de Dana Purgaru

În iulie 1976, sonda spaţială Viking 1 survola Planeta Roşie, cu misiunea de a transmite imagini pe Pământ. Cu această ocazie, NASA a intrat în posesia a mii de fotografii, dintre care două au devenit istorie. Ele reprezentau ceea ce părea a fi un chip uman. Apoi au apărut imagini cu... piramide.

La o... aruncătură de băţ
Planeta Marte se poate spune că este la o aruncătură de băţ de Pământ dacă ne raportăm la dimensiunile incomensurabile ale spaţiului extraterestru, la doar 55-90 de milioane de kilometri, fiind a patra planetă de la Soare. Este pe jumătate cât Pământul, cu o zi asemănătoare, puţin peste 24,5 ore, dar cu un an de 687 de zile, iar temperaturile variază de la maximum 20°C la circa -120°C.

Dovezi ale unei civilizaţii marţiene?
Prima mărturie de pe Marte o avem din februarie 1972, când sonda Mariner 9 ne-a arătat cum este de fapt această planetă, trimiţând primele imagini luate de aproape: era stâncoasă, aridă şi... roşie. Dar nimic nu a uimit mai mult decât imaginile suprafeţei lui Marte luate în regiunea cunoscută ca Elysium Quadrangle, aflată la 15 grade de ecuatorul marţian. Acestea păreau să arate nişte forme piramidale, două mai mari şi trei mai mici, cu numai trei feţe. A doua imagine, captată şase luni mai târziu, la 7 august, arată din nou aceleaşi forme. Se presupune că cea mai mare dintre piramide are baza lungă de 3 km şi 1 km înălţime, mult mai mare decât piramidele din Summer, Egipt sau Mexic. Din acel moment, structurile descoperite au devenit dovezi ale civilizaţiei marţiene.

Imaginile au şocat lumea
În 1976, o nouă misiune spaţială americană, Viking, a fotografiat suprafaţa Planetei Roşii. Cele două nave, Viking 1 şi Viking 2, orbitau în jurul planetei pentru a trimite fotografii şi alte date, dar aveau şi sonde ce urmau să coboare la sol pentru a strânge informaţii despre urme de viaţă. Acest din urmă obiectiv a eşuat în aparenţă, deşi rezultatele sunt încă dezbătute de oamenii de ştiinţă.
Amartizarea lui Viking 1 s-a produs la 20 iulie, la sărbătorirea a 20 de ani de la prima coborâre pe Lună. Sonda a transmis primele imagini ale solului marţian, iar cea de pe Viking 2 a coborât la 3 septembrie şi a transmis date timp de şase ani.
Printre imagini se aflau dovezi ale regiunii cunoscute drept Cydonia Mensae, aflată la 40 de grade nord de ecuatorul marţian, diametral opusă de zona Elysium. Fotografia arăta o structură asemănătoare unui chip uman ce ar fi privit către spaţiu. Această structură de aproape 1,5 km lungime a trezit interesul tuturor la acea vreme şi încă mai continuă să stârnească dezbateri aprinse. Totuşi, cele două fotografii relevante au fost arhivate împreună cu restul şi date curând uitării, până când au fost descoperite şi analizate cu metode ştiinţifice moderne.
Chipul a fost atunci comparat imediat cu Sfinxul egiptean, iar structurile din jur, cu monumentele de la Gizeh, după un tipar la scară cosmică. De asemenea, s-au mai găsit lucruri de mare importanţă, printre care o structură piramidală cu cinci feţe, la 15 km sud de Chip, lungă de 2,5 km şi lată de 1,6 km. Aceasta a devenit cunoscută drept Piramida „D&M”, după numele celor doi cercetători care au aprofundat misterul, DiPietro şi Molenaar.

Construit acum 500.000 de ani?
În 1983, Richard Hoagland, cercetător, consultant şi scriitor, a semnalat în urma studierii imaginilor şi alte structuri cu aparenţă artificială la vest de Chip. Totul părea să fie un întreg complex de piramide şi alte structuri aflate pe o suprafaţă de 31 km pătraţi. Acest loc a fost botezat Oraşul. Zona părea să fie alcătuită din mai multe piramide masive, mai mici sau mai mari, plus câteva aşa-zise clădiri conice mult mai mici, toate grupate în jurul unui spaţiu numit Piaţa Oraşului. În nord-estul Oraşului era o structură enormă ce părea formată din ziduri înalte - Fortăreaţa. Această zonă a fost asemănată cu Egiptul.
Au mai fost identificate în Cydonia Faleza o structură de peste 3 km lungime asemănătoare unui zid, aflată în apropierea unui crater, la 22 km est de Chip, şi câteva alte obiecte mici, în jurul a 100 de metri, care punctau câmpia Cydoniei şi care au fost botezate Colinele.
Oamenii de ştiinţă au presupus că forma numită Chipul, aflată la est de Piaţa Oraşului, a fost construită astfel încât locuitorii Oraşului, care stăteau în Piaţă, să vadă soarele răsărind din gura Chipului la solstiţiul de vară marţian. Astăzi, Soarele nu mai răsare acolo, deoarece s-au produs schimbări ale poziţiei axei planetei în timp. După calculele efectuate se crede că întregul Complex Cydonia a fost construit cu cel puţin 500.000 de ani în urmă.

