de Georgiana Mihalcea
Sfânta Marina s-a născut în familia unui preot păgân din orașul Antiohia, în centrul provinciei romane Pisidia, din Asia Mică. A fost crescută de o doică care locuia pe o moșie deținută de mama Marinei, care a murit când Sfânta era încă prunc. Probabil că de la aceasta Marina a învățat elementele de bază ale creștinismului încă de la vârsta de 12 ani.
A refuzat cererea în căsătorie a guvernatorului
După ce a auzit povestea zămislirii și nașterii lui Iisus Hristos de către Preasfânta Fecioară, credința Marinei în Dumnezeul creștin a fost întărită și intenția ei era să renunțe la ispitele lumești. Ea a decis că nu se va căsători niciodată și, în ciuda faptului că a atras atenția bărbaților, va deveni mireasa lui Hristos. Unele surse indică în mod explicit disponibilitatea ei de a „își da viața pentru Domnul”. Olymbrios, guvernatorul imperial al acelei regiuni, a fost fascinat de frumusețea Marinei și a vrut să se căsătorească cu ea. Sfânta nu a ascuns faptul că era creștină. Apoi, domnitorul a dat-o în grija unei femei nobile, sperând că o va convinge pe fată să-L lepede pe Hristos. Olymbrios i-a oferit public mâna și inima, în centrul orașului, de pe podiumul prefectului, dar Sfânta Marina a rămas neclintită în refuzul ei.
Și-a păstrat credința, chiar dacă a fost torturată
Când guvernatorul și-a dat seama că Manina nu se va lepăda de credința sa, a ordonat ca trupul ei să fie răzuit cu piepteni de fier, apoi frecat cu oțet, sare și var. Cu toate acestea, ea a îndurat cu răbdare toate chinurile. Apoi soldații au aruncat-o în închisoare, crezând că era pe cale să moară. Îndată a venit îngerul Domnului și i-a vindecat toate rănile. În timp ce ea stătea în picioare și se ruga, iar mâinile îi erau întinse sub forma unei cruci, un șarpe uriaș și înspăimântător s-a arătat asupra sa. Șarpele a înghițit-o și sufletul ei aproape a plecat de la ea. Ea a făcut semnul crucii și s-a rugat în timp ce era în pântecele șarpelui. Animalul atunci a căzut mort pe pământ, iar Sfânta Marina a ieșit nevătămată. A doua zi dimineața, guvernatorul a ordonat să fie adusă la el. Când a văzut că este bine, s-a mirat foarte mult și i-a spus: „Marina, vrăjitoria ta a devenit evidentă astăzi, așa că ascultă-mă. Închină-te zeilor mei și îți voi da tot ce ți-am promis”. Ea s-a uitat la el și a spus: „Mă închin Domnului Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul cerurilor și al pământului; și orice vrei să faci cu mine, fă, căci credința mea e neclinitită”. Auzind acestea, guvernatorul a ordonat să fie trasă pe roată, după care a fost aruncată în închisoare. Îngerul Domnului a venit la ea și a vindecat-o.
L-a făcut pe diavol să mărturisească răul făcut în lume
Atunci i s-a arătat Diavolul și i-a spus: „O, Marina, dacă asculți de guvernator, asta ar fi spre binele tău, căci el este fără milă și dorește să-ți șteargă numele de pe fața pământului”. Imediat ea l-a prins de păr a luat o vergea de fier și a început să-l bată, spunând: „Încetează, Satana!”. Marina și-a făcut semnul crucii, și l-a obligat să mărturisească tot răul făcut neamului omenesc. Când ea l-a apăsat, el i-a spus: „Eu sunt cel care face adulterul, furtul, hula și poftele pământești, bune și de dorit omului. Și dacă nu-l biruiesc, îndrept împotriva lui somnul și lenea, ca să nu se roage și să nu ceară iertarea păcatelor lui”. Sfânta l-a alungat imediat.
