Main menu

header

769 25 1de Sorin Dumitrescu şi Eduard Popa

Infinitatea spațiului cosmic este cea mai misterioasă chestiune la care poate reflecta omenirea. Este puțin probabil că vom reuși să explorăm această dimensiune înainte de sfârșitul zilelor. Din când în când, apare câte un corp ceresc misterios sau observăm vreo anomalie inexplicabilă şi rareori avem răspunsuri pentru aceste mistere. Numai că unele fenomene sunt atât de ciudate, încât ar putea fi (și chiar sunt văzute ca) dovezi ale existenței vieții inteligente „undeva, acolo sus”, printre stele.

Oumuamua

În octombrie 2017, astronomii au detectat un obiect misterios plutind prin Sistemul Solar. L-au botezat Oumuamua (care înseamnă „iscoadă, spion” în limba hawaiiană). Obiectul a zburat aproape de Soare - ajungând la o pătrime din distanța dintre Pământ și Soare -, după care a accelerat brusc și a plecat din sistemul nostru solar. Oumuamua este un obiect mic, estimat la 230 pe 35 de metri. Are o culoare roșu închis, similar cu obiectele din exteriorul sistemului solar. Oumuamua se mișcă atât de repede în raport cu Soarele, încât nu există nicio șansă ca acesta să provină din Sistemul Solar. De asemenea, înseamnă că Oumuamua nu poate fi capturat într-o orbită solară, așa că în cele din urmă va părăsi Sistemul Solar și va relua călătoria prin spațiul interstelar. Sistemul de origine al lui Oumuamua și timpul petrecut în deplasare printre stele sunt necunoscute.

Astronomii nu ştiu ce este Oumuamua

Lumina pe care o reflectă este multiplicată cu 10 la fiecare 7,3 ore, fapt ce sugerează că are o mișcare circulară și o lungime de zece ori superioară lățimii sale. Forma sa este mult mai alungită decât a tuturor obiectelor stelare cunoscute în jurul planetelor noastre. O primă estimare ar da un diametru probabil de 400 de metri, apoi raza sa medie a fost recalculată la în jur de 100 de metri la o lungime de circa 800 de metri. La descoperire, obiectul călătorea cu 25,5 kilometri pe secundă (9 septembrie 2017), apoi, în momentul în care era cel mai aproape de Soarele nostru (a cărui gravitate i-a modificat traiectoria, accelerându-i mișcarea), pe când se afla la nu mai mult de 60 de ori distanța până la Lună, el a accelerat și a atins viteza de 44 de kilometri pe secundă. Astronomii nu știu ce este Oumuamua sau care este cauza accelerării sale bruște. Unii au spus că este o cometă neobișnuită. Alții cred că este un asteroid, o planetă care nu s-a format în întregime, o navă solară sau o bucată mare de gheață care s-a desprins de pe o planetă distrusă. Shmuel Bialy și Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, suspectează că Oumuamua este o navă spațială alimentată cu energie solară. Bialy și Loeb cred că nava a fost construită de extratereștri pentru a explora sistemul nostru solar.

Ar putea fi prima planetă neformată

Însă unii astronomi nu sunt de acord. Zdenek Sekanina, de la NASA, crede că Oumuamua este o cometă de gheață fără coadă. Sekanina spune că Oumuamua a pierdut apa și gazele care ar fi format coada sa atunci când a zburat prea aproape de Soare. Gregory Laughlin și echipa lui de la Universitatea Yale sunt de acord că obiectul este format din gheață, deși nu cred că este o cometă. Ei presupun că Oumuamua făcea parte dintr-o planetă înghețată care a fost distrusă după ce s-a apropiat prea mult de o planetă mai mare. Amaya Moro-Martin, de la Institutul de Știință a Telescopului Spațial, crede că Oumuamua este o rămășiță a unei planete parțial formate. Moro-Martin și echipa lui bănuiesc că planeta încă se forma atunci când a fost aruncată în afara sistemului său stelar. Dacă este adevărat, atunci Oumuamua este prima planetă neformată pe deplin pe care am întâlnit-o.

