de Georgiana Mihalcea
Viața oamenilor este plină de ciclicități, de evenimente care se repetă indiferent de voința lor, dar și de evenimente atât de importante încât ei și-au dorit să le țină minte și cumva să le retrăiască. Există, așadar, sărbători săptămânale, lunare, sezoniere și anuale. Am stat de vorbă cu preotul misionar George-Ovidiu Chirița (foto), de la Capela Sf. Spiridon SJU Piatra Neamț, despre istoria stabilirii Anului Bisericesc, pentru a înțelege cu toții, mai bine, diferențierea de cel laic, cât și care este adevărata semnificație în religia creștin-ortodoxă.
„A fost reglementată în anul 325, la sinodul ecumenic întrunit la Niceea”
- Anul bisericesc începe la 1 septembrie. Când și cum s-a stabilit acest lucru?
- Rațiunea de a fi a Bisericii, drept comunitate a oamenilor care trăiesc în comuniune cu Dumnezeu și unii cu alții, a făcut ca anul bisericesc să fie măsurat altfel decât cel civil. Nu a fost cel mai important lucru pentru Biserică, ce gravitează în jurul Sfintei Liturghii de duminică, ziua în care ne reunim cât mai conștient și mai simțit cu Domnul Iisus Hristos Cel înviat, Care ni se dăruiește cu maximă și desăvârșită iubire, însă alături de data Paștilor, a fost o chestiune suficient de importantă încât să nu se scape prilejul de a o reglementa la anul 325, când, prin purtarea de grijă a Împăratului Constantin cel Mare, s-a întrunit la Niceea, lângă Istanbulul de azi, un sinod ecumenic, cu reprezentanți din toată Biserica, de pretutindeni.
- De ce nu coincide cu anul laic?
- Anul laic, sau civil, caută un motiv comun de reflecție și bucurie pentru toți locuitorii dintr-un teritoriu, ori ce poate fi mai comun, dacă trebuie urmărit un an întreg, decât înnoirea naturii, undeva între Solstițiul de iarnă și Echinocțiul de primăvară? Din Britania până la japonezi, majoritatea civilizațiilor au avut Anul Nou cam în acest interval, legând speranțele de mai bine ale oamenilor de apropierea unui nou început agricol. Au fost și încercări de adăugare a unui sens religios, spiritual, sărbătorii Anului Nou, au fost și țări care au preluat Anul Nou bisericesc ca dată pentru începutul celui laic, dar aceasta a depins de măsura în care s-a dorit infuzarea societății de cultura creștină. Biserica nu a cerut, nici nu a impus vreodată comasarea celor două sărbători, deoarece acceptarea începuturilor, sărbătorilor și perioadelor sale a ținut de asimilarea lor liberă, treptată, asumat, de către credincioșii ei, care la rândul lor trăiesc mai superficial sau mai conștiincios relația cu Dumnezeu și cu comunitatea lor de credință.
„Biserica dorește să dea curaj și speranță fiecărui neam că va urma un an mai bun”
- Ce aspecte s-au luat în considerare în această decizie?
- Biserica se bucură în felul ei și valorizează timpul și perioadele în modalitatea ei distinctă. Având rădăcinile în religia mozaică, în care începutul înseamnă mereu o înnoire, întemeiată pe ceva mare, important, dat de Dumnezeu, ca dovadă anul lor nou se găsește în septembrie-octombrie, calculat după calendarul lunar, la fel s-a gândit și Anul Nou creștin. La evrei, ziua 1 a lunii a 7-a, luna Tișri, era ziua în care, după tradiție, a început creația lumii, ziua în care poporul mulțumea pentru roadele date de Dumnezeu în pământul pe care tot El l-a dăruit lor, și luna întreagă conținea mai multe sărbători care înnoiau viața spirituală a poporului ales. Așa cum ziua a 7-a, sâmbăta sau Sabatul, era sărbătoare și zi de odihnă, așa și luna a 7-a, exact înaintea perioadei recoltelor, era închinată lui Dumnezeu, începând cu prima zi, și constituia o bază de calcul pentru alte perioade sfinte. Pentru creștini, 1 septembrie era data în care, după tradiție, Mântuitorul Și-a început propovăduirea în sinagoga din Nazaret, vestind „un an bine- plăcut Domnului”, și atunci s-a stabilit ca această zi să reprezinte pentru creștini Anul Nou, un an în care bunătatea lui Dumnezeu, prin Hristos, să se reverse în viața lor. Ca dovadă și rugăciunea care se citește la slujba de Tedeum, adică de mulțumire, săvârșită în această zi, cere ca să fie binecuvântată cununa anului bunătății dumnezeiești, adică anul să fie unul încununat, bogat, biruitor, în care puterea lui Dumnezeu și strălucirea Lui să se vadă pe toată durata anului.
