de Valentin Țigău

Urmând exemplul Sfintei Familii, părinți din primii ani ai creștinătății au insuflat copiilor și copilelor pe care îi/le creșteau dragoste și credință în Dumnezeu. În unele cazuri, ambii părinți erau creștini, în altele, doar unul dintre aceștia, dar cert este că pruncii lor pășeau pe o cale a evlaviei. Unii dintre ei - și fii (fiice), și părinți - au avut o viață duhovnicească exemplară și, astfel, au binemeritat trecerea lor în rândul sfinților.

A fost căsătorită cu un necredincios

Un astfel de părinte care a fost recunoscut pentru credința sa, în primele veacuri creștine, a fost cea pe care o prăznuim, după calendarul ortodox, la 30 martie: Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sfântului Pantelimon, doctor fără de arginți. Despre viața acestei cuvioase avem relativ puține informații, dar știm despre ea că s-a născut în Bitinia, în cetatea Nicomidiei, primind la naștere numele de Euvula, care însemna: „cea plină de grație”, „cea grațioasă”. Aceasta a crescut într-o familie creștină, iar mai târziu a fost căsătorită cu un bărbat necredincios: Evstorghie. Produce mirare, azi, această decizie a părinților Euvulei, dar avea un sens: ei voiau să îl atragă pe bărbat pe calea credinței, urmând vorbele apostolicești: „Bărbatul necredincios este sfințit prin soția credincioasă!”. Din păcate, Evstorghie a continuat să se închine la idolii, la zeii păgâni și, chiar dacă trupește cei doi erau soț și soție, spritual și sufletește ei nu au cunoscut unitatea prin credință. Din această unire dintre un necredincios și o credincioasă avea să se nască, însă, unul dintre cei mai importanți sfinți ai ortodoxiei: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon (prăznuit la 27 iulie). Pantelimon este al doilea nume al său, căci pruncul a fost botezat: Pantoleon, ceea ce ar însemna: „asemenea unui leu”. Iar fiul Euvulei așa avea să fie, asemenea unui leu, în apărarea credinței întru Hristos, ca și în apărarea vieții și sănătății acelora care ajungeau, bolnavi, să fie tratați de el.

Model de blândețe și de smerenie

Sfânta Cuvioasă Euvula, înțelegând că nu-l va putea aduce la dreapta credință pe soțul său, și-a făcut, în schimb, datoria de mamă, învățându-l pe prunc calea cea dreaptă și nelăsându-l să se închine idolilor. L-a tras/ atras, spre sine, acceptând ca tatăl să-l învețe doar lucrurile bărbătești, iar nu și pe cele spirituale. Așa cum se spune și în acatistul acestei minunate mame-cuvioase, Euvula a fost „model de blândețe și de smerenie fiului său”, iar acesta „a privit spre ea ca spre un stâlp al credinței, al evlaviei și al dragostei pentru Domnul Iisus Hristos” care o însoțea și o sprijinea în demersurile sale. Sfânta avea să se stingă cât încă fiul său se afla la o vârstă fragedă. Pe patul de moarte, ea și-a chemat pruncul, l-a binecuvântat și l-a învățat astfel: „Copilule, dragul meu copil, iată, acum mă duc cu trupul în mormânt, dar nu mă voi despărți de tine în suflet. Tu să știi, lumina mea, că nimic din lumea aceasta nu te va despărți de iubirea lui Dumnezeu, să ridici ochii la cer, să privești la Unul Dumnezeu, să-ți amintești de ochiul Său atotvăzător și să cauți ajutor numai de la El”. Tot atunci, ea a profețit că în anii următori prigoana asupra creștinilor va deveni mai puternică, iar fiul său se va afla între aceia care vor lupta împotriva vrăjmașilor, a diavolului. „Ca un leu la luptă” avea să fie fiul Euvulei!

