de Andrei Dicu

Cameluş Iordan are 12 ani şi a fost diagnosticat la 5 ani cu autism înalt funcţional. Este un elev eminent, are un dosar plin cu diplome de la toate concursurile şi olimpiadele care s-au ţinut de când a început şcoala. A ratat doar Olimpiada de Religie, pentru că s-a suprapus cu Concursul de Evaluare Europeană la Matematică... Este foarte atent la ore şi, după cum spune chiar el, „eu nu învăţ, înţeleg”. Dar Cameluş este posesorul unei taine incredibile...

„Eu sunt parţial dintr-o altă lume”
Cameluş Iordan este singur la părinţi, iar mama sa a divorţat de tatăl său pentru că nu-i mai accepta escapadele bahice. Copilul crede însă că, de fapt, tatăl său, Liviu, i-a părăsit pentru că nu suporta ca el, Cameluş, să fie „altfel decât oamenii normali”. „Tata a zis că pleacă să ia două pâini şi n-a mai venit. Au trecut cinci ani…” spune, timid, copilul. Dar secretul său este altul… „Eu sunt parţial de pe altă planetă”, povesteşte, pe ton… conspirativ. Îi e frică să-şi divulge taina. „Eu sunt jumătate de pe lumea asta care se vede şi jumătate din aceeaşi lume, din viitor. Sunt unul, dar sunt în două locuri în acelaşi timp, pentru că acele două locuri se suprapun. Oamenii s-au mutat de pe Pământ pe o altă planetă, iar planeta aceea se numeşte Murfy. Eu sunt din viitor şi am fost, de fapt, un accident. La naşterea mea, spaţiul s-a pliat, iar eu am devenit punctul de legătură între cele două lumi”.

Un roman scris la 9 ani
În clasa I, colegii l-au tăvălit, i-au rupt caietele, l-au filmat cu telefonul mobil... Iar el a stat pur şi simplu, nici măcar nu a încercat să se apere. „Spunea că-i împotriva regulamentului şcolii”, povesteşte, cu durere în glas, Aurica Iordan, mama lui Cameluş. E mâhnită, dar şi mândră de atitudinea băiatului său. Cameluş a surprins şi în câteva prezentări în Powerpoint. „Şcoala este un loc în care învăţăm lucruri noi. Bune şi rele. În pauze învăţăm lucrurile rele: să înjurăm, să ne supărăm... Oare aşa funcţionează această lume?”. E parte din textul unui roman scris de copil pe când avea doar 9 ani, pe care l-a intitulat „Şcoala”. La fel au fost concepute „Catastrofa comportamentală”, „Poluarea auditivă”, „Omul” şi „Câteva întâmplări”.

Puştiul care face origami şi provoacă seisme
Cameluş face origami, transformând hârtia în fel şi chip. Construieşte oraşe pe calculator şi explică, cu lux de amănunte, ce trebuie făcut pentru reducerea poluării, a şomajului şi a infracţionalităţii, dând dovadă de reale talente de edil, însă nu se îmbracă singur, „că n-are butoane”, dar mai ales pentru că „pe planeta Murfy oamenii se îmbracă într-o fracţiune de secundă, prin autosugestie, cu ce haine îşi doresc ei. Pe planeta Murfy nu există bani, şi tocmai de aceea este o planetă secretă, care nu apare pe hărţile astrale, pentru ca oamenii să nu afle de existenţa ei şi s-o colonizeze”, spune Cameluş. Mai mult, puştiul nu suportă să fie fotografiat, iar mama sa spune că, atunci când a încercat să-i facă o serie de poze când a împlinit 3 ani, Cameluş a început să plângă pentru că… aparatul de fotografiat „îi fură aura”… Curios sau nu, mama sa povesteşte că, atunci când a încercat să-l fotografieze, iar copilul plângea, imediat a început, din senin, un cutremur uşor care s-a oprit numai când Cameluş a redevenit calm…

„Pe Pământ, copiii te bat pentru că nu eşti ca ei”
„Pe planeta noastră, copiii învaţă singuri, primind învăţătura din nişte fiole, în care oamenii mari condensează toată ştiinţa oamenilor de pe Pământ şi din alte galaxii. Cei mai importanţi oameni de pe Murfy sunt cosmonauţii, pentru că ei se urcă în bărci şi aduc pe planetă ştiinţa de carte. Dar niciun copil nu vrea să devină cosmonaut, pentru că tuturor ne e frică să plecăm de pe Murfy. E periculos în alte locuri, unde ceilalţi copii, de pe alte planete, te bat pentru că nu eşti ca ei…”, ne mai destăinuie Cameluş.

