman are, pe lângă capacitatea de a identifica modele, şi pe aceea de a descoperi lucruri stranii sau unice, depăşind nivelul de performanţă al calculatoarelor”. Tocmai din acest motiv a fost lansat Programul Planet Hunters, în care toţi pasionaţii de explorarea Universului erau invitaţi să devină cercetători amatori şi să pornească în căutarea planetelor extrasolare, folosind datele transmise de Kepler. Ei bine, astfel a fost des- coperită o stea cu un „comportament” foarte bizar.
Variaţii ciudate ale luminozităţii
Aflat la aproximativ 1.280 de ani-lumină distanţă de Terra şi având numele de catalog KIC8462852, astrul prezenta variaţii ciudate ale luminozităţii, după cum au putut observa cercetătorii din organizaţia Planet Hunters. „Pe timpul desfăşurării misiunii Kepler, s-au constatat scăderi neregulate şi neperiodice ale fluxului de lumină provenit de la această stea, cu valori mai mari de 20% faţă de o stea obişnuită. Scăderea luminozităţii avea durate cuprinse între 5 şi 80 de zile”, se arată în constatările cercetătorilor. Trebuie menţionat că, atunci când o planetă trece prin faţa astrului său central, curba de variaţie a luminozităţii are o formă simetrică, asemănătoare cu forma literei „U”. De asemenea, scăderea luminozităţii se produce periodic, fapt care ne oferă informaţii despre perioada orbitală a planetei. În plus, variaţia de luminozitate este foarte mică, rareori depăşind 1%. Din acest motiv, KIC8462852 a fost considerată, încă de la început, o stea misterioasă, „creată”, de ce nu, de entităţi extraterestre.
Freeman Dyson, „părintele” teoriei planetelor „alien”
Ipoteza fascinantă a stelelor şi chiar a planetelor cu origini extraterestre nu este deloc recentă. La 3 iunie 1960, cunoscutul fizician Freeman Dyson publica, în revista „Science” un articol intitulat „Căutarea surselor stelare artificiale de radiaţii infraroşii”. Fără a intra însă în detalii tehnice, savantul american arăta că, pe măsură ce o civilizaţie tehnologică se dezvoltă, necesităţile energetice ale acesteia cresc, exponenţial. Pentru a satisface aceste cerinţe, ea va fi nevoită să utilizeze toată energia emisă de astrul central, cum ar fi, spre exemplu, Soarele, în sistemul nostru solar. Dyson a scris că, „în cazul unei civilizaţii aflate într-un sistem planetar similar cu «familiara» noastră «Cale Lactee», ea va putea să distribuie o masă de materie echivalentă cu cea a lui Jupiter, pentru a realiza un înveliş sferic la o distanţă dublă faţă de distanţa Pământ-Soare, care va avea o asemenea grosime încât densitatea sa ar fi 200 de grame pe centimetru de suprafaţă, la o grosime de doi-trei metri. Un asemenea înveliş sferic ar fi confortabil pentru locuit şi ar putea conţine toate aparatele necesare pentru a exploata energia venită de la astrul central”.
Reţeaua Las Cumbres vine în ajutor
O altă propunere interesantă a cercetătorilor amatori a fost folosirea reţelei globale de telescoape Las Cumbres, pentru monitorizarea continuă a stelei, numai că asta ar presupune costuri pentru închirierea aparaturii. Din acest motiv, ei au solicitat donaţii, pentru a izbuti să strângă cei 100.000 de dolari pentru monitorizarea „Stelei lui Tabby”. Las Cumbres este o reţea privată, nonprofit, de telescoape robotizate, distribuite în ambele emisfere. Pentru anumite obiecte cereşti, reţeaua de telescoape permite observarea continuă. Folosind un soft specializat, reţeaua se comportă ca şi când ar fi un singur observator. În plus, steaua ar putea fi monitorizată pe o varietate de culori, iar datele ar fi obţinute în timp real, iar atunci când strălucirea stelei va coborî sub un anumit prag, s-ar putea declanşa colectarea mai multor informaţii prin reţeaua de telescoape Las Cumbers. Ei bine, odată distribuite în spaţiul public aceste informaţii, cei 100.000 de dolari s-au strâns cât ai zice... „Tabby”.
O performanţă esenţială
„Steaua lui Tabby” rămâne un mister. Însă, dincolo de asta, ea marchează un fenomen esenţial, şi anume implicarea oamenilor de ştiinţă amatori în progresul cercetării. De altfel, în raportul NASA despre descoperirea făcută de Planet Hunters se menţionează: „Dacă nu ar fi existat cercetătorii amatori, care să privească Universul fără prejudecăţi, atunci această stea neobişnuită ar fi fost trecută cu vederea. Dacă aceşti cercetători nu ar fi avut sprijinul public pentru a realiza aceste măsurători, atunci nici noi nu am avea la dispoziţie datele graţie cărora încercăm să desluşim misterul stelei. Am ridicat doar un colţ al cortinei şi am văzut un colţ al scenei, dar acesta e numai începutul”.
Tabetha S. Boyajian, „naşa“ astrului
KIC8462852 a primit porecla „Steaua lui Tabby” după numele autoarei principale a raportului Planet Hunters, Tabetha S. Boyajian. I s-a mai spus şi „WTF”, de la expresia „where is the flux?” (n.r. - „unde este fluxul”). Susţinătorii teoriei potrivit căreia steaua are o provenienţă de natură extraterestră se bazează, în general, pe excesul de radiaţie infraroşie, care poate fi explicat prin existenţa unui nor enorm din fragmente de cometă şi de praf aflate într-o orbită creată artificial şi care nu provine din constelaţia noastră, dar care a fost „purtată” aici. S-a mai sugerat, aşa cum spuneam, că modificările de luminozitate se datorează activităţii unor inteligenţe extraterestre. Institutul SETI („Search for Extra Terrestrial Intelligence” sau căutarea inteligenţei extraterestre) a organizat, în acest sens, o cercetare preliminară radio a sistemului KIC8462852, dar nu a găsit dovezi ale unor semnale radio artificiale care ar putea rezulta în urma activităţilor tehnologice.