de Andrei Dicu
Cândva, un arhitect spunea că arhitectura unui popor sau a unui oraş, privită cu ochii sufletului, dar mai ales citită cu cei ai minţii, îţi poate vorbi despre cultură şi istorie, despre sensibilităţi proprii sau influenţe străine, despre societate şi despre viaţă însăşi. Afirmaţia este valabilă pentru oraşul Călăraşi, aşezat pe malul Dunării şi atestat documentar de un act emis în epoca lui Mihai Viteazul. Aşezarea este mult mai veche, vestigiile arheologice probând acest lucru. Şi totuşi sunt voci care susţin că primele aşezări din zonă au fost clădite de o civilizaţie de mult apusă, dinaintea naşterii poporului geto-dac...
Catacombele cu proprietăţi miraculoase, exploatate de Mircea cel Bătrân şi de cavalerii templieri
După cucerirea Daciei de armatele lui Traian, drumurile romane care legau Durostorum (cetate situată pe malul drept al Danubiului) de Câmpia Dunării treceau prin Călăraşi. Şi azi există drumul care leagă aceste două cetăţi, Călăraşi şi Silistra, dar la câteva zeci de metri de fluviu şi de frontiera trasată arbitrar în 1940, şoseaua a fost zeci de ani barată de grăniceri români şi bulgari. Asta numai la suprafaţă, pentru că în subteran, la numai câţiva metri adâncime, se află drumuri secrete, pe care istoria le-a conservat. Şi, ca o ironie, în perioada comunistă şi în primii ani de după 1990, puţini cunoscători ai acestor şosele subterane se foloseau de ele pentru a intra şi a ieşi din Bulgaria vecină. De fapt, este impropriu spus Bulgaria, pentru că teritoriul respectiv, Cadrilaterul, este vechi pământ românesc. Nu facem politică, dar însuşi Mircea cel Bătrân, atunci când descria graniţele stăpânirii sale, spunea că „Ţara Românească se întinde până la Marea cea Mare”, incluzând şi Cetatea Dîrstorului. De altfel, există istorici şi arheologi care susţin că galeriile din zonă, folosite de daci pentru ceremonii iniţiatice în arta războiului pentru tinerii recruţi, au fost „exploatate” de Mircea cel Bătrân ca spaţii de refugiu în calea cotropitorilor, depozite de muniţie şi armament, dar mai ales erau folosite pe post de spital de campanie. Mai mult, se pare că aceste locuri au servit ca tabără pentru cavalerii templieri în drumul lor către Ţara Sfântă.
Experienţă nerecomandată cardiacilor
Motivul nu ţinea doar de caracterul secret al catacombelor şi mai ales de faptul că, se zice, acele locuri păstrează şi acum proprietăţi spirituale unice, chiar tămăduitoare. Oamenii locului spun că cei care pătrund adânc în galerii se simt, deodată, liberi, „uşori precum pasărea cerului, aşa cum parcă ar pluti”. Totuşi, se pare că la intrarea din partea „românească” îşi arată „colţii” un curent energetic puternic, aproape ameţitor, care oferă o senzaţie similară cu aceea a escaladării celor mai înalte piscuri din Munţii Făgăraş. Din acest motiv, „excursia” în aceste locuri nu este recomandată cardiacilor...
Poartă energetică spre un univers paralel
Oraşul Călăraşi are o istorie remarcabilă şi mulţi scriitori şi-au brodat poveştile pe marginea firului apei, dar niciunul nu a ştiut sau nu a folosit, măcar ca sugestie literară, misterioasele tuneluri care împânzesc subsolul oraşului şi subtraversează Braţul Borcea şi chiar Dunărea, unind Câmpia Română cu Dobrogea. Şi totuşi, pentru că vorbeam despre potenţialul energetic al zonei, bătrânii locului povestesc şi astăzi, cu temere în glas, despre o păţanie petrecută în anii ’60-’70. La vremea aceea s-a demolat masiv în zonă, pentru a se face loc câtorva blocuri banale, după moda sovietică impusă de arhitecţii vremii. Când au început forările pentru săparea fundaţiilor s-a produs un cutremur destul de puternic, iar la un moment dat s-a auzit o bubuitură de proporţii, fără ca însă ceva anume să fi explodat în interior sau la suprafaţă. Susţinătorii ideii potrivit căreia tunelurile din zonă reprezintă o poartă de trecere dincolo, într-o altă dimensiune a spaţiului şi timpului, într-un univers paralel, sunt de părere că motivul şocului este strâns legat de faptul că tocmai poarta energetică spre acea nouă lume ar fi fost „deranjată” de acţiunea omului.
Bază de lansare pentru nave extraterestre?
Unul dintre oamenii locului care au cercetat aceste galerii subpământene este Marin G. Negru, de profesie arheolog şi istoric. Referindu-se la tuneluri, dânsul ne-a mărturisit, în urmă cu mulţi ani, că „bolta este astfel concepută, încât uriaşa forţă de presiune a Pământului să fie utilizată ca element principal de rezistenţă, lucru care justifică păstrarea lor aproape intactă după mii de ani. Geometria riguroasă a zidurilor, în care pietrele sunt perfect îmbinate, atestă adânca ştiinţă a constructorilor”. Din acest motiv, adepţii teoriilor fantastice se împart în două categorii. Unii susţin teza existenţei unui popor de nibelungi, oameni ai subteranului şi ai întunericului, care au trăit cu sute de ani înainte de apariţia poporului traco-get, iar alţii sunt convinşi că aceste catacombe au fost construite de o civilizaţie extraterestră. De altfel, sunt voci care afirmă că şi în zilele noastre galeriile servesc drept „bază” pentru navele spaţiale... Această credinţă, mai mult sau mai puţin utopică, se leagă de faptul că, uneori, în general pe timp de ceaţă, aproape de intrările în subteran au fost văzute cercuri de culoare mov-roşiatică şi că, după un timp, vegetaţia de la suprafaţă căpăta nuanţe maro, ca şi când ar fi fost arsă de curând.
• Susţinătorii ideii potrivit căreia tunelurile din zonă reprezintă o poartă de trecere dincolo, într-o altă dimensiune a spaţiului şi timpului, într-un univers paralel, sunt de părere că motivul şocului este strâns legat de faptul că tocmai poarta energetică spre acea nouă lume ar fi fost „deranjată“ de acţiunea omului.
Mircea cel Bătrân şi cavalerii templieri nu au fost singurii care au „exploatat” zona. Arheologii susţin că tunelul principal a suferit o „operaţie” de restaurare între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în perioada voievodului Matei Basarab şi a urmaşilor săi la tron. Coborârea se făcea printr-un puţ în spirală de 1,80 metri, în unghi de 90 de grade, iar pe ultimii patru metri unghiul se micşora la 45 de grade. În câteva locuri, pereţii aveau găuri, iar cărămizile scoase din zid erau aruncate pe jos. Prin târg se vorbea, se pare că nu fără justificare, despre găsirea unor comori fabuloase, tezaure monetare, bulgări de aur şi bijuterii. Alţi adepţi ai teoriilor conspiraţioniste sunt însă de părere că aici aveau loc ceremonii de vrăjitorie şi de magie, despre care se spune că nu-i erau deloc străine lui Matei Basarab şi mai ales soţiei sale, Elena Năsturel.
„Bolta este astfel concepută, încât uriaşa forţă de presiune a Pământului să fie utilizată ca element principal de rezistenţă, lucru care justifică păstrarea lor aproape intactă după mii de ani” - Marin G. Negru