de Gheorghe Zmaranda

Într-o lume atât de scindată precum cea în care trăim, credința rămâne un far de orientare. Punându-l pe Dumnezeu mai presus de rațiune, ajungi să descoperi minunile de lângă tine și să le asimilezi cu întreaga ta făptură. În călătoria aceasta inițiatică a fiecăruia dintre noi, putem fi însoțiți de sfinți, dacă le permitem. Firește că puterea lor de a împlini minuni nu este condiționată de credința noastră în ele, dar felul în care ele ne desăvârșesc pe noi este hotărât de modul în care le primim. Să ne gândim numai la minunile Sfântului Dimitrie cel Nou, cel care ne-a protejat în vreme de secetă și de molimi. A rămas în memoria colectivă minunile pe care le-a înfăptuit între anii 1813 şi 1815, atunci când a izbucnit ciuma lui Caragea în timpul căreia au murit sute de mii de oameni. Disperat, domnitorul fanariot al Țării Românești, Vodă Caragea, cere să se facă rugăciuni către Sfântul Dimitrie cel Nou. Destul de rapid după purtarea în procesiune a moaștelor Sfântului Dimitrie ce Nou, numărul morților a scăzut foarte mult și curând epidemia s-a stins. Această stare de fapt a fost consemnată într-o lucrare a istoricului și cartografului, colonel Dimitrie Papazoglu. Mărturiile despre minunile lui de-a lungul vremurilor sunt nenumărate și asta a făcut ca Sfântul Dimitrie cel Nou să fie cinstit ca unul dintre protectorii de seamă ai românilor.

Se împlinesc 250 de ani de când ocrotește Capitala

Este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai românilor și este considerat ocrotitor al Bucureștiului. Sfântul Dimitrie cel Nou, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1955, este sărbătorit cu mare evlavie și cinste în fiecare an pe data de 27 octombrie. Pentru că anul acesta se împlinesc 250 de ani de când moaștele sale au fost aduse în țara noastră, recent, Patriarhia Română a anunțat că în calendarul ortodox va fi consemnată o nouă sărbătoare care are legătură cu acest sfânt drag: „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou are o nouă sărbătoare în calendar începând cu anul 2024, în data de 13 iulie, când se rememorează momentul aducerii moaștelor sale în București. Noua sărbătoare - Aducerea moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București - a fost aprobată de Sfântul Sinod în iulie 2023. Anul acesta se împlinesc 250 de ani de când moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou se află în Capitală. De aceea, icoana sa a fost aleasă pentru a ilustra calendarele editate de Arhiepiscopia Bucureștilor. Sfântul Dimitrie cel Nou este considerat Ocrotitorul Bucureștilor, iar sărbătoarea lui din octombrie constituie unul dintre cele mai importante pelerinaje din România”.

Asceza spre sfințenie a început din copilărie

Izvoarele istorice spun despre Sfântul Dimitrie că s-a născut cu probabilitate în secolul al XIII-lea, între granițele țaratului româno-bulgar de atunci, în satul Basarabi sau Basarov care este așezat pe malul râului Lom, în partea de nord a Bulgariei. Nu există însă menționată o dată certă privind anul nașterii sale și mare parte din viața sfântului este încă învăluită în mister. Știm totuși că acesta s-a născut într-o familie săracă ce trăia din creșterea animalelor. Copil fiind, Sfântul Dimitrie cel Nou se ocupa de animalele întregului sat și mergea cu ele la pășunat. Nu era preocupat de lucrurile lumești pentru că dintotdeauna a avut o aplecare către asceză. Printre poveștile despre viața sfântului există și una din copilăria acestuia. Se spune că umblând pe câmp, în urma cirezii de vite pe care o păștea, a călcat pe un cuib de păsări și a ucis fără voință puișorii. Sfântul Dimitrie cel Nou a fost atât de apăsat de această greșeală încât a hotărât ca trei ani să meargă desculț. În a doua parte a vieții sale, când s-a împlinit momentul, s-a retras într-una dintre mănăstirile ascunse în stâncile care străjuiau râul Lom. Astfel, păstorul satului Basarabov a renunțat la tot ce înseamnă viața de mirean, la familie și cunoscuți și și-a început drumul către sfințenie prin post aspru și rugăciune în vatra monahală de pe malul drept al Lomului. Acolo, sfântul a înfăptuit în stâncă o mică bisericuță ce poate fi vizitată și astăzi și a primit schisma monahală. Ca și anul nașterii sale, nici anul morții nu este cunoscut. Se spune că era înaintevăzător și că a știut când va muri. A ales ca moartea sa trupească să se întâmple pe malul râului, unde s-a așezat între două lespezi. Moaștele sfântului au fost descoperite în urma unei viituri care a cuprins malurile râului Lom și care a desprins lespezile ce le acopereau.

Au fost dăruite de generalul Salticov, la rugămintea unui bogat machidon, pe nume Hagi Dimitrie și a mitropolitului Grigorie II al Țării Românești

Viața trăită în asceză și sfințenie l-a pus pe păstorul umil din Basarabov în rândul sfinților. Minunile pe care acesta le-a înfăptuit după plecarea sa din această lume sunt multe și de necuprins cu rațiunea. Prima minune săvârșită de sfânt a fost făcută pentru o fetiță chinuită de demoni, se spune. Legendele din jurul acestei întâmplări spun că fetița l-a visat pe Sfântul Dimitrie și că în vis acesta i-a spus că moaștele sale se află în apele râului Lom și că dacă vor fi scoase de acolo, ea va fi vindecată. Copila a povestit cele visate, iar oamenii satului au descoperit moaștele neputrezite exact acolo unde le-a spus fetița că vor fi. Așa cum sfântul a îndrumat-o, copila s-a atins de moaștele sale și aceasta a fost vindecată. Vestea minunii înfăptuită de Sfântul Dimitrie s-a răspândit peste tot în scurt timp și așa a devenit cunoscut în rândul românilor și bulgarilor. Vreme de cinci secole, Sfântul Dimitrie cel Nou rămâne în Bulgaria, însă pe 13 iulie 1774 moaștele sale ajung la Catedrala Mitropolitană. Generalul rus Ivan Piotr Saltîkov luase moaștele Sfântului Dimitrie din satul Basarabi, de lângă Ruse, pentru a le proteja de invazia turcilor în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. Un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, precum şi mitropolitul Grigorie II al Ţării Româneşti, au rugat pe generalul rus să lase cinstitele moaşte poporului român şi Mitropoliei, ca o mângâiere pentru multele pagube materiale şi suferinţe îndurate de români în cursul acelui război, mai ales că sfântul era «valah» (român) de neam. Ascultându-le dorinţa, moaştele au fost aşezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti - astăzi Catedrala Patriarhală.