Main menu

header

679 20 1de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu

Printre numeroasele tipuri de istorii referitoare la fenomenele misterioase, paranormale, care ne înconjoară, există și o serie de teorii potrivit cărora există în adâncul Pământului civilizații mult mai avansate, care trăiesc adaptate la condițiile din miezul Terrei, în orașe construite special.

Teoria Pământului gol pe dinăuntru

Ipotezele referitoare la existența unor civilizații subterane, cu orașe misterioase pline de oameni avansați, care comunică telepatic, au un punct de plecare comun: teoria că Pământul ar fi gol pe dinăuntru. Este o credință care răstoarnă tot ceea ce se știe, din punct de vedere geologic, despre Planeta Albastră, întrucât contrazice existența miezului acesteia. Iar în interior, potrivit promotorilor acestei credințe, ar exista chiar un Soare de mai mici dimensiuni, civilizații necunoscute, creaturi fantastice și societăți foarte avansate. Singura „necunoscută” pare a fi rămas poarta de intrare spre această lume misterioasă.

Giganții din Agartha „cunosc secretul nemuririi”

679 20 2Una dintre teoriile mai detaliate despre existența civilizațiilor subterane se referă la giganții din Agartha și la traiul lor într-o rețea de tuneluri care leagă orașe împânzite sub scoarța întregii lumi. Potrivit unor mărturii ale viceamiralului american Richard Byrd, sub ghețurile arctice ar sălășlui o civilizație extraterestră complet necunoscută, la care se poate ajunge printr-o fisură de la Polul Nord și ai cărei membri sunt giganți de 3,65 m înălțime. Întâlnirea reprezentantului Marinei SUA cu membrii acestei societăți a fost una cel puțin surprinzătoare, întrucât omenirii i s-a adus la cunoștință că „în cea mai neagră perioadă a istoriei sale” i se va veni în ajutor cu „cantități nelimitate de hrană, de resurse și de energie”. Detaliile furnizate de Byrd nu includ totuși nici cele mai elementare explicații despre felul în care au ajuns acei extratereștri să trăiască în miezul Terrei, de unde vin, de ce vor să ajute omenirea și care ar putea fi momentul când va interveni momentul fatidic care va cere intervenția lor. Byrd a declarat într-un interviu, în anul 1974, că dincolo de Polul Nord a întâlnit o zonă cu climă foarte caldă, cu vegetaţie, munţi, lacuri şi râuri. „Oamenii care locuiesc aici comunică prin telepatie. De fapt, ei nu trăiesc la suprafaţă. Sub Pământ există un oraş foarte mare, cu milioane de locuitori, care se numeşte Agartha”, scria Byrd în jurnalul său secret.

Un fost agent CIA confirmă

Aceste însemnări au fost date publicităţii chiar de fostul agent CIA Virgil Armstrong, care susţine că Byrd a locuit în Agartha vreme de aproape o lună şi că „civilizaţia subterană este superioară nouă”. Armstrong a spus că farfuriile zburătoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvăluită Pentagonului, „avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunoştinţe avansate”. El a adăugat că, imediat după descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secrete şi s-a dispus ca în zona intrării în oraşul subteran să fie amplasate baze militare americane care să nu lase sub nicio formă intruşii să pătrundă. Amiralul Byrd subliniază de mai multe ori în jurnal că în subteran locuiesc „oameni care cunosc secretul nemuririi trupului”.

Regatele de cristal

679 20 3Recenta declasificare a unor date radar care au penetrat scoarța terestră a dat „apă la moară” susținătorilor teoriei potrivit căreia celebrele regate de cristal chiar au existat pe vremea Egiptului Antic, fiind o reflectare subterană a măreției civilizației de la suprafață. Mai exact, în adâncuri se puteau vedea, dacă ar fi fost posibil, edificii și structuri din cristal, regate ale unor societăți suficient de avansate încât să se afle la mare distanță față de celelalte societăți subterane, tot așa cum vechii egipteni își depășeau cu mult era. Orașele acestor regate se întindeau în multe locuri sub suprafața Pământului, iar membrii lor au fost atât de avansați, încât nu au simțit niciodată nevoia să pretindă teritoriile de deasupra.

Observatorii din adâncuri

La fel de neinteresați de cuceriri și de ascensiune se dovedesc și membrii unei alte civilizații în care cred susținătorii teoriilor lumilor subterane: observatorii extratereștri din adâncuri. Aceștia ar fi descoperit secretul resurselor ine- puizabile, precum și călătoria cu viteza luminii, așa că au la îndemână mijloacele de a trăi și nu se amestecă niciodată în conflictele și în foametea de la suprafață. Sunt considerați simpli observa- tori, neafectați de calamitățile „de sus”.

Potrivit unor legende ale triburilor de indieni americani Oneida, Wichita și Creek, strămoșii lor ar fi fost reprezentanți ai unor societăți care trăiau în subteran. Deși relatările diferă întrucâtva, rămâne inexplicabil cum de triburi diferite, aflate la mare distanță, cred același lucru

Naziştii ar fi descoperit o civilizaţie secretă

Una dintre cele mai stranii teorii este cea referitoare la desele contacte ale regimului nazist cu o societate subterană către care ar fi descoperit intrarea. Există chiar anumite hărți care duc cu gândul spre o astfel de eventualitate și care se referă tot la regiunea arctică. Potrivit acestor ipoteze, un vas german ar fi trimis un mesaj acestei societăți subterane, cerându-i să-i ajute pe acoliții lui Hitler să cucerească tot Pământul. Ce a urmat se cunoaște, dar mulți spun că nu este exclus ca fostul dictator să nu fi murit, ci să se fi ascuns în adâncuri și poate chiar să trăiască și azi...

Oraşul misterios Derinkuyu

În provincia turcă Nevşehir există un oraș subteran a cărui edificare nu ar fi fost posibilă cu tehnologia de la momentul construcției sale - secolul al VIII-lea î.Hr. Este poziționat la 76 de metri sub suprafața terestră, are un sistem complex de ziduri și de clădiri care coboară la o adâncime de 18 etaje. Structura este atât de versatilă și de bine construită, încât poate adăposti și astăzi circa 20.000 de persoane, cu rezerve de alimente și de apă, cu tot. Are camere speciale pentru prese de ulei, grajduri, pivnițe, cămări pentru hrană, odăi, chiar și capele pentru rugăciune. Sistemul de ventilație are o înălțime de 55 de metri, iar la cel mai adânc nivel se află o biserică în formă de cruce. Din 1969, de când a fost deschis pentru public, doar o jumătate din cuprinsul său poate fi vizitat, restul rămânând până astăzi un mister.