de Roxana Istudor şi Daniel Şuta
Statele din nordul Europei au rămas din multe puncte de vedere pline de mistere, aici înregistrându-se de-a lungul timpului numeroase fenomene inexplicabile care încă stârnesc uimirea opiniei publice și provoacă cercetătorii.
Mucusul purpuriu
În vara anului 2015, pescarii norvegieni priveau uimiți o pânză groasă, purpurie, de mucus, care apăruse peste noapte, acoperind milioane de metri cubi de apă în Fiordul Lyngen. Cercetătorii ajunși la fața locului au emis tot felul de ipoteze, de la scurgeri de... margarină la meduze moarte, dar mucusul cu origini misterioase a rămas fără explicație. Mai mult, a început să afecteze radarele și echipamentele pescărești. Mai mulți experți au declarat atunci public că nu au mai văzut vreodată o substanță de o asemenea textură și culoare în apele fiordurilor.
Unde se află castelul Beverina?
Istoria Letoniei are mai multe referiri la un castel numit Beverina, din regiunea Trikata. De pildă, o cronică din 1208 se referă cu detalii la o bătălie care a avut loc în zonă, iar castelul este punctat ca reședință a conducătorului Talivaldis. Totuși, nici până astăzi nu a fost descoperit vreo astfel de incintă ori vreun drum care să ducă spre ea. Arheologii au emis ipoteza că fortăreața ar putea fi undeva în apropierea Lacului Vaidava, dar cercetările întreprinse nu au dus la descoperirea vreunui vestigiu măcar, ceea ce face din întrebarea „Unde este castelul Beverina?” una rămasă fără răspuns.
Dispariția vikingilor din Groenlanda
La începutul secolului al XV-lea existau deja de sute de ani vikingi stabiliți în Groenlanda. Scrisori ale vremii amintesc chiar de nunta dintre Sigrid Bjornsdottir și Thorstein Olafsson, care veniseră să trăiască în aceste locuri. În condițiile existenței documentate a unei populații înfloritoare și prospere în zonă, cum se explică totuși faptul că de la acel moment oamenii respectivi a dispărut fără urmă? Când europenii au intrat masiv în Groenlanda, în secolul al XVIII-lea, nu au găsit pe nimeni în viață, doar rămășițele unor vechi construcții. Mulți specialiști au opinat că schimbări de natură severă ale vremii și imposibilitatea de a face agricultură de subzistență au determinat plecarea vikingilor. Alți experți arată cu degetul spre vreo molimă devastatoare, eroziunea solului sau lipsa arborilor. Până în prezent, toate acestea au rămas speculații.
Tehnologia săbiilor Ulfberht
Un alt mister legat de vikingi este tehnologia pe care o foloseau pentru realizarea celebrelor săbii Ulfberht. Toate piesele de acest fel descoperite până acum, 170 la număr, datează din perioada 800-1000 î.Hr., când europenii construiau arme de luptă mult mai rudimentare. De pildă, nimeni nu înțelege cum materialul folosit la aceste săbii era de o puritate aproape completă, stând alături de oțelul modern, realizat cu cele mai avansate tehnologii. Aceste săbii conțin de trei ori mai mult carbon decât tot ce s-a descoperit în Europa timpului, rămânând necunoscută și sursa materiei prime pentru construirea lor, din moment ce oțelul a intrat în Europa cu opt secole mai târziu. Experților le rămâne misiunea de a dezlega toate aceste necunoscute, care includ și inscripția însăși, „ULFBERH+T”.
Sferele de pe cerul Suediei
Când, în mai 1808, cerul senin al localității suedeze Biskopsberga s-a întunecat în miezul zilei, sătenii care își vedeau de treburile obișnuite s-au speriat îngrozitor. Privind în sus, au văzut trei sfere, negre complet, care se apropiau dinspre vest și se îndreptau spre Soare. Zburau aliniate, coordonate, cu aceeași viteză. Întâmplător, în zonă se afla și un martor mai deosebit, K.G. Wettermark, secretar în cadrul Academiei de Științe a Suediei, care a relatat ulterior că la un moment dat, una dintre sferele negre a părut să lovească Pământul lăsând o dâră întunecată, dar totul a dispărut foarte repede de sub privirile uluite ale locuitorilor. Explicație pentru acest incident nu există.
Câmpul cu cratere
Pe Insula Saaremaa, din Estonia, există o serie de nouă cratere rămase în urma spargerii unui asteroid în bucăți la contactul cu atmosfera terestră. Cel puțin aceasta este explicația locului denumit Câmpul cu cratere de la Kaali. Misterul se adâncește când vine vorba despre cel mai mare dintre acestea, care prezintă rămășițele unui zid de piatră ce datează din Epoca Bronzului! Strania structură pare să fi fost amplasată de membrii unei civilizații care până astăzi a rămas o necunoscută absolută. În perimetrul din preajma zidului experții au descoperit rămășițe de oase animale, ceea ce a dus spre deducția că ar fi fost un spațiu de sacrificii. Enigmele au rămas să înconjoare acest crater și astăzi, întrucât nici interiorul acestuia, plin cu apă, nu permite explorarea, din cauza acumulărilor de resturi vegetale.
Labirintul danez
În anul 2017, arheologii descopereau un labirint masiv datând din Epoca Pietrei în zona localității Stevns din Danemarca. Incinta este cel puțin stranie. De exemplu, fiecare dintre intrările în cele cinci tuneluri despărți- toare este proiectată să nu comunice cu celelalte. Nimeni nu știe de ce au fost orientate astfel sau măcar dacă asta s-a întâmplat deliberat. În interior s-au descoperit resturi de ceramică ce au dus experții cu gândul la unele ritualuri păgâne, dar nu s-a descoperit motivul existenței labirintului.