Floflo, mama din universul paralel
Ciudat este că micuţul a început să vorbească pe la 1 an, iar primele cuvinte nu au fost nici „mama”, nici „tata”, ci „barcă” şi „generator”. Mai apoi, când cuvintele s-au înmulţit, a spus că are şi o altă mamă, pe nume Floflo. Floflo este o prezenţă zilnică în viaţa lui Cameluş şi a familiei sale. De multe ori, Aurica îi spune ceva, Floflo nu e de acord, şi atunci Cameluş nu face. „Acolo, oamenii se nasc fericiţi”, continuă el, „există şi nişte roboţi care sunt foarte asemănători cu oamenii de pe Pământ. Diferenţa între un robot şi un om este că un robot trăieşte, iar un om este. Iar roboţii nu beau, cum bea tata… Mama mea, Floflo, m-a întrebat o dată dacă mie mi-e frică să trăiesc pe Pământ. Da, mi-e teamă. Eu vreau să fiu. Voi mă obligaţi să trăiesc, iar eu vreau să fiu. O lume în care oamenii sunt obligaţi să trăiască nu-i o lume bună. Aici te obligă lumea din jur... e un cerc vicios. Pe planeta Murfy nu te obligă nimeni să faci nimic, şi tocmai de aceea cu toţii vrem să facem ceva în plus, să fim mai buni, mai frumoşi. E o competiţie între noi toţi. Nu există nici graniţe, nici ţări, nici preşedinţi sau regi. Puterea o avem cu toţii, pe rând, şi nimeni nu tânjeşte după ea. Cei de pe Pământ spun că sunt obligaţi să trăiască pentru că nu vor să moară...”

Misterioasa criză de bilă a medicului
Aurica a fost la neuropsihiatri care mai de care mai renumiţi. „Oameni care profită de pe urma suferinţei oamenilor”, i-a descris ea. „Am fost şi la o sumedenie de psihologi, care, după câteva şedinţe, plecau cu cozile între picioare, spunând că nu ştiu ce să-i facă şi cum să-l ia pe Cameluş, dar recunoşteau că puştiul are o putere de convingere teribilă. Odată, unul a încercat să-l convingă să se tundă, spunându-i că părul îi consumă prea multă energie din corp, la care copilul, nonşalant, i-a răspuns: „Dacă mă mai obligi să fac ceva, o să-ţi fie rău. Pe mine mă apără fraţii mei de pe Murfy”. Întâmplător sau nu, medicul a avut în ziua respectivă o criză de bilă...

Statul i-a oferit un program educaţional individualizat

Pentru că micuţul a devenit un caz social, mama sa i-a obţinut cu greu un program educaţional individualizat, însă Cameluş are propria versiune referitoare la asta: „Cineva puternic de pe planeta Murfy l-a sugestionat pe doctorul care m-a consultat să mă ajute. I-a spus la ureche că, dacă nu mă ajută, o să mor, iar dacă voi muri, spiritul meu îl va bântui pe doctor toată viaţa. Aşa, doctorul m-a ajutat, mai mult de frică. Oamenii fac lucruri bune numai de frică”. Doamna Cârjovete, învăţătoarea lui Cameluş, i-a mărturisit Auricăi că a rămas uimită. I-a pus pe ceilalţi copii cu probleme de autism să dea exemple de cuvinte cu litera „O”. Cameluş a ridicat mâna şi a zis: „Orbită”. L-a întrebat: „Ce e orbita?” şi el a răspuns: „Păi, este traiectoria pe care se învârt planetele în jurul Soarelui şi sateliţii în jurul planetelor”.

„Pe planeta Murfy nu te obligă nimeni să faci nimic, şi tocmai de aceea cu toţii vrem să facem ceva în plus, să fim mai buni, mai frumoşi“ - Cameluş Iordan