Şuvoiul întunecat

769 25 2Astronomii au identificat un grup de galaxii îndepărtate care călătoresc cu o viteză de peste 1,6 milioane de kilometri pe oră. Savanții nu știu cum și de ce galaxiile se deplasează atât de repede sau în ce direcție se îndreaptă. S-au hotărât să numească această deplasare misterioasă „curgerea întunecată” sau „șuvoiul întunecat”. Astronomii opinează că fenomenul este cauzat de un corp celest masiv. Deocamdată, galaxiile se îndepărtează de Pământ, însă astronomii nu exclud posibilitatea ca fenomenul să-și schimbe direcția și să se deplaseze către Pământ în viitor.

Vaca stelară

769 25 3În iunie 2018, undeva în constelația Hercule, aflată la distanța de 200 de milioane de ani-lumină, a apărut o strălucire puternică. Fenomenul era atât de strălucitor, încât era echivalent cu lumina emisă de 100 de supernove. Savanții au numit fenomenul „AT2018cow” sau, mai simplu, „Vaca”. Strălucirea a persistat timp de două săptămâni, după care a început să se estompeze. Astronomii au analizat undele X și ultraviolet emise de strălucire și au ajuns la concluzia că erau cauzate de o gaură neagră care consuma o stea pitică albă (steaua pitică albă este ceea ce rămâne după ce moarte o stea mică). Totuși, alții cred că „Vaca” a fost cauzată de o gaură neagră sau de o stea de neutroni formată după moartea unei stele.

Supervidul

769 25 4Spațiul este plin cu zone goale numite „viduri”. Unele sunt atât de mari, încât sunt numite „superviduri”. Un supervid obișnuit ar putea conține 10.000 de galaxii, însă, de obicei, nu este destul de dens pentru asta. Unul dintre aceste superviduri este unul dintre cele mai mari lucruri descoperite în spațiu. Situat la distanța de trei miliarde de ani-lumină, supervidul este atât de mare, încât obiectele au nevoie de sute de milioane de ani ca să-l traverseze - chiar dacă obiectul călătorește cu viteza luminii. Savanții au avut nevoie de hărți tridimensionale pentru a localiza și a studia supervidul. Interesant este faptul că savanții au descoperit că supervidul ar putea să acapareze energie de la obiectele luminoase care călătoresc prin el. De asemenea, va continua să se mărească pe măsură ce universul se extinde.

Oamenii de ştiinţă nu pot explica existenţa unor fenomene sau a unor obiecte observate în univers

Steaua zombi

769 25 5O supernovă este explozia masivă care apare atunci când o stea rămâne fără combustibil. Este un fenomen care anunță începutul sfârșitului unei stele. Însă savanții au descoperit că lucrurile nu stau întotdeauna astfel. În 1954, astronomii au observat cum steaua masivă „iPTF14hls”, aflată la distanța de 500 de milioane de ani-lumină, explodează și devine o supernovă strălucitoare. În 2014, aceeași stea a explodat din nou într-o supernovă. Inițial, astronomul Iair Arcavi a crezut că supernova din 2014 era cauzată de o altă stea, care reușise cumva să călătorească în locul stelei care explodase în 1954. Însă Arcavi a fost foarte surprins când și-a dat seama că era vorba despre aceeași stea. Mai târziu, steaua a fost poreclită „steaua zombi”, fiindcă părea că revenise din moarte. Este singura stea care a fost observată explodând de două ori, dar savanții cred că exploziile multiple reprezintă un fenomen comun în cazul stelelor care au masa egală cu cel puțin 100 de stele de mărimea Soarelui. Astronomii cred că, de data asta, steaua „a murit definitiv”, dar s-ar putea înșela. Supernovele strălucesc cu putere timp de trei luni înainte de a deveni, treptat, negre. Această stea a strălucit cu putere timp de doi ani. S-ar putea să fim nevoiți să mai așteptăm câteva decenii până când va exploda din nou.