Main menu

header

796 22 1de Valentin Țigău

Bătălia de la Cireșoaia a fost ultima mare confruntare de pe fronturile din Moldova, din vara/toamna anului 1917. Pe „aliniamentul Oituzului”, bravii ostași români luptau pentru cel mai sfânt dintre toate țelurile unui război: integritatea unui neam și a unei țări. Pe culmea Cireșoaia, la cota 772, soldații din Brigada 27 de infanterie Bacău, Regimentul 15 Infanterie Războieni, Regimentul 4 Artilerie Roman au scris cu sânge o pagină de istorie. Memoria acelor ostași e astăzi cinstită și amintită, zi de zi, de călugării din schitul de pe Cireșoaia.

Eroii, în gropi comune, cu o cruce deasupra

796 22 2La 27 august 1917 (9 septembrie) începea o luptă crâncenă, care avea să dureze trei zile. „Ultimul asalt, la Cireșoaia, a fost extrem de greu și de sângeros. Prin desișul nepătruns al pădurii, pregătirea artileriei nu s-a putut face îndeajuns, iar când infanteria a pornit la ora hotărâtă, rețelele de sârmă erau întregi și mitralierele dușmane neatinse”, scria sublocotenentul (pe atunci) Gheorghe I. Brătianu, viitorul istoric. Un veac mai târziu, părintele stareț protosinghel Claudiu Panțâru a început un amplu proces de recuperare a memoriei, care a culminat duminică, 23 august, cu sfințirea bisericii cu hramul „Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare” din cadrul schitului cu același nume, ridicat pe locurile bătăliei de odinioară. De fapt, lucrurile au început chiar mai devreme, odată cu noul mileniu, când pe culmea muntoasă străjuită de apele Slănicului și Trotușului părintele Claudiu, cu binecuvântarea episcopului Eftimie al Romanului, a pornit să ridice o biserică de lemn, în stil maramureșean. Duminică, pe culmea Cireșoaia, glasului părintelui Panțâru i s-au alăturat zeci și sute de alte glasuri, în rugăciune, la slujba de sfințire a Bisericii cu hramul „Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare”, din cadrul schitului cu același nume.

3 sfinți ocrotitori

În 2005, biserica de lemn a fost gata, ea urmând să fie închinată Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare (prăznuit la 20 ianuarie) - „ca un omagiu adus Episcopului Eftimie al Romanului”, avea să ne spună, după evenimentul de duminică, preotul Ioan Bârgăoanu, protopop de Onești. Al doilea hram pe care schitul l-a primit, ca recunoaștere a osârdiei arătate în ultimele două decenii de părintele stareț, este cel al Sfântului Mucenic Claudiu (9 noiembrie). În fine, „pentru că Patriahia Română a încurajat ca noile biserici și schituri să primească hramuri ale sfinților români și, mai ales, ale celor intrați recent în calendar”, schitul de la Cireșoaia a primit un al treilea sfânt ocrotitor și anume Sfântul Gheorghe Pelerinul, a cărui zi de prăznuire este 17 august (trecut în rândurile sfinților abia cu doi ani în urmă). Născut în Șugag (Alba), în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acestea a fost în pelerinaj la mai multe dintre locurile sfinte - Ierusalim, Bethleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor, în Egiptul de Sus și la Muntele Athos. Deși nu a fost niciodată călugăr sau pustnic, el a dus viață curată, duhovnicească, iar în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a trăit în tumul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc, ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost un propovăduitor al Evangheliei lui Hristos, fiind hărăzit cu darul vindecării și săvârșind minuni atât în viață, cât și după moarte.

Construit pe locul confruntării

796 22 3Schitul Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare este construit pe locul confruntării de la Cireșoaia și este închinat eroilor neamului. Iată de ce la sfințirea care a avut loc duminică aveau să asiste nu doar preoți, călugări și mireni, ci și ostași care sunt, moralmente, urmașii celor de acum 103 ani. La 20 de ani de la prima rugă înălțată spre cer, acolo, la Cireșoaia, de părintele Claudiu Panțâru, slujba de sfințire a bisericii schitului monahal a fost săvârșită de IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Au fost pomeniți eroii care și-au dat suflarea în acele bătălii și care își așteaptă Învierea cea de obște pe acele locuri azi încărcate de flori.

„Ca o cetate în mijlocul cetății românilor”

796 22 4„Mulțumim Sfinților și Eroilor a căror duhuri au venit cu noi în chip nevăzut și slăvesc împreună pe îngeri, care sunt prietenii lui Dumnezeu, lăudând pe cel care este Domnul Istoriei, Creatorul Cerului și al Pământului. Toate acestea se vor slăvi dacă și noi adăugăm contribuția noastră omenească la evlavia înaintașilor, la jertfa eroilor și la sfințenia sfinților a căror suflete sunt în mâna lui Dumnezeu și au devenit prietenii și casnicii Săi”, a spus, în cuvântul său duhovnicesc, IPS Părinte Ioachim. „Faptul că aici s-a ridicat un altar și în preajma lui sunt crucile care amintesc de jertfa eroilor neamului nostru, acestea vor fi ca niște simboluri care împodobesc istoria neamului, care dau viabilitate acestor locuri care vor străjui acești munți, totdeauna ca o cetate în mijlocul cetății românilor”.

Schitul cu trei hramuri, târnosit la ceasul comemorării celor care s-au jertfit în Marele Război

Semne de (re)amintire

Prin osteneala părintelui protosinghel Claudiu vechile cruci de mesteacăn care marcau gropile comune ale ostașilor au fost reabilitate (trei cruci care conțin numele a 220 de eroi și șase morminte îngrădite cu grilaj de fier). După 2000, au fost înălțate monumentele dedicate Infanteriștilor, Vânătorilor de Munte și Troița martirilor Revoluției Române.

Distincţii şi onoruri

Părintele stareț a primit din partea IPS Părinte Mitropolit Teofan distincția „Crucea Moldavă”. De asemenea, au fost oferite distincții de vrednicie și medalii reprezentanților Statului Major al forțelor terestre și reprezentanților Brigăzii 61 Vânători de Munte „G-ral Virgil Bădulescu”, Miercurea Ciuc. Ca semn de apreciere din partea Ministerului Apărării Naționale, reprezentat de colonel Cristea Vasile, locțiitorul Brigăzii 61 Vânători de Munte, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a primit Emblema de onoare a forțelor terestre.