de Valentin Țigău

Paroh al Bisericii Domnești cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Dragoslavele (Argeș), preotul-pictor Gheorghe Cârstina ne-a primit în „casa Domnului” pentru un dialog inspirat despre cele trei zile care marchează începutul marilor sărbători din fiecare an: Ajunul Bobotezei, Boboteaza, Sfântul Ioan Botezătorul. În așezământul ctitorit de voievodul Gheorghe I Ghica și de soția sa, Maria Sturdza Doamna (1661), cuvintele au curs ca apa sfințită, asupra minții și a sufletului.

„Când luăm o gură de aghiasmă, dimineața, și ne închinăm în rugăciune, noi ne sfințim”

- Părinte Cârstina, ne aflăm în preajma primei sărbători importante din anul 2023, Botezul Domnului, săvârșit de către Sfântul Ioan Botezătorul - sau „Boboteaza”, cum îi spune în popor. Este momentul în care, în toate bisericile, se săvârșește slujba pentru Aghiasma Mare. Care este semnificația și puterea acesteia?

- Pentru Aghiasma Mare este o slujbă specială, care se face în fiecare an la Bobotează. Nu e ca la aghiasma mică, o slujbă care se face tot timpul în casele creștinilor. Dar marea taină este pogorârea Duhului Sfânt, care sfințește toate. Eu am terminat și facultatea de pictură bisericească și pictam o biserică în Ploiești. Acolo, aveam niște prieteni de vârsta mea, care spuneau că sunt atei. „Astea sunt prostii”, spuneau. „Voi, cu aghiasma, păcăliți lumea. Folosiți pahare și lingurițe de argint, cruce de argint, acolo mai puneți busuiocul și astea omoară microorganismele din apă etc.”. Și, atunci, eu i-am spus așa: „Du-te la tine acasă și adu-mi două sticle cu apă de la chiuvetă. Pune apoi etichete pe ele”. Pe una am sfințit-o de față cu el. N-am atins nimic, nu era nimic de argint, era o sticlă de plastic. Am spus doar rugăciunile necesare. După patru ani, ne-am reîntâlnit și, din vorbă în vorbă, mi-am adus aminte de sticle. L-am întrebat dacă le mai are. Apoi i-am spus: „Du-te și adu-le!”. Și a venit cu cele două sticle: una era verde și alta era cristalină. Prin apa nesfințită crescuse mătasea broaștei. Deci, apa sfințită are și putere vindecătoare. Când luăm o gură de aghiasmă, dimineața, și ne închinăm în rugăciune, noi ne sfințim. Dacă pui o picătură de aghiasmă într-un butoi, se face toată aghiasmă, deci aici e puterea harului duhului sfânt, care sfințește toate. Îi spune duhul mângâierii, mângâietor, care-ți aduce liniște. Dacă ai credință. Puținul acela sfințește totul. Cum o picătură de aghiasmă la împărtășanie sfințește tot organismul.

Leacuri spirituale

- Cel credincios vede. Cel necredincios - nu. El spune: da, dar a avut ceva apa aia... Sunt oameni care ar vrea și acum pe Dumnezeu să-l vadă, să-l pipăie...

- Dacă îi dai aghiasmă unuia care nu crede, probabil că nu are niciun efect asupra lui. Ați văzut pe Iisus, când îl îmbulzeau mulțimile din toate părțile? Era o femeie care avea scurgere de sânge și el a zis: „Cine s-a atins de haina mea?”. Petru a zis: „Toți s-au atins de haina ta”. „Nu, a zis Iisus, cineva s-a atins de mine, pentru că am simțit o putere...”. Și femeia a zis: „Eu m-am atins”. Ea a avut credință. Și-a zis că numai dacă se atinge de poala lui se va vindeca. Așa și cu aghiasma. N-o ții în casă împreună cu sticlele de murături sau de vin. Creștinii o țin într-un loc aparte, curat. Până și copiii știu ce înseamnă aghiasmă, anafură... că nu trebuie s-o dai pe gât ori s-o lași s-o mănânce șoarecii, deci lucrurile acestea se țin într-un loc ferit și se folosesc ca leacuri spirituale.

- Câtă aghiasmă trebuie să luăm, dimineața, pe nemâncate?

- Unii beau doar o gură, alții - trei, în numele Sfintei Treimi. Nu contează, însă, cantitatea, ci doar să te atingi, ca la împărtășanie. Credinciosul trebuie doar să spună rugăciunea de dimineață, cea pe care o spune fiecare, și o ia „în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”. Pentru că ea este sfințită cu puterea Sfintei Treimi. Iar aceasta este cea mai sfântă rugăciune. Spui asta și te însemni cu sfânta cruce: și pornești întâi de la cap, că dacă e capul luminat, toate treburile merg bine.

Când cerurile sunt deschise

- La început de an, tot trei sunt și aceste zile legate între ele prin semnificație și har: Ajunul Bobotezei, Boboteaza și apoi Sfântul Ioan Botezătorul...

- Sfânta Treime înseamnă: Fiul - pe pământ, Tatăl - în cer și Duhul Sfânt - care s-a coborât în chip de porumbel. Aici, atunci s-a arătat în plenitudine Sfânta Treime. S-a mai arătat și în alte părți. În cele trei zile, cum se arată și în legendele noastre, cerurile sunt deschise, rugăciunile ajung mai ușor la cer și oamenii au mai mult folos de la rugăciunile lor, mai ales când ții post negru înainte (în Ajunul Bobotezei) și când organismul se curăță de toxine. Pentru că Dumnezeu n-are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie. La o mașină, în cartea tehnică scrie să bagi ulei de motor de o anumită consistență. Să bagi benzină, nu motorină, dacă vrei să funcționeze. Etc. Dumnezeu, când a făcut omul, a spus: „Mâncați din toți pomii, numai din ăsta să nu mâncați!”. Postul dă organismului șansa de a se detoxifia. Noi ne săpăm de multe ori groapa cu dinții. Mâncăm necontrolat, lacom. Până și copilul mic are lăcomie, pentru că ar suge mai mult lapte decât e necesar. Postul stăvilește lăcomia, e ca un canon conștientizat, nu ca o cură de slăbire, fără valoare spirituală. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Degeaba e stomacul tău lipsit de carne și inima plină de sângele fratelui”. Postul înseamnă mai mult decât să te lipsești de carne, ci să te lipsești de ceea ce ți-e mai drag. A te birui pe tine. Și atunci vei avea și asupra altuia influență benefică, prin exemplul personal.

- Sfântul Ioan Botezătorul e sărbătorit în cea de a treia zi din această serie, pe 7 ianuarie. Cum e aici, la Dragoslavele?

- Acesta a fost cel mai mare prooroc și primul din Noul Testament. De aceea, multă lume poartă numele Ion. De Sfântul Ion, biserica se umple de Ioni. Se aduc daruri, mai ales dulciuri, se face o rugăciune specială, iar cei care au venit cu Brezaia (n.a. - obicei de iarnă, specific pentru satele Rucăr și Dragoslavele, din Argeș), îi așteaptă afară pe Ioni cu găletușa cu aghiasmă de la Bobotează, cu pămătuful cu care merge preotul prin case. Îi ridică de trei ori și le spun „La mulți ani!” și sunt stropiți cu aghiasmă, ca să le meargă bine. Toți Ionii! Iar Ioanele, ca și Ionii, sunt vizitate seara de „ciurlezi”, băieții care merg seara pe la Ioni și îi strigă la poartă, și îi ridică de trei ori. Le urează, ca la Crăciun, sănătate și li se aduc daruri.