O cale către resurse energetice nelimitate
În ceea ce priveşte Piramida „M&D”, calculele ce s-au bazat pe unghiurile dintre diversele feţe ale construcţiei arată că geometria obiectelor nu numai că dovedeşte că structurile sunt artificiale, dar şi că încifrează concepte matematice sofisticate, prin care se încearcă transmiterea unor mesaje. Deci, potrivit unei teorii, se pare că Cydonia este un mesaj lăsat nouă de o civilizaţie antică.
Cheia geometrică este utilizarea repetată a unghiului de 19,5 grade. Spre exemplu, două feţe ale Piramidei „M&D” fac împreună cu meridianul locului un unghi de 19,5 grade, iar acest unghi reapare în colinele din regiune. Mai precis, acest unghi de 19,47 grade este constanta tetraedului legat de tetraedon, cel mai simplu corp regulat, cu patru feţe formate din triunghiuri echilaterale. Dacă această formă este înscrisă într-o sferă, de exemplu o planetă, cu un vârf la pol, celelalte trei vârfuri vor înţepa suprafaţa sferei la latitudinea de 19,5 grade sud de ecuator. Pata Roşie de pe Jupiter are această poziţie, iar Muntele Olimp de pe Marte, cel mai mare vulcan din sistemul solar - cu 500 km în diametru - se află la 19,5 grade nord. Pe Pământ, locul se află în zona celui mai mare vulcan, Mauna Loa din Insulele Hawaii.
Se crede că locul de la 19,5 grade e punctul în care se manifestă o dimensiune superioară, devenind o dovadă în lumea tridimensională a existenţei forţelor din spaţiul hiperdimensional. Ca urmare, acest unghi ar putea să ne conducă la înţelegerea sursei hiperdimensionale a izvorului de energie ascendent şi la obţinerea unei surse nelimitate de energie.

Teorii despre presupuşii constructori
Dar cine a construit aceste structuri presupuse de unii oameni de ştiinţă a fi artificiale? S-au avansat trei piste ce continuă să fie şi astăzi cercetate. Pe de o parte, ar fi putut fi făcute de o civilizaţie marţiană aflată în pragul unui cataclism, cu scopul de a atrage atenţia altor civilizaţii, ca un SOS. Pe de altă parte, se presupune că aceste structuri sunt realizate de o civilizaţie extraterestră venită de undeva din Univers şi care a vizitat şi Pământul în trecutul îndepărtat. A treia teorie avansează ideea că ar fi fost realizate de o civilizaţie evoluată, cu originea pe Pământ şi care a călătorit şi pe Planeta Roşie. În sprijinul acestei ultime posibilităţi vine teoria despre Anunnaki, cei care au sosit din Rai pe Pământ. Sumerienii, civilizaţie ce s-a dezvoltat lângă Mesopotamia (acum Irak) în urmă cu 6.000 de ani, au înregistrat dovezi ce vin în sprijinul acestei idei. Ei au scris pe plăcuţe de lut despre Anunnaki, care au venit de pe Planeta Nibiru, a douăsprezecea planetă a sistemului nostru solar. Textele descoperite de arheologi descriu cunoştinţele foarte avansate ale acestor Anunnaki. De asemenea, sunt descrise călătoriile între planete, Pământul fiind numerotat drept a şaptea planetă, iar Marte este prezentată drept Staţie Intermediară între Nibiru şi Pământ.

Curiosity va dezlega misterul?

Acum am putea fi mai aproape ca oricând să aflăm adevărul despre misterioasele structuri de pe Marte, cu ajutorul robotului Curiosity, care a ajuns cu bine în acest an pe Planeta Roşie. Acesta a costat 2,5 miliarde de dolari şi reprezintă prima misiune de astrobiologie lansată de NASA după succesul sondelor marţiene Viking din anii ’70, fiind, totodată, cel mai sofisticat şi mai performant laborator ştiinţific robotizat trimis vreodată de pământeni pe o altă planetă.

• De-a lungul timpului „Planeta Roşie“ a fost cercetată prin diverse metode, însă este cel puţin ciudat că „spionii“ nu au fost concentraţi pe zona Cydonia, iar subiectul este aparent ignorat de oamenii de ştiinţă.