Ucenic al Sfântului Ermolae

Chiar și după moartea ei, rugăciunile Euvulei aveau să fie împlinite de Dumnezeu, în grija căruia mama își lăsase fiul. Ajuns la vârsta adultă, el încă își amintea învățămintele și sfaturile spirituale primite de la mama sa, iar atunci când l-a întâlnit pe Sfântul Ermolae, al cărui ucenic a devenit, toate aveau să capete sens. Sfântul Ermolae este și cel care i-a schimbat tânărului numele din Pantoleon în Pantelimon, ceea ce ar însemna „atotmilostiv”. Și așa avea să fie fiul Euvulei, atotmilostiv cu cei bolnavi și aflați în suferință, făcând multe minuni și vindecări, de-a lungul vieții sale, ca și după moarte. Cât despre moștenirea primită de la tatăl său, o moștenire materială (față de cea spirituală, primită de la mama sa), Sfântul Pantelimon a dat-o în întregime săracilor. Nu numai că nu cerea să fie plătit pentru vindecările sale, dar el însuși avea să ajute cu bani, pentru traiul mai bun al celor săraci și bolnavi. (Și) de aceea e cunoscut drept „doctor fără de arginți”. Stă scris în Acatistul Sfintei Euvula: „Râvnind și noi la liniștea din Rai aducem prinos de laude Sfintei Euvula, mama Sfântului Mucenic Pantelimon, cea care l-a întărit în chinuri și care l-a însoțit apoi pe drumul spre Viața Veșnică. Nu rușina rugăciunile noastre, Sfântă binecuvântată, și auzi acestea de la noi: Bucură-te, că prin tine se luminează cerul vieții noastre; Bucură-te, că ne aduci bucuria de a trări; Bucură-te, că ne întărești în chinurile și în mucenicia noastră; Bucură-te, că ne ridici din căderile mândriei; Bucură-te, că ne acoperi de ispitirile inimii; Bucură-te, că ești ca o mamă pentru noi; Bucură-te, Sfântă Euvula, vindecă-ne rănile făcute de săgețile vrăjmașului cel rău!”.

Are o biserică în Sfântul Munte

În Sfântul Munte Athos, o mănăstire este închinată Sfântului Pantelimon. Monahii din acest vechi așezământ au început să construiască, în anul 2001, o biserică în cinstea Sfintei Cuvioase Euvula, mama patronului lor spiritual. În anul 2003, în 26 octombrie, ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, s-a făcut sfințirea ei, iar monahii și un sobor de preoți au adus mulțumiri și slavă lui Dumnezeu, închinându-se la icoana blândei cuvioase.

Sfinţi părinţi cu sfinţi copii

În tradiția creștină, Sfânta Familie este un model care a fost urmat de alte și alte familii cu credință în Dumnezeu. Sfântul Ioachim și Sfânta Ana sunt părinții Sfintei Fecioare care, împreună cu Sfântul Iosif, reprezintă familia pământeană a Domnului nostru Iisus Hristos. Dar să amintim aici câteva mame de sfinți care, la rându-le, au meritat trecerea lor în rândul sfintelor din calendar. Sfânta Emilia este mama Sfântului Vasile cel Mare. De fapt, ea este mamă a trei mari sfinți. Născută la începutul secolului al IV-lea, ea a adus pe lume nouă prunci, dintre care trei s-au remarcat anume. Sfântul Vasile cel Mare a fost ierarh al Cezareei Capadocciei, Sfântul Grigore din Nyssa este, de asemenea, fiul ei, ca și Sfântul Petru din Sevasta. Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, a fost un model de mamă și soție și este cunoscut că, în timpul vieții sale, a făcut eforturi și a reușit și să își aducă soțul la dreapta credință. Sfânta Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, a fost, de asemenea, o mamă eroină, în vremuri deloc ușoare pentru creștinătate. Ea este considerată protectoare a mamelor văduve, ea însăși fiind nevoită să își crească fiul singură.