- Ce alte popoare urmează acest calendar?
- Popoarele ortodoxe au toate începutul anului bisericesc la 1 septembrie, dar tot ele respectă specificul local și dorința credincioșilor de a trăi în armonie cu zestrea culturală a neamului în care s-au născut și trăiesc și nu refuză un caracter festiv și nici să binecuvânteze Anul Nou civil, indiferent că acesta se ține în ianuarie sau februarie, în general. Aceeași slujbă de mulțumire, aceeași Sfântă Evanghelie și aceleași rugăciuni se citesc și în ziua de An Nou laic, pentru că Biserica dorește să înbisericească societatea prin rugăciune și prin viața ei morală și spirituală, să dea curaj și speranță fiecărui neam că anul ce urmează poate fi unul mai bun, în care să simtă purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
„Sfinții pomeniți la 1 septembrie au ziua nașterii întru veșnicie la această dată”
- Cum s-a făcut adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale?
- Calendarul iulian a suferit în Estul Europei o revizuire după standardele astronomice ale secolului XX și a fost adoptat în anumite Biserici locale în care s-a putut sub numele de „calendarul iulian îndreptat”, printre care se numără și România. Acesta corespunde în foarte mare măsură cu cel gregorian, dar viața bisericească reprezintă o sinteză de elemente ce respectă vechiul calendar, pentru ca măcar în perioada pascală să fim în același duh cu toți ortodocșii, și elemente măsurate după cel îndreptat, cum ar fi sărbătorile cu dată fixă din fiecare lună. Anul Nou bisericesc a rămas la 1 septembrie, așa cum este tradițional și plin de sens, dar binecuvântăm și ne rugăm pentru neamul românesc și la 1 ianuarie, și la 1 decembrie și alte date importante pentru acest popor, ca el să rămână integrat în iubirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
- Ce sfinți sunt prăznuiți în întâia zi a anului bisericesc și ce legătură au cu această dată importantă?
- Sfinții pomeniți la 1 septembrie sunt, cu o excepție, dintre cei care au trecut la cele veșnice, au ziua nașterii întru veșnicie la această dată. Excepția o constituie Sfântul Dionisie Exiguul, un cuvios cărturar, originar din Dobrogea, care a adormit în secolul al VI-lea în Italia, unde a tradus și a predat teologie, popularizând în mediul vorbitor de latină operele ortodoxe redactate în limba greacă. Se prăznuiește în această zi pentru că lui creștinismul îi datorează ideea revoluționară pe atunci de a număra anii și istoria de la Hristos și înainte de Hristos, cuviosul având și largi preocupări de cronologie creștină. Ca atare, s-a considerat oportun să fie prăznuit de Anul Nou bisericesc, la 1 septembrie.
„Anul liturgic reprezintă un ciclu anual al slujbelor“
- Ce diferențe există între anul liturgic și cel bisericesc?
- Anul liturgic reprezintă un ciclu anual al slujbelor, centrat pe sărbătoarea Învierii, care, imediat după Înălțare și Pogorârea Sfântului Duh, se reactualizează duminică de duminică. Învierea personală și generală, a lumii întregi, trăită continuu și așteptată la sfârșitul istoriei, este realitatea cea mai importantă pe care o trăim în unitate de iubire cu Domnul Hristos, de aceea anul bisericesc tinde să se integreze în cel liturgic, așa cum va fi în împărăția lui Dumnezeu, împărăția Învierii.