de Iulian D. Moleianu
- Guvernul SUA colaborează, în secret, cu extratereştrii?
Dacă am întreba un oficial al Guvernului SUA ce se întâmplă în Aria 51, ni s-ar spune, probabil, că nici nu există o astfel de bază secretă şi că este halucinaţia nebunilor fascinaţi de fenomenul OZN. Şi totuşi, zona inclusă în perimetrul „Top Secret” este spaţiul în care se desfăşoară fenomene şi experienţe uluitoare, care pot schimba cursul vieţii pe Terra.
„Dreamland”, între obiectiv turistic şi bază ultrasecretă
Aproape toată suflarea planetei a auzit de baza militară de testare situată în Deşertul Nevada şi intitulată „Aria 51” sau „Dreamland”. O mulţime de talk-show-uri din SUA au exploatat tema OZN-urilor observate în zonă, dar oficialii militari refuză să dezvăluie adevărurile importante. Acest spaţiu a devenit atât de popular pentru savanţii care studiază fenomenul OZN, încât autostrada care se află în apropierea zonei a fost numită „Autostrada Extraterestră”, iar locul este vizitat de mii de oameni în fiecare an. Rareori au apărut mărturii bazate pe fapte reale, referitoare la activitatea desfăşurată în acest perimetru şi, spre surprinderea noastră, am aflat că la baza din Aria 51 a lucrat şi un ofiţer român de informaţii, doctor în fizică, pensionat între timp. Personajul a acceptat cu greu să vorbească şi a făcut-o doar sub protecţia anonimatului, din motive lesne de înţeles. Pentru că unul dintre rolurile sale în cadrul Ariei 51 era să pună cap la cap informaţii proprii referitoare la civilizaţiile extraterestre, să le confrunte cu dovezile „palpabile” obţinute de cercetători, iar la final să încerce punerea în practică a unor noi tehnologii revoluţionare, atât în scop militar, cât şi industrial-pacifist, îl vom numi, codificat, „Regizorul”. Eroul povestirii, un personaj pitoresc, s-a stabilit acum 40 de ani în America, dar vara nostalgia îl poartă către căsuţa sa de vacanţă, din apropierea Bucureştiului, unde îi place să stea aşa, molcom, la soare, să numere secundele, să mănânce dovleac şi să înjure, din când în când, câinele care latră asurzitor şi urinează, din dragoste, pe musafiri. Aşa l-am găsit şi noi, dar cu greu s-a lăsat convins să povestească experienţa trăită în perioada în care fusese colonel activ în cadrul CIA.
Luptători din spaţiul ex-comunist lucrau pentru SUA
Pentru început am aflat că baza militară a fost construită şi pusă în funcţiune în anul 1954 (în aceeaşi perioadă în care a început să se vorbească, în cercuri oculte, despre alianţa militară dintre SUA şi extratereştri). Pe vremea aceea, CIA încheiase un contract cu Lockhead pentru construcţia avionului de spionaj U-2 şi pentru implicarea în alte experimente ultrasecrete. Aeronavele „indiscrete” nu erau însă singurele maşinării experimentate aici. În 1962, alături de testarea avionului SR-71 şi a modelului A-12 produs pentru CIA, s-au făcut şi o serie de proiecte de cercetare antigravitaţie, dezvoltate din descoperirile unor savanţi faimoşi, precum Albert Einstein şi Nikola Tesla. Luptătorii ruşi au fost şi ei testaţi în Aria 51 (din motive pentru care putem doar specula), ca de altfel şi alţi experţi din spaţiul ex-comunist, cum a fost şi cazul „Regizorului”.
Nave extraterestre capturate sau luate la schimb
Mărturiile despre „schimbul de experienţă” cu extratereştrii încep anevoios. Intervievatul se eschivează, ba chiar pare refractar la început: „Domnule, eu sunt un tip serios, nu-mi place să mă dau rotund în presă!” Brusc însă se aude glasul soţiei, care-l calmează, elegant, ca o mimoză: „Constantin! Relax!”. „Constantin(e)” este porecla primită de colonel datorită admiraţiei sale faţă de personajul interpretat de Keanu Reeves într-un film celebru. Calmat de doamna care i-a oferit între timp un pahar cu apă şi aparatul de măsurat tensiunea, „Regizorul” se „dă pe brazdă” şi rememorează experienţa trăită în interiorul Ariei 51: „Această bază ultrasecretă este construită aproape în întregime sub pământ, pe numeroase niveluri, laboratoare, depozite, toate comunicând prin lifturi şi drumuri. O mică armată şi un personal alcătuit din oameni de ştiinţă, tehnicieni şi membri ai serviciului inteligent secret au grijă de acest complex. Au trecut peste 30 de ani de atunci, aşa că pot spune că unele teste aveau legătură cu programele din Proiectul Phoenix, dezvoltate de comunitatea militară a serviciilor secrete, dar existau şi instrumentări din umbră legate de navele extraterestre capturate sau luate la schimb”.
Perfecţionarea sistemului diversionist?
Există însă şi alte variante enunţate de colonel: „Au fost voci care susţineau că zborurile experimentale făcute de OZN-uri, nu numai în acest perimetru, nu erau controlate nici de extratereştri, nici de oameni, ci de piloţi automaţi sau de roboţi. Scopul exerciţiilor poate varia de la experienţe ştiinţifice la punerea la punct a unui sistem diversionist”.
„Utilizarea forţei letale este autorizată”
Aria 51 nu există pe hărţile oficiale. Zona este doar o bucată îndepărtată de deşert, denumită Groom Dry Lake, unde pare să nu se întâmple nimic. Şi totuşi... „Sunt oameni cu care am colaborat şi care pot depune mărturie că au văzut şi au lucrat la câteva nave spaţiale capabile de zbor, de origine extraterestră. Există voci potrivit cărora chiar Guvernul SUA lucrează în acest moment cu extratereştrii chiar în această bază militară. Asta nu ştiu exact, dar v-o spun cu titlu de... folclor”, continuă, zâmbind conspirativ, interlocutorul nostru. Asta poate explica însă şi motivul pentru care zona este atât de bine securizată. Apropiindu-se de graniţele care delimitează Aria 51, nu puţini oameni au curajul să-şi rişte viaţa şi să treacă de gardurile înţesate de camere video pe baterii solare, de patrulele motorizate şi de omniprezentul panou pe care scrie clar: „Utilizarea forţei letale este autorizată”.
Declaraţiile „Regizorului” referitoare la colaborarea dintre oameni şi extratereştri par incredibile. Totuşi, potrivit presei americane de specialitate, există câteva fapte verificate. Unele persoane susţin că au fost obiectul unor răpiri făcute de extratereştri în zonă, ba chiar există specialişti care au fost prezenţi la câteva regresii hipnotice în care poveştile subiecţilor detaliau experienţele trăite după ce au fost duşi sub pământ. Hipnoterapeutul Layne Keck, de la Clinica de Hipnoză Seranus din Las Vegas, suspecta că în unele cazuri „pacienţii” au fost supuşi unui „proces parţial realizat de spălare a memoriei”, după ce unii dintre subiecţi şi-au amintit vag o serie de acţiuni intense de ameninţare şi de stoarcere de informaţii exercitate asupra lor.
„Sunt oameni care pot depune mărturie că au lucrat la câteva nave spaţiale de origine extraterestră“ - „Regizorul“