de Călin Popa şi Alexandru Filcu

Undeva în Oakland, SUA, există un oraș care a fost mult timp o emblemă a „febrei aurului”. Era un important nod comercial și o localitate înfloritoare, dar astăzi Port Costa este un loc pustiu. Și nu din cauza oamenilor sau a modernizării, ci urmare a activității paranormale intense.

Hotel blestemat și bântuit

Ultimii 200 de locuitori din Port Costa ar putea încăpea toți într-un bloc din San Francisco. Aproape nimeni nu mai are curajul să se statornicească în localitatea în care există Hotelul Burlington, a cărui tristă faimă a golit orașul de oameni. Astăzi doar motocicliștii fără teamă și aventurierii care nu au nimic de pierdut mai trec prin orașul care cândva strălucea de prosperitate și zumzăia de comerț înfloritor. Cu toții caută senzațiile tari pe care le pro- mit fantomele din hotelul de mult timp pă- răsit și despre care se afirmă că era, la vremea apogeului localității, un soi de bordel unde s-au petrecut nenumărate fărădelegi. Tocmai de aceea ar fi și azi blestemat și bântuit.

Femeia a trecut prin ușă

Locul în care poveștile cu și despre fantome par să fie prezente în permanență este barul de peste drum de hotel, deținut de Barbara Williams. „În anii de când lucrez aici, nenumărați clienți ai hotelului mi-au povestit despre întâlniri cu fantome. Și eu personal am trăit mai multe episoade din acestea. Într-o noapte am simțit un fel de briză pe obraz și am văzut de nicăieri apărându-mi în față o femeie brunetă, cu părul prins ca în secolul al XIX-lea, într-o rochie lungă. S-a întors, s-a uitat la mine, apoi a trecut prin ușă. Am înlemnit de spaimă”, își amintește Barbara.

„Bărbatul mi-a dispărut din față, fără urmă”

După ce termină de servit cohortele de motocicliști sosiți în oraș în căutare de adrenalină cu iz de paranormal, Barbara își continuă poveștile: „Într-o noapte, să fi fost ora 11:00, aveam vreo zece clienți la masa de biliard. Am văzut pe cineva intrând și i-am spus că am închis, dar nu m-a băgat în seamă. M-am dus să-l bat pe umăr și să-i atrag atenția că nu mai poate intra, dar bărbatul mi-a dispărut din față, fără urmă. Am pus episodul pe seama oboselii, dar câteva zile mai târziu i-am povestit totul unui coleg barman, care avusese o experiență similară, în aceeași noapte”. În timp, faima de oraș bântuit nu a mai părăsit Port Costa, care este astăzi un oraș uitat de lume.

„Doamnele nopții” cutreieră pe străzi

Cândva, povestește Hillary Kantmann, administratorul hotelului, când febra aurului era în toi, un anume Bill Rich a cumpărat tot orașul cu circa 20.000 de dolari. Apoi a denumit cu nume de femei pe care le cunoștea fiecare cameră a hotelului. „Hazel este denumită după proprietara unui magazin de antichități, Peggy și Victoria erau și ele femei care locuiau în oraș, dar toți știau că erau doamne ale nopții, dintre care unele cutreieră și astăzi pe aici”, relatează Kantmann.