de Georgiana Mihalcea

Anul acestea, bunurile de patrimoniu ce au aparținut bisericii voievozilor Brâncoveni, „Sfântul Gheorghe-Nou de la kilometrul Zero” au fost recuperate de la Muzeul Național de Artă, după un proces care a durat ani buni. Părintele Emil-Nedelea Cărămizaru, consideră că acesta este un vis împlinit. Sub oblăduirea ctitorilor, Sfinții Martiri Brâncoveni, sfintele odoare istorice au fost așezate în naosul sfântului lăcaș, la loc de cinste, lângă mormântul voievodal, ca un gest de recunoștință și respect pentru jertfa Sfinților Brâncoveni, la împlinirea celor 310 ani de la moartea lor mucenicească! Sfinția sa este un neobosit promotor al patrimoniului bisericii pe care o păstorește și aduce mereu, cu recunoștintă, un pios omagiu Sfinților Martiri pe care îi consideră emblematici pentru noi, ca popor creștin-ortodox. Am stat de vorbă cu părintele Cărămizaru (foto), în tihnă, despre demersul anevoios al recuperării acestor odoare de neprețuit, la care fiecare dintre noi ar trebui să le vadă măcar o dată în viață.

„N-am făcut altceva decât să împlinim străvechea dorință a marelui nostru voievod”

- După ani de luptă și rugăciune, ați reușit să aduceți „acasă” bunuri de patrimoniu de mare valoare ale sfinților voievozi Brâncoveni. De ce a fost atât de avenoios acest demers?

- Fiind vorba despre bunuri de patrimoniu național și, în același timp de patrimoniu bisericesc, fiecare entitate, muzeu, caută să le păstreze, dar, noi, am socotit că locul lor este în biserică, acolo unde ctitorii, Sfinții Martiri Brâncoveni au dorit să fie așezate de-a pururi. Și atunci, n-am făcut altceva decât să împlinim străvechea dorință a marelui nostru Voievod și Mucenic al lui Hristos, Constantin Brâncoveanu, și să le aducem acasă.

- Care credeți că a fost elementul major care v-a fost de ajutor?

- Iată ce cred că a fost definitoriu în demersul juridic, sub coordonarea doamnei avocat Grațiela Bârlă, pe care l-am făcut pentru redobândirea celor șașe bunuri care au aparținut bisericii. În anul 1978 ele au fost înstrăinate când organele de miliție ale statului de atunci le-au luat în mod samavolnic de la biserică, părintele Gheorghe Didicescu, parohul de atunci al Bisericii noastre, a semnat procesul verbal, dar a spus așa: „Predau aceste bunuri împotriva conștiinței mele!”. Și a semnat. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult în strădania noastră de redobândire a bunurilor.

„Avem o responsabilitate imensă în privința păstrării lor în bună rânduială”

- Cum le păstrați în momentul de față și unde sunt așezate în Sfânta biserică?

- Sigur că a trebuit să asigurăm aceste bunuri, pentru că avem o responsabilitate imensă în privința păstrării lor în bună rânduială. Și atunci am comandat o vitrină muzeală din Italia care este foarte bine alcătuită, având siguranța că ele nu pot fi întrăinate sub nicio formă și, de asemenea, că pot fi păstrate în condiții optime. Climatul din interiorul acestei vitrine este propice păstrării lor pentru o perioadă îndelungată. Ele pot fi admirate acum de credincioși, de pelerini, de turiștii străini care vizitează țara noastră și Capitala și trec pragul bisericii noastre voievodale, care este un reper monumental și spiritual al Bucureștiului. Am pus acolo și toate însemnările care atestă din ce an provin aceste bunuri și de cine au fost dăruite.

- În ce constau sfintele odoare?

- Trei dintre ele, două ripide și un pahar din argint aurit, au fost donate personal de Sfântul domnitor Constantin Brâncoveanu, bisericii noastre. Apoi avem o anaforniță, locul unde se pune anafora, foarte frumoasă, și care a fost dăruită lăcașului nostru de cult de către Maria Brâncoveanu, soția domnitorului martir, și ea o femeie cu o viață sfântă, demnă de cunoscut pentru mulți români, pentru că a rămas cu nădejde la Dumnezeu, nu s-a descumpănit, chiar dacă a trecut prin multe și mari greutăți. Mai avem și un potir care se pare că a fost donat de către nepotul domnitorului martir, este vorba de Constantin Brâncoveanu, așa îl chema și pe el. Și, există și o cruce de procesiune care cred că a fost dăruită de Grigorie Brâncoveanu, care și el este înmormântat aici, în această gropniță domnească brâncovenească de la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou.