Călăul a primit poruncă să-i taie capul
Când a văzut-o teafără, guvernatorul s-a mirat mult, apoi a poruncit să-i descopere trupul și să umple un ceaun mare cu plumb topit și să o cufunde în el. Atunci Sfânta a cerut Domnului să facă din asta un botez pentru ea. Domnul și-a trimis îngerul în formă de porumbel. S-a scufundat în timp ce spunea: „În Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, Amin!”. Un glas din cer a chemat-o și i-a spus: „O, Marina, ai fost botezată în apă sfințită”. Ea s-a bucurat nespus de mult, iar cei prezenți s-au minunat de ce s-a întâmplat cu Sfânta. Mulți dintre ei au crezut în Dumnezeul creștin, iar guvernatorul a poruncit să le taie capul și, după aceea, a poruncit să se taie și sfântul cap al Marinei. Călăul a luat-o și a ieșit în afara orașului, apoi i-a spus: „Doamna mea Marina, văd pe îngerul Domnului și cu el o coroană de lumină strălucitoare”. Ea a spus: „Te rog să rămâi la mine până mă voi ruga”. Ea și-a întins brațele și s-a rugat cu ardoare, apoi i-a spus călăului: „Fă ceea ce ți s-a ordonat să faci!”. Ea și-a plecat gâtul în fața călăului care i-a spus: „Nu am putut să fac asta”. Sfânta i-a spus: „Dacă nu faci așa, nu vei avea parte de Împărăția lui Dumnezeu”. Când a auzit ce a spus ea, a luat sabia și i-a tăiat capul, în timp ce spunea: „Cred în Dumnezeul Sfintei Marina”. El a căzut lângă ea și a primit cununa martiriului în Împărăția Cerurilor. Domnul arătase din trupul ei multe semne și minuni vindecătoare.
Moaștele ei continuă să facă minuni
Tradiția cinstirii Sfintei Marina a fost stabilită de un martor la întemnițarea și executarea Marelui Mucenic, iar apoi de către hagiograful Theotimos. După ce a uns trupul său cu mirosuri și tămâie, a așezat-o mai întâi în casa cuvioasei soții a unui senator din Antiohia. Ulterior, moaștele au fost duse într-un mormânt de piatră într-o casă de rugăciune (martyrium) special construită, unde în fiecare an de sărbătoarea sa se oficia Sfânta Liturghie. Baza recunoașterii Marinei ca Sfântă au fost numeroasele minuni atribuite moaștelor ei. S-a sugerat că, la un moment dat, în istoria Europei de Vest, Marina a fost redenumită Margarita (perlă) în hagiografia latină și i-a fost dată pentru frumusețe și noblețe. Sfânta a început să fie venerată şi în diferite părți ale Europei sub diferite nume. În partea de sud și de est, era cunoscută sub numele ei inițial de Marina, dar în vest și nord ca Margarita. În icoanele grecești ale Sfintei Mucenițe Marina, există fie un dragon, fie un diavol sub forma unui om cu pielea închisă la culoare, ori ca un om scund cu coarne. În acest din urmă caz, Sfânta îl ține cu o mână de un corn, sau de un smoc de păr, iar cu cealaltă mână e pe cale să-l lovească cu zergeaua de fier.
Alungă duhurile răutăţii
Deja în secolul al IV-lea, Fecioara Muceniță Marina era venerată ca eliberatoare de nenorociri și necazuri, de judecată nedreaptă și sentințe fără lege. În athonita proskynitaria (descrierile locurilor sfinte) din 1701 se spune că moaștele ei vindecă pe cei necăjiți, dau „vindecare bolnavilor, mângâiere celor îndoliați, îndreptare și iertare celor ce trăiesc în păcate”. Sfânta Mare Muceniță Marina, care l-a învins pe diavol în timpul vieții, ne apără împotriva calomniilor și defăimărilor vrăjmașului, mijlocește pentru cei care sunt copleșiți de duhurile răutății: posedații și bolnavii mintal, precum și pentru cei care se află pe patul de moarte, alungând demonii departe de ei.