„Candela Mariei Brâncoveanu este așezată deasupra mormântului voievodului”

- Ce alte obiecte cu însemnătate aparte care au aparținul familiei Brâncoveanu se află în lăcașul de cult pe care îl păstoriți cu atâta grijă?

- Mai înainte de a aduce aceste bunuri, am readus la locul ei, celebra candelă a Mariei Brâncoveanu, de la Muzeul Național de Artă. Mulțumim și acum profesorului Ernest Oberlander Târnăveanu, directorul Muzeului Național de Istorie al României, pentru faptul că a înțeles demersul nostru și a oferit acest odor de cult înapoi pentru biserica noastră. Ne-a fost alături atunci și vrednicul de pomenire, domnul academician Răzvan Teodorescu, trecut, între timp, la cele veșnice. Candela Mariei Brâncoveanu este așezată acum deasupra mormântului voievodului, în condiții de deplină siguranță și optime de păstrare. Vreau să mai menționez ceva: începând din anul 2008, cu ajutorul Părintelui Patriarh Daniel, am început ample lucrări, pe mai multe paliere de restaurare a acestei biserici atât de importante pentru spiritualitatea noastră creștin-ortodoxă și pentru istoria noastră națională, ținând cont că este ultima ctitorie a măritului domn, Constantin Brâncoveanu, din neamul Basarabilor. Totul a culminat cu anul 2014 când moaștele îmbibate de sângele martiric ale domnitorului au fost scoase din mormânt și puse într-o preafrumoasă raclă ce binecuvântează România creștină de aici, din inima Capitalei.

„Sfinții Brâncoveni au fost canonizați în luna iunie a anului 1992, destul de târziu, dar e bine că Sfântul Sinod, după Revoluție, a putut face acest lucru atât de important pentru noi, românii. Ca și creștini, ei sunt vârfuri ale demnității noastre naționale și merită cinstiți ca atare și, mai ales, trebuie să fie cunoscută și viața lor, și jertfa lor, și tot ce au făcut pentru țara aceasta, pentru credința, dar și pentru cultura românească“

„Ceauşescu a spus să fie protejat mormântul lui Constantin Brâncoveanu“

- Apropo de ce spuneați mai devreme, că este ultima ctitorie Brâncovenească, voiam să vă întreb cum credeți că a reușit să supraviețuiască presunilor politice specifice regimului comunist?

- Este o poveste pe care am mai spus-o. De fapt este un adevăr istoric ce merită să fie cunoscut, știut. Într-o zi, ca să vedeți cum lucrează Dumnezeu prin acești martiri sfinți Brâncoveni, a venit în fața bisericii fostul președinte al României, Nicolae Ceaușescu. Era acolo, de față, arhitectul-șef al Capitalei din acea vreme, domnul Alexandru Budișteanu, un om pe care l-am cunoscut, și care mi-a lăsat această mărturie pe care v-o spun și dumneavoastră acum: „Părinte, au venit mai mulți din Comitetul Central, din Conducerea Statului, în fața bisericii. Ceaușescu s-a uitat la ea și a întrebat ce este aici. Și urma, desigur, ordinul de demolare. Era perioada aceea destul de complicată, când erau demolate multe clădiri monumentale, printre care și biserici. Și i-am spus așa lui Ceaușescu: „Tovarășe președinte, aici se află mormântul Voievodului Constantin Brâncoveanu!”. Și el a rămas înmărmurit timp de câteva secunde, care au părut o veșnicie. A dat un pas în spate și a spus: „Să fie protejat mormântul lui Constantin Brâncoveanu! Și în clipa aceea a plecat!”. Și așa a fost salvată ultima ctitorie a măritului domn. Este o mare minune a Sfinților Brâncoveni